1,066 matches
-
primăvară. Distrugem cu perseverență pădurile. Ca să fim siguri că nu ne mai întoarcem în copaci. Steaua polară - o primadonă a cerului. Urcată pe cruce, natura ne-ar putea avertiza : „Dacă mă voi întoarce...” Știu că și nava mea merge spre naufragiu. Dar până acolo, peisajul îmi umple inima de admirație. Natura trebuie câștigată prin cultură și prin educație. Râurile noastre sunt de păcură. Ca cele din Infern. Transpirăm intens la „prepararea” aerului care ne va ucide pe toți. Spre deosebire de om, animalele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu cred în nimic sunt imbecili, nu atei. E foarte greu să fii ateu pe patul morții. Ori rugăciunile noastre nu sunt convingătoare, ori ajung la alte adrese. Ereticii au asigurat varietatea templelor. Nici o religie nu repudiază obediența. Frica de naufragii a zămislit religii. Burțile preoților de la sate sunt adevărate cimitire de găini. Religiile hrănesc și la propriu câteva procente din populația planetei. Prea altruiști nu suntem nici când e vorba de formularea rugăciunilor. Ateii se amuză probabil copios când văd
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
malefic al destinului. Norocul este intersecția în care transpirația se întâlnește cu șansa. Șansa noastră e că, deocamdată, Dumnezeu nu-și prea pune mintea cu noi. În materie de destin, contează ce visezi, dar și în ce calci. Într-un naufragiu, nu toți care prind bărci de salvare sunt lași. Cu destinul nu te poți lua la întrecere. El oricând poate da șase-șase. Nu orice popor și-a putut concentra destinul în fulgere. Biografiile mărunte au fost semnate de hazard. Celelalte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Pitagora, Cicero, Shakespeare, Goethe, Einstein, etc. Marius Țuca V. Ghica este dotat cu un deosebit talent de a înțelege lumea așa cum este și de a o trata cu detașare umoristică. I. Manea De V. Ghica va fi întotdeauna nevoie în naufragiul acesta de viață în care doar umorul și iubirea pot sufla uneori în pânza înălțată pe pluta de scânduri pe care i-o dăruim simbolic. A.G. Secară -“Aforismele lui Vasile Ghica sunt de o incontestabilă vervă.” Șerban Cioculescu Vasile Ghica
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar fi fost deja cu un picior în groapă. De fapt, o parte a plajei era deja semănata cu morminte simple, deasupra cărora înfipseseră câte două lemne încrucișate, iar într-un adăpost pe care il ridicaseră din câteva resturi ale naufragiului se mai aflau încă o femeie și doi bărbați care agonizau. Trebuia să fi trecut mai mult de o lună de când Sân Juan Nepomuceno eșuase, în plină noapte, pe acea insulița pierdută în mijlocul oceanului și se putea spune ca plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
greutăți - consideră el - obișnuite ale vietii de zi cu zi. Îl surprindea mai ales teamă care se putea citi pe fețele lor, care nu părea să se datoreze faptului că n-ar fi reușit încă să-și revină după ororile naufragiului, ci mai degrabă unei convingeri intime că nu vor mai reuși niciodată să se întoarcă în țara lor îndepărtată, aflată în cealaltă extremitate a planetei. Oamenii de pe Sân Juan Nepomuceno, majoritatea europeni, deși în rândurile lorse aflau o femeie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
m-a prins În mijlocul mării, când o mână de celule sangvine ticăloase a declanșat răzmerița pe navă. O, mărite Aciclovir!, pe barba lui Diurex și pe coarnele lui Duphalac!, când ușile cabinei au zburat În bucăți, am știut că Marele Naufragiu era aproape. Așa cum stăteam legat de catarg prin zeci de fire, cu ultima tresărire am mai stârnit un cutremur În Caraibe, dar, vai!, eram doar căpitanul unei epave, carne inutilă Îmbrăcând un schelet inert, peste care flutura pânza zdrențuită a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iar Regimentul 1 Roșiori făcea paza mării ca să nu debarce trupe inamice la mal. Pe ecran ar trebui acum să se vadă cum e când ți-e foame și privești valurile mării de pe un pământ care ți-e străin. Curat naufragiu! Coloanele de soldați se deplasează În continuare pe șoseaua dintre cele două „orașe mari“, iar din când În când Întâmplarea face ca Bobocică, șeful de cuptor cu gradul de caporal să se tot Întâlnească, din mers, cu țărani tineri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ce justifică pînă azi accese acute de rîs la loc de cinste, de dat cu capul, În ușă. Cred că pînă și-n cea mai liberă scriere trebuie să existe cîteva reguli minime care, odată nerespectate, duc barca epică la naufragiu, că despre stil nici nu poate fi vorba. Nela, de exemplu, suferă din rărunchi, plînge, taică-su-i pe moarte, pe urmă-i mort complet, ea fumează, vorbește urît la telefon din pricina durerii, din aceeași pricină se tăvălește peste cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
niște siluete care seamănă între ele, cu fețele întunecate. Aud și zgomotele de atunci, strigătele care nu mai știu dacă sunt ale noastre sau ale celor ce se năpustesc. Cred că așa răsună vaietele celor care se îneacă în timpul unui naufragiu. Eu așa simt, că acolo eram cu toții pe puntea unei corăbii care se scufunda, numai că doar unii își dădeau, pe atunci, seama de asta. Nu mă pot apăra, brațele nu-mi folosesc la nimic, loviturile le simt înăuntru, în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cauzat urmări grave, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă a cauzat un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Părăsirea navei Articolul 341 Părăsirea unei nave militare în caz de naufragiu, de către comandant, mai înainte de a-și fi exercitat până la capat îndatoririle de serviciu, precum și de către orice persoană ce face parte din echipajul navei, fără ordinul comandantului, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Aceeași faptă săvârșită în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/223088_a_224417]
-
de ani, la o tetralogie pe care o va publica abia în ultimul deceniu al secolului trecut. Mai întâi însă îi apare volumul de proză scurtă O crimă bine ticluită (1993), cuprinzând „două nuvele polițiste și șapte povestiri stranii”. Romanele Naufragiul (1994), Moartea lui Levi (1997), Șah la rege (1998) și Crima generalului (1999) formează o carte unică, în care personajele migrează de la un volum la altul, marcate decisiv de perioada istorică dificilă de după cel de-al doilea război mondial. Ampla
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290713_a_292042]
-
mă regăsi pe mine însumi”, Z. pare să nu fi sperat la publicarea romanelor sale, dar, odată scoase la iveală, ele ilustrează însemnătatea și impactul pe care le poate avea literatura de sertar. SCRIERI: O crimă bine ticluită, București, 1993; Naufragiul, postfață Mircea Anghelescu, Iași, 1994; Moartea lui Levi, Timișoara, 1997; Șah la rege, Timișoara, 1998; Crima generalului, Timișoara, 1999. Repere bibliografice: Liviu Antonesei, Literatura de sertar, „Timpul”, 1994, 10; Mircea Anghelescu, Revanșa, LCF, 1994, 20; Alex. Ștefănescu, La Medeleni, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290713_a_292042]
-
este perfect normal. În taxi, doamnă, în pat, curvă". Convins de gândul acesta, consimte să se mulțumească deocamdată cu "alte mișcări labirintice ale limbii", așteptând ca taxiul să ajungă la destinație. Dezastru, însă! Odată ajunși la Leslie acasă, are loc naufragiul, răsunător, funest, cumplit. Cei doi tineri eșuează pe o canapea, așezată sub un tablou de Degas, Stingo pomenindu-se, la capătul a două ore, că ajunsese la fel de departe ca în taxi. Folosise toate strategiile posibile pentru a înfrânge rezistența lui
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
totdeauna când creditorului nu i-a fost cu putință a-și procura o dovadă scrisă despre obligația ce pretinde în următoarele situații: la obligațiile ce se nasc din cvasicontracte, delicte sau cvasidelicte 470; la depozitul necesar, în caz de incendiu, naufragiu și la depozitele ce fac călătorii în ospătăria unde trag471. În cazurile acestea se va avea în vedere calitatea persoanelor și circumstanțele faptului; la obligațiile contractuale în caz de accidente neprevăzute când nu era în putința părților de a face
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
a unui pașalîc. (n. trad.) * "Văzui acești țărani în anul 1914 fugind de-austrieci și părăsindu-și ogoarele pe greabănele boilor, însămînțînd cu trupul lor bătrîna brazdă, fugeau de moarte să ajungă-n moarte, ținea atît de mult războiul, un naufragiu nesfîrșit. iar oamenii umblau puhoi pe drumuri și măsurau cu ponderea lor vidul de nu știu care spațiu-mbătați, ce șerpuia ca o frînghie în jurul grumazului, smucită. Cît cuprindea vederea..." (Trad. de Virgil Teodorescu. după vol. B, Fundoianu, Poezii, Editura pentru Literatură
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
să revin asupra raporturilor dintre școala de la Frankfurt și psihologia maselor, asupra atenției acordate lui Le Bon și "celebrei sale lucrări"60. Deocamdată, voi încerca să schițez un scurt bilanț. Pînă la instalarea lui Hitler la putere, deci pînă la naufragiul sociologiei germane, bilanțul este clar. "Este incontestabil, scria unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai săi, că Psihologia mulțimilor a lui Le Bon și-a păstrat pînă-n ziua de astăzi renumele de scriere clasică. Jumătățile ei de adevăr se regăsesc
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
atît de mare, cum se face că nu ni s-a vorbit niciodată de Gustave Le Bon și de psihologia maselor în general? De ce e disprețuită opera lui, ba are chiar o faimă negativă? Nu intenționez să-l salvez de la naufragiu, nici să-i repun ideile în drepturi de fapt, nici nu e cazul. Vreau doar să spun care-ar fi, după mine, cauzele tăcerii. Primul motiv e calitatea mediocră a cărților sale. Majoritatea sînt scrise de la o zi la alta
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Constrângerile proprii planetei Marte îi obligă deci pe colonizatori să modifice tehnologia pământească de la început în funcție de obstacolele întâlnite; în acest punct se dovedește uimitoare poezia, luând locul descrierii tehnice. Să mai adăugăm că, la Jules Verne, cei scăpați teferi din naufragiu sunt în general oameni banali, pe care nenorocirea i-a adus laolaltă. Dacă un inginer ca Cyrus Smith 92 se află printre ei e absolut din întâmplare. În schimb, Kim Stanley Robinson are grijă să nu trimită pe Marte decât
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
Gellu Naum, este rarisim (,,prin carnea frunzei umblă fierăstraie”). E preferat, vizibil, refugiul într-o spunere mai dispersată, în pliuri relativizante, catifelând, încețoșând peisajul și obscurizând imaginea: „Glorioase trec păsările spre vărării./ Un ochi de aur bântuie apele serii./ Ce naufragiu? - îngerii noștri târziu/ Se războiesc, presărând pe cărare cenușă.” De regulă, impulsul de dezvăluire confesivă va fi captat laconic, în notații succint rezumative, și astfel obligat a nu se discursiviza. Nu lipsește însă conștiința unei supervizări lucide a propriului demers
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
paroxismului. Lângă genunchiul monstrului, o siluetă minusculă de femeie privește în pământ, așteptând resemnată sfârșitul. Astfel înțelegem cum contrastele de forme pot trece din zona decorativului plăcut, ilustrativ în zona tragicului tenebros. Arta lui Goya este un strălucit exemplu. * * * După naufragiul vaporului care-l purta în călătorie, Gulliver se trezește. „Când mă deșteptai, se făcuse ziuă, încercai să mă ridic, dar în zadar. Mă culcasem pe spate și m-am trezit cu picioarele și mâinile prinse de pământ de o parte
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
mare de-o șchioapă, ținând un arc și o săgeată în mâini. În același timp simt pe mine forfotind încă vreo patruzeci de omuleți din aceștia“. Prin această descriere, scriitorul ne pune în temă cu toate elementele povestirii: călătoria, furtuna, naufragiul și pătrunderea în ținutul liliputanilor, al piticuților, al omuleților care intră în dialog cu uriașul Gulliver. Atât în acest episod, cât și în următorul, scriitorul ne precizează locul acțiunii și face o descriere amănunțită a proporțiilor celor care participă la
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
mormînt...! Octav: Mă, ăsta e de la garda financiară... sau de la monumente... și se dă scoțian...! Spune-i că e voie... că în tranziție e voie orice... că tranziția e necesară... și dureroasă... și că scapă cine poate... și cum poate... Naufragiu...! Nae: Tu tot nu te-ai lăsat de chestiile astea...! Păi eu l-am adus pe scoțian să-i faci tu analize sociale... și alte bazaconii...! (scoțianului) E voie. Tomy: Aha! E foarte frumos cavoul... La noi mormintele sînt mai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
practicate de o putere - comunistă sau nazistă - ce urmărește nu doar să smulgă mărturisiri, ci mai ales să sape încrederea în celălalt, în partenerul credincios. Nero vrea să-l distrugă pe Britannicus, terfelind imaginea iubitei lui: vrea să provoace un naufragiu, iar izbânda planului său nu poate decât să-l bucure. Supravegherea îi conferă lui Nero un dublu statut: de stăpân atotputernic și de spectator al propriei sale victorii. Drumul spre putere este de acum încolo deschis... cu prețul nimicirii oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
bocetelor populare în câteva texte sau refugiul într-un alt spațiu al recluziunii, al interiorității mai puțin tenebroase. Celălalt uter, cealaltă față a ultimei patrii în care își recapătă întotdeauna forțele este cuvântul. Asociindu-și eșuarea pe terenul cuvintelor cu naufragiul lui Robinson, poeta nu face altceva decât să dea glas convingerii în forța logosului de a supraviețui, de a converti fața vizibilă a vieții în ceva poate mai viu, poate mai dureros, dar în definitiv cu mult mai suportabil. Drogul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]