1,262 matches
-
Omului și lauda lui Dumnezeu. (Petru GHERGHEL, episcop de Iași) Eram consilier cultural la Mitropolia Moldovei și Bucovinei și un tânăr adresează redacției "Cuvânt și suflet" o doleanță a sa, dar pe care aș considera-o a fi o dorință neîmplinită încă a tinerei generații. Și anume, necesitatea unei enciclopedii a teologiei românești la alcătuirea căreia ar putea contribui nu numai ortodocșii, ci și romano-catolicii. Apoi, o aprofundare a specificului spiritualității românești. De pildă, colindele ortodoxe ale românilor din Moldova au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
adânci în dezvoltarea economică și socială a satului. Nu am frecventat grădinița, forma inițială de educație școlară, deoarece o astfel de instituție nu exista în satul în care m-am născut. Școala am început-o la vârsta de șapte ani neîmpliniți. Voiam să merg la școală. Mă ducea bunicul în fiecare dimineață. Mă așezam în ultima bancă și asistam la lecții. Asistam și nu participan efectiv pentru că, de fapt, nu eram înscris în clasa întâi. Nu eram înscris pentru că domnul învățător
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
m-au format pentru a ajunge pe băncile facultății și mai departe, voi vorbi în capitolul dedicat unor personalități care de-a lungul timpului au muncit pe tărâmul învățământului și educației tinerei generații. În vara anului 1957, la 17 ani neîmpliniți, am absolvit liceul, Școala Medie Mixtă, cum se numea atunci. Copilul care am fost a devenit un tânăr care, încet, încet, se maturiza. Copilul este ca o ceară moale care, în școală, trebuie modelată. Trebuie să-i dai suflet, să
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
universitară (Nicolae Bohosievici și Ioan Popescu), membri în corul Universității (Ioan Popescu și Mihai Toma) și în orchestra de muzică populară ”Miorița” (Dan Darabă și Mihai Toma), formații artistice laureate ale concursurilor studențești, faza națională. Așadar, la 23 de ani neîmpliniți, am devenit licențiat în fizică. Începea un drum nou, lung de aproape jumătate de secol. II.2. De la absolvire la pensie - drumul unui slujitor al școlii La sfârșitul anului IV, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, a luat ființă
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
o revoluție mincinoasă, care să scoată gunoaiele la suprafață și să le pună în fruntea mesei, ca și cum acolo ar fi locul lor... Nu-mi doresc să văd țară asta ștearsă de pe hartă, așa cum visează unii din vecinii noștri, hrăpăreți și neîmpliniți, sprijiniți cu arme și bagaje de unii dintre-ai noștri... Nu-mi doresc bogăție atâta vreme cât în jur domnește o sărăcie lucie, așa cum fac miliardarii noștri de carton... Nu-mi doresc ca Istoria să se repete, deși se pare că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
maturitate, am tras și o tristă concluzie pentru mine: nu excelez în niciun domeniu, sunt un mediocru perfect! Adăugându-se anii, mi s-a confirmat și întărit propoziția de mai sus: la școală am fost un mediocru, profesional mă simt neîmplinit, viața de familie este într-o mare suferință, financiar sunt permanent la minus! Mai pot scoate ceva din mine în această viață? JAI SHRI MATAJI! Da, sunt mulți pe planetă care înțeleg sensul celor trei cuvinte. Magice cuvinte! Sunt cuvintele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
17 decembrie 1918 ei au ținut în orașul Tiraspol, pe malul stâng al Nistrului, o mare adunare la care au cerut într-un glas: să ne unim cu țara. Cu frații noștri din Moldova. Dar aceste cereri îndreptățite au rămas neîmplinite S-a ajuns ca un ostaș moldovean de peste Nistru, cu numele Toma Jalbă, a spus la un Congres din Basarabia că „dacă basarabenii vor uita pe frații lor de peste Nistru, aceștia vor săpa malul râului pe dincolo de unde trăiesc moldovenii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pentru a zăbovi la Enzehi, Raht, Teheran și mai ales Isfahan 4. Ea recompune, într-o carte premiată de Academia franceză, imaginea aproape fantastică a unei Persii a amuletelor și talismanelor, a rozariilor care citesc în nervurile străvezii ale întâmplatului neîmplinit încă, Persie a credulității și desacralizatei temeri de moarte. Persia contemporană, Persia islamică. Și ea revede paginile acelui călător, „giuvelier protestant de la Paris” amintit de Odobescu, doar pentru o confirmare: din secolul al XVII-lea până la 1900, teama persanilor față de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
se manifeste inclusiv prin stranii expresii onirice. Visul în care nimeni altul decât Ioan Petru Culianu, moștenitor imaginar al uriașei biblioteci a lui Franz Cumont, se pregătește să o ducă la București, condensează, în fond, nu numai hiperbola unei dorințe neîmplinite, ci și o structură analogică conotată pozitiv, în continuare deschisă față de posibilitatea ca biblioteca sa să ajungă în cele din urmă, printr-un mai tânăr „moștenitor”, la București. „Mi-ai spus: Nu, biblioteca asta o trimit în țară, la București
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Wikander avea să îi spună multe. Contrastul dintre personalitățile lor a afectat evoluția celor două cariere începând cu anii ’50. Eliade, hipercreativ până la sfârșitul vieții, devine o autoritate internațională o dată cu catedra sa de la Chicago. Wikander rămâne omul proiectelor entuziasmante, dar neîmplinite sau rămase în stadiul de schiță. Patru cărți dense, apărute una după alta în anii de tinerețe, promiteau totuși un foarte mare specialist în studiile indo-iraniene: Der arische Männerbund (1938), Vayu (1941), Feuerpriester in Kleinasien und Iran (1946), Études sur
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
el, Rada și Jenny au cântat multe piese împreună, au și înregistrat câteva, poate cea mai cunoscută fiind Îți cânt iubirea mea nebună, din ’36, compusă de Mișu Constantinescu, pe versurile lui Nican Bodin : Îți cânt iubirea mea nebună, vis neîmplinit Așa cum te iubesc, nimeni nu te-a iubit ! În noaptea înstelată iubirea-mi vreau să-ți șoptesc Cu vorbe dulci de amor și dor. Îți cânt iubirea mea nebună, tu ia-o și-o du Căci toată viața mea ești
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
singur deceniu, momentul istoric al culturii lui, pășind puntea cătră lumină deplină. Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini, a spus Eminescu. Rămâneți în umbră sfântă, adaog eu, voi cântăreți ai durerii poporului, a întunericului, a disperării și nădejdilor neîmplinite! Strigătul vostru a trecut hotarul timpului și neamul vostru a fost izbăvit. Rămâneți alături de căminele sfărâmate, de bourii și zimbrii vremilor eroice, alături de dihăniile care vă tulburau bucuria vieții, alături de magii care v-au înzestrat cu rudimentele culturii. Datoria noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
polon nu stabiliseră raporturi de vasalitate reală, au refuzat să ia armele la cererea suzeranului lor, pentru că, neexistând asemenea raporturi, regele nu era obligat să-l apere pe voievodul moldovean. Scrisorile trimise de Ștefan și promisiunile lui repetate, dar mereu neîmplinite, de a depune personal jurământul de credință în fața regelui polon, nu aveau nici un efect asupra vasalilor lui Cazimir. De aceea, Cazimir i-a cerut lui Ștefan cel Mare, ca o condiție a ajutorului pe care urma să i-1 dea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
devenirii întru ființă". Este explicabilă așadar iritarea pe care i-o provoca tagma oamenilor de litere, altceva decât, de regulă, specialiști în greaca veche, însă în vederile sale "urechiști", "lăutari". Ni-l putem imagina mustrându-i cu severitate, socotindu-i neîmpliniți pentru că nu și-au însușit limba lui Platon, pe Arghezi și pe Bacovia, pe Sadoveanu și pe Rebreanu. O asemenea mustrare i-a făcut-o postum și lui P. P. Negulescu. O intoleranță să zic o toană? a unui mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Viena: dar poporul român unde a fost în tot acest timp, dar poporul meu ce-a făcut în tot acest timp? Cum să te poți simți fericit și împlinit, ca om și creator, în mijlocul unui popor atât de nefericit și neîmplinit, cum nu cred că mai sunt multe în istoria lumii? În toți acești ani, însă, cât am făcut presă și nu literatură, dedicându-mă trup și suflet paginii de cotidian, m-am maturizat în sfârșit, din toate punctele de vedere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
însuși, trebuie să se recunoască și să se contopească. Dar s-ar putea ca omul să nu se recunoască pe sine, să nu se suporte, să nu se iubească. În acest caz întâlnirea omului cu sinele e ratată, omul moare neîmplinit. Că, dacă te uiți bine în jur, de dimineața până seara și de seara până dimineața omul nu face decât să se ascundă, să colporteze nimicurile celorlalți, ca să ascundă adevărurile dureroase din propria ogradă. Oricum, poezia fără mistică e ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
e un joc - Joacă-l ! Viața e prețioasă - Ai grijă de ea ! Viața e o bogăție - Păzește-o ! Viața e dragoste - Bucură-te de ea ! Viața e un mister - Încearcă să-l pătrunzi ! Viața e o promisiune - Nu o lăsa neîmplinită ! Viața e tristețe - Treci peste ea ! Viața e un imn - Cântă-l ! Viața e o luptă - Accept-o ! Viața e o tragedie - Fii tare ! Viața e o aventură - Îndrăznește să ți-o asumi ! Viața e fericire - Fii astfel Încât s-o
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
grabă de la Ghergani când era să-l ocupe germanii și trăsese la nepoata crescută de dânsa, Natalia Balș. Acolo a stat până la moarte, cu durerea de a ști scumpul ei lăcaș de țară devastat sălbatic de vrăjmaș și cu dorința neîmplinită de a se reîntoarce acolo pentru a muri. Chiar după evacuare, casa nu s-a reparat destul de iute pentru a-și vedea visul împlinit. Mama a fost mai fericită. Singura mângâiere ce rămăsese doamnei Ghica era de a fi pusă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ropei și dintre toate i se păru, după câte află, că a doua fiică, Maria 268, a ducelui de Coburg întrunea toate calitățile dorite. Tatăl său, fiul reginei Victoria, mamă-sa, fiica împăratului Rusiei Alexandru II, frumoasă, de 17 ani neîmpliniți încă, sănătoasă. Alianță strălucită, pe placul regelui, cu idei foarte tradiționale. Mă întreb însă de ce pusese ochii pe a doua? Ce informațiuni avusese asupra celei mari? Trimise îndată pe Ion Kalinderu să vadă de-a binelea cum sunt acele fete
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu are nici o legătură cu risipa. * Prostia, răutatea și îngâmfarea sunt surori drepte. * În Parlament se sforăie și la microfon. * Regretele sunt bune la adâncirea rănilor sufletului. * Și destinele au destinul lor. * Iubirea nemărturisită produce aceeași durere ca și cea neîmplinită. * Cine bate doar o singură dată într-o ușă, riscă să nu i se deschidă. * Regretele sunt sechele postoperatorii. * Dragostea nu este afiș publicitar, dar nici scrisoare neexpediată. * Iubirile nemărturisite sunt linii paralele: nu se întâlnesc niciodată. * Unghiurile de vedere
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Cuprinși de bucurie și superstițioși ca toți înamorații, am încins îndată o horă strașnică pe iarba verde, siguri că o să ne meargă de astă dată după dorul inimei. Dar șiretul de cuc ne-a amăgit, căci dorul inimei a rămas neîmplinit și s-a topit încet, în oftări și lacrimi puse în versuri. Dacă m-am oprit un moment asupra acestei părți a vieței noastre intime, este pentru că ea n-a fost fără înrâurire asupra activităței noastre literare. Bucuriile și amărăciunile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu anumite rezerve, poate fi valorificat, la ceea ce ca în rîndurile care urmează este pertinent în opera lui Freud: "a cunoaște particularitățile constituționale ale copilului, a ști să ghicești, grație unor mici indicii, ceea ce se petrece în sufletul său încă neîmplinit, a-i mărturisi fără exces dragostea care i se datorează, păstrînd autoritatea necesară, aceasta este sarcina anevoioasă care se impune educatorului" (Nouvelles conferences sur la psychanalyse, p. 203, apud 28). Deși se poate desprinde acest "sîmbure rațional" din teoria psihanalitică
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și acestea puteau fi corupte. Cu toată îmbunătățirea situației din perioada aceasta, după 1835 s-a înregistrat de fapt o creștere a numărului și a intensității răscoalelor țărănești.2 Ele erau provocate cel puțin parțial de creșterea numărului de așteptări neîmplinite. Țăranii erau foarte conștienți de asigurările inițiatorilor reformelor Tanzimat și sperau în dobîndirea beneficiilor promise. Întîrzierea apariței acestora a provocat o mare nemulțumire. Din punctul de vedere al majorității țărănești, una dintre marile probleme era faptul că nu dispuneau de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
educaționale suficient de inflexibile, verticale, așa cum numai strămoșii mei armâni grămoșteni din neamul Bodaricilor au știut să le aplice. Mama era directă, dar niciodată pătimașă, spunea clar și fără echivoc ceea ce-o nemulțumea, nu acumula refulări ale unui sine neîmplinit, aspecte care cu siguranță i-au atras respectul și admirația în comunitatea noastră de cartier. Autocrația liniei sale educaționale și inflexibilitatea de a face compromisuri i-au atras apelativul cu care tata a „investit-o” mai în glumă, mai serios
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fi păstrat, teafăr și lucid, cu toate facultățile lui creatoare, Înăuntrul marilor sale vocații. Însă nedomolita lui ciudă, ranchiună sau temerile lui ascunse și instinctive În fața omenirii valide se traduceau mai degrabă prin tortura zilnică a lui, printr-o alegere neîmplinită a femeilor lui, prin persecuția Obiectului dorit, râvnit, poftit [...]. Eufimia venise de la Vidin cu cele două surori ale ei, Luiza și Cristina, și cu fratele lor zidarul, debutând În postul de casie riță la „Plosca de aur“, vechiul magazin cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]