1,317 matches
-
împingea, mirosindu-l. Și-a mișcat un braț apoi pe celălalt. A urmat mișcarea picioarelor. „N am nimic! Chiar nu mă doare nimic. Bătrâna m-a ferit. Nu m-a lovit!” a constatat el și s-a ridicat încet, încă neîncrezător. Când s-a văzut în picioare s-a repezit la gâtul Bătrânei și a îmbrățișat-o. Bătrâna, căluțul meu drag! Ești cel mai bun căluț din lume, Bătrâna! a exclamat el fericit și a pupat-o pe gât și pe
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
în pericol viața acelei fetițe ori acelei femei pe care o coafezi... Bine, dar să știi, Ionuț, Maria nu s-a hotărât. Ar vrea să fie și educatoare. Vom vedea ce va alege până la urmă... Ce anume? Educatoare? exclamă Ionuț, neîncrezător. Vrei tu așa, Maria? Nu am hotărât, dar să știi că-mi place mult de tot..., șopti fata. Cum? Așa, ca doamna noastră? N-ai văzut că uneori e atât de supărată... Copiii nu sunt ascultători câteodată. Mai fac și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
vreți să știți. Pe timp rău, iarna, le dă mâncare și apă... Și nu dă voie oamenilor să taie copaci ori să dea foc pădurii... ...Bine, bine, dar cum alungă el oamenii răi să nu taie copacii? a întrebat Ionuț, neîncrezător. Este un om mare..., este el așa puternic? Păi, cum să spun... este un om obișnuit. În schimb, are un fel anume de uniformă și este înarmat, dacă vreți să știți, a răspuns Cornel, mândru că știe tot. Ionuț ascultă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Toți aveau ochii mari și erau nerăbdători să vadă staruri și să se îmbete, în orice ordine vreți voi. Tradiția noastră, a chelnerițelor, era să stăm rânjind disprețuitoare la clienții noștri prost îmbrăcați, să clătinăm din cap cu o milă neîncrezătoare privind atitudinea, frezele etc. bieților de ei, să-i ignorăm în primele cincisprezece minute de când apăreau în vizită, să trecem pe lângă ei foșnindu-ne fustele, zăngănind din cercei și brățări, evident, făcând ceva mult mai important decât să ne ocupăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
data asta, zgâlțâind-o de umăr viguros. Am aprins veioza de lângă pat și i-am vârât lumina în ochi ca la Gestapo. Trezește-te! Anna a deschis ochii și a început să se holbeze la mine. —Claire? a croncănit ea neîncrezătoare. Părea chiar speriată, de parcă ar fi crezut că are halucinații. Și cum aici vorbim de Anna, chestia era perfect posibilă. Mă refer la Anna având halucinații. Annei îi erau dragi substanțele care-ți modifică stările de spirit, dacă înțelegeți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
faci azi? m-a întrebat ea veselă. —Păi, cred c-o să văd sfârșitul episodului cu tine, am zis eu arătând către televizor. Apoi am să pregătesc cina pentru noi toți. E foarte frumos din partea ta, Claire, a zis mama cam neîncrezătoare. Dar toți știm să folosim cuptorul cu microunde. Nu, nu, am protestat eu râzând. Am vrut să zic c-o să gătesc o mâncare adevărată pentru voi toți. Adică o să mă duc la supermarket, o să cumpăr ingrediente proaspete și-o să gătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era atât de reală încât, atunci când s-a făcut ora unsprezece și jumătate, iar James a apărut la poartă, am fost foarte dezamăgită să descopăr că soțul meu mergea cât se poate de drept. Omul preistoric probabil că fusese la fel de neîncrezător atunci când unul dintre confrații lui a sărit jos dintr-un copac și-a început să se fâțâie de colo-colo în două picioare. Am stat la fereastră și l-am privit înaintând pe scurta alee de la intrare. Nu vă faceți griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
împărțim lucrurile, iar eu, eu, EU! am încercat să-l facă să se simtă mai bine. Închipuiți-vă! Eu l-am consolat pe el. După tot ce s-a întâmplat! —Bărbații ăștia! a exclamat Anna clătinând din cap obosită și neîncrezătoare. Nu poți să trăiești cu ei, nu poți să trăiești cu ei. Nu poți să trăiești cu ei, a continuat mama, dar nici nu poți să-i împuști. A urmat o pauză. Apoi Helen a spus: —Cine zice? —Deci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la comportamentul meu în public pe care avusese intenția să mi-o comunice în seara precedentă? Ai grijă, m-am avertizat singură. Nu fi egoistă și comportă-te ca un om matur. Îți vine să crezi? m-a întrebat el neîncrezător. Nici un chioșc de ziare din oraș nu se deschide mai devreme de ora nouă. De când m-am trezit, am încercat să fac rost de Financial Times, dar n-am reușit. —Ei, ce zici de asta? am răspuns simțind cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
avem trecere la femei. Cred că nu suntem destul de incitanți. Îți vine să crezi așa ceva? N-am știut niciodată că James a crezut că e prea serios și prea plictisitor pentru mine, am spus uluită. —Ei, haide, a exclamat George neîncrezător. Nu ești de acord cu mine că, dintre voi doi, tu ești de obicei sarea și piperul în orice situație? —Ba da, am admis disperată să-l fac pe George să nu se oprească din povestit. Iar James! a râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
oripilată. —James mi-a spus că a fost vina mea. Că am fost imatură, egoistă, pretențioasă, insensibilă și că nu mă primește înapoi decât dacă mă schimb radical. — Zice că el te primește pe tine înapoi? m-a întrebat Judy neîncrezătoare. Claire, Claire, ia-o puțin mai încet. Ceva nu-i deloc în regulă. Ei, deci dacă Judy credea că ceva nu era în regulă, atunci însemna că nu mi se părea doar mie. Dar nu știam dacă să fiu ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bine. Sau poate că eu eram deja demnă de milă? —Claire, a repetat el, ceva mai nerăbdător, s-a întâmplat ceva? — Da, James, i-am răspuns cu dulceață. Ceva s-a întâmplat. —Ce anume? m-a întrebat el privindu-mă neîncrezător. —Azi am purtat o discuție foarte interesantă cu George, i-am răspuns într-o doară. — Da? m-a întrebat el încercând să nu pară tulburat. Dar un spasm de ceva - frică poate? Sau se putea oare să fie vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
imatur și de egoist încât nu ești în stare să recunoști că ai greșit și să-ți asumi vina. —Eu sunt imatur și egoist? a zis James uimit. Eu? a spus el indicându-și pieptul cu un gest dramatic și neîncrezător. Eu?! Cred că ai cam încurcat borcanele. Nu, nu le-am încurcat deloc, am strigat. Știu că nu sunt perfectă. Dar eu, cel puțin, am puterea să recunosc asta. Atunci de ce nu recunoști c-ai fost egoistă și imatură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că în mare măsură i se constituise personalitatea sau ceea ce mai târziu avea să fie socotit personalitatea sa: las deoparte dorința de a ști cât mai multe și câte știa, închis în el, tăcut, calm, inexpansiv, deși dornic să izbucnească, neîncrezător, sceptic, visător încă, tenace, aprig, supus încă acelei foame simțite la prima vârstă, ușor de rănit și conștient de asta, la fel cum era conștient de puterea sa de muncă și de posibilitatea izbânzii prin tenacitate și devenit, astfel, orgolios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-o cu câte o vorbă categorică - „absolut!“, „nu sunt de acord!“, „ăsta-i un imbecil“, „extraordinar!“. De fiecare dată părul roșcat sălta pe umerii ei înguști. Cemeilă se lansa în comentarii scurte, Yvonne Alexa îl aproba imediat, Manuela Ștefan clătina neîncrezător din cap, continuându-și povestirea. Andrei Vlădescu se apropiase de picupul ce învârtea o placă pe care n-o asculta decât Cemeilă, din când în când punctând ritmul cu degetele lui lungi pe marginea fotoliului. Mi se părea ceva foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-i exportăm. Și în plus, ce-i cu sentimentalismul ăsta stupid față de viței? Sunt cele mai împuțite animale. Dacă nu le dai nimic de băut câteva zile, știi ce fac? Încep să-și bea urina. Henry clătină din cap neîncrezător față de ciudățeniile regnului animal și reumplu paharele cu Sauterne. Între timp, Dorothy tăia grăsimea de pe bucata ei de carne și o împingea delicat la marginea farfuriei. — În orice caz, trebuie să ne ferim de lobbiști. Am o bănuială că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sun la serviciu, dar nu am cum s-o evit pe Alexandra Law, care tocmai primește complimente entuziaste pentru rolul Genevievei ca Fecioara Maria și propriile Lebkuchen 1 bavareze. Alexandra ia una dintre plăcințelele mele cu fructe uscate, Își Înfige neîncrezătoare unghia În stratul de zahăr pudră de deasupra, Își Îndeasă toată plăcințica În gură și dă verdictul Într-o aversă de firimituri: —Extra-or-di-na-re plăcințele, Kate. Ai ținut fructele În coniac italienesc? —Ei, știi tu, un pic dintr-una, un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Emily arată În halul ăla. Ce va zice mama lui? Curăț copiii cu șervețele umede. Ne așteaptă trei ore de drum pe autostrada A1. Mașina e supraîncărcată și se balansează ca un vapor. —Am ieșit din Anglia? Întreabă o voce neîncrezătoare din spate. Nu. — Am ajuns la bunica? — Nu. —Dar vreau la bunica. Nici nu trecem de Hatfield și copiii interpretează deja o fugă pentru țipete și plânsete. Dau mai tare caseta cu Colinde interpretate de corul de la King’s College
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sandviș În drum spre gară. Împreună cu Momo parcurgem niște materiale pentru o altă prezentare finală. Momo mă Întreabă dacă am cunoscut-o pe soția domnului Cooper-Clark, iar eu Îi spun că Jill a fost o persoană extraordinară. Momo mă privește neîncrezătoare. — Dar nu lucra, nu-i așa? Mă uit la fața lui Momo. Câți ani are: douăzeci și patru, douăzeci și cinci? Suficient de tânără ca să nu știe cât de greu le-a fost femeilor dinaintea ei, suficient de tânără să considere libertatea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În mod neapărat bani aruncați pe fereastră. Nu am spus asta. —Ba da. —Doamne, ce oribil. Sunt o vacă. Și ce altceva am mai zis? — Ai spus că banii nu-și dau seama ce sex ai. —Exact. —Exact? repetă ea neîncrezătoare. —Unde-i doare cel mai tare, Momo? Unde-i putem lovi ca să-i doară cel mai tare? N-am putut să dorm toată noaptea. M-am tot strecurat În camera lui Ben să văd dacă respiră, așa cum făceam cu Emily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu scape din picior la miezul nopții. În caz că nu găsim așa ceva, ne vom mulțumi cu ăștia, și cu ăștia, o, și cizmele alea maro sunt frumoase. Mă scuzați, aveți cumva cizmele acestea, mărimea 36? —Tu porți 36? mă Întreabă Momo neîncrezătoare. —Nu, tu porți. Dar nu pot să... Douăzeci de minute mai târziu, stăteam la casă cu patru cutii. Puse În situația de a alege Între pantofii cu tocuri cafea cu lapte și cei bleumarin cu cataramă, am ales ambele perechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lui Cristos, care ar fi trebuit să fie demn de a medita la sublimele adevăruri, de a găsi sfaturi înțelepte, se epuiză în cercetarea și tutelarea acestor noi drepturi ale Bisericii, născute din noul Cod de ceremonie. Așadar, caracterul deveni neîncrezător, sobru, precaut și înșelător din cauza prejudecăților și incriminărilor. Totul se dezvoltă astfel, și o adunare de Episcopi, lucru în sine atît de blînd și lesnicios, avu nevoie de atunci de cele mai sobre și îndelungi considerații; căci mai înainte de orice
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
telefonice au fost întrerupte până acum. Îmi pare atât de rău că n-am putut să te contactez seara trecută, fiindcă, știi, je t’adore. M-a cuprins un megaatac de vinovăție. Când te gândești c-am fost atât de neîncrezătoare în timp ce Eduardo dormea sub vreun cearșaf sintetic, îngrozitor, de hotel. Totuși, n-am spus nimic. Hai să te scot la cină în seara aceasta. La Serafina. Au cele mai bune spaghete din New York. Poți să refuzi așa ceva? N-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lua elicopterul, așa cum face ea. Îmi șopti: — Aș vrea ca cineva să facă un gest nebunesc, de pildă să provoace un scandal. Am râs. Apoi îmi spuse: După-amiază mă întâlnesc cu Charlie. E-atât de adorabil! — Poftim? am întrebat-o neîncrezătoare. —E în oraș, am vorbit cu el mai devreme. Dar Julie, am crezut că v-ați despărțit. —Poftim? bolborosi ea. Acum era rândul ei să arate neîncrezătoare. Mi-a spus că v-ați despărțit la Paris. —Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
După-amiază mă întâlnesc cu Charlie. E-atât de adorabil! — Poftim? am întrebat-o neîncrezătoare. —E în oraș, am vorbit cu el mai devreme. Dar Julie, am crezut că v-ați despărțit. —Poftim? bolborosi ea. Acum era rândul ei să arate neîncrezătoare. Mi-a spus că v-ați despărțit la Paris. —Nu-mi vine să cred! exclamă ea. Când ți-a spus? Fără să mă gândesc, i-am răspuns: —Noaptea trecută. Julie se făcu stacojie la față. —Tu erai la telefon, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]