1,138 matches
-
Antoniu Îi scapă Înțelesul cuvintelor. Îl lasă indiferent scrierea lor pe peretele proaspăt vopsit. Ceea ce trebuie să facă, este să găsească mâine În zori drumul spre cimitirul Străulești, ca să aibă timp să mai arunce un bulgăre de pământ peste trupul neînsuflețit al lui Kawabata. Intră În Încăpere, ia caietul cu sârmă spiralată, de pe maldărul de haine, scoate pixul din interiorul sârmei Încolăcite, Îi apasă capătul cu degetul mare și mina metalică țâșnește cu un mic păcănit la suprafață. Așează caietul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din lemn de mesteacăn lustruit, având la capete niște bile care semănau cu un fel de țeste micșorate. Mă țineam strâns de ele. Ținem mult unii la alții, am spus. Nu putem fi mutați de colo colo ca niște obiecte neînsuflețite. Există legături în fața cărora toate celelalte considerente practice trebuie să dea înapoi. Atunci ea s-a aplecat și și-a apăsat palma pe genunchiul meu. Ținea capul într-o parte și își desfăcuse buzele într-un zâmbet decis. Trebuie totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cine știe cum să-și bage mâna pe sub bariera țeapănă a brațului meu și îmi mângâia sfârcurile cu niște mișcări atât de blânde și de ușoare încât se întăreau ca niște crampoane. însă, eu zăceam în continuare ca o bucată de carne neînsuflețită. Luke s-a tras și mai aproape, lipindu-se de mine. Numai bine ca să-i simt erecția de dimineață. Sunt înnebunită după penisurile semi-umflate, m-am gândit visătoare. Evident, nu sunt la fel de folositoare ca alea în erecție totală, dar par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe mâna călăului care, foarte grijuliu ca tu să ajungi cu bine direct în calendar, ca martir, își făcea cruce și hârști, cu cuțitoiul). Cei trei tineri convertiți, (rămași se pare cu capetele intacte, pe umeri), i-au dus trupul neînsuflețit la Terni, unde a fost primit cu mari onoruri, de către comunitatea creștină de acolo. A fost martirizat în 268, sau cu cinci ani mai târziu, după cum spun alte scrieri. Dar ziua Sf. Valentin, este atacată și de catolici, și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
corpul. Aproape de gardul ce mărginea proprietatea era un nuc viguros ale cărui ramuri se întindeau aproape orizontal. Îl ochise încă de la venire și hotărâse că era exact ceea ce îi trebuia, pentru ce avea de gând să facă. Lăsă jos trupul neînsuflețit, rezemându-l cu spinarea de trunchiul gros al copacului. La brâu, agățat de centura lată, avea un colac de frânghie sintetică. Îl desfăcu pe jumătate, aruncându-l cu îndemânare apoi peste creanga cea mai apropiată, imediat după o bifurcație. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta se naște un geniu ca tine și nici măcar o sutime din gândurile sale nu au dat rod, e firesc să nu vrei să mori. Cât de mult îl iubise pe acel om! Nu mai contenea cu plânsul, peste trupul neînsuflețit al lui Hanbei. Nu-și împreuna mâinile, nu se ruga, dar rugile sale către răposat erau nesfârșite. Kanbei, care aflase despre starea lui Hanbei de la fiul său, tocmai sosise. Am ajuns prea târziu? întrebă el, neliniștit, șchiopătând cât putea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acolo unul. — Hei, și dincoace! Armata se apropia de periferia răsăriteană a capitalei. Cu excepția crângurilor și a colibelor cu acoperiș de stuf, nu se vedeau decât terenuri agricole acoperite de rouă, până se ajungea la pagoda Templului de la Răsărit. Trupurile neînsuflețite zăceau împrăștiate la rădăcina brazilor, pe marginea drumului, în mijlocul acestuia și aproape oriunde se uitau soldații. Toți morții păreau să fi fost țărani din regiune. Căzută cu fața în jos, de parcă ar fi adormit pe o tarla cu vinete, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi auzi strigătul și alergă înăuntru. Stăpânul său, îmbrăcat cu un kimono de mătase albă, zăcea deja cu fața în jos pe podea, îmbrățișând un șuvoi de sânge proaspăt. Ranmaru scoase ușile unui dulap scund și le depuse peste corpul neînsuflețit al lui Nobunaga, ca și cum ar fi alcătuit un sicriu. Închizând liniștit ușa la loc, se îndepărtă de alcov. Apucă sabia cea scurtă cu care s-ar fi putut să-și facă și el seppuku, dar ochii strălucitori îi rămaseră ațintiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se umplură cu cadavre însângerate, împrăștiate sau îngrămădite, unele peste altele. Într-un loc zăcea jalnic un mort, în timp ce alți doi-trei, căzuseră unii peste alții, în alt loc. Vederea leșurilor îi stimula pe războinici, iar soldații care pășeau peste trupurile neînsuflețite ale camarazilor lor intrau într-un spațiu de dincolo de viață și moarte. Acest lucru era valabil atât pentru ostașii lui Hori, cât și pentru cei din clanul Akechi. Situația din vârful muntelui era neclară, dar și aici se întâmpla ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întorc la cel Unic. Shigemoto puse penelul jos și începu să lăcrimeze. În același moment, Mitsuhide își scoase sabia scurtă și-și tăie beregata. Sakuzaemon și Tatewaki alergară înapoi, șocați, pentru a vedea ce se întâmplase. În timp ce apropiau de trupul neînsuflețit al stăpânului lor, fiecare căzu de propria-i sabie. Încă patru vasali, apoi șase, apoi opt, înconjurară trupul lui Mitsuhide, în același fel, urmându-l în moarte. Cât ai bate din palme, trupurile lor fără viață alcătuiră pe pământ petalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ostașii clanului Tokugawa alergau după ei, luptându-se pentru simbolul faptei lor, strigând: — Luați-i capul! Războinicii care-și pierduseră conducătorul erau în pragul lacrimilor. Răscindu-se în loc cu expresii înspăimântătoare, își întoarseră lăncile spre urmăritori. Cumva, reușiră să ascundă trupul neînsuflețit al lui Nagayoshi. Dar vestea că Nagayoshi fusese omorât se răspândi ca un vânt înghețat peste tot câmpul de luptă. Împreună cu celelalte valuri ale războiului care se întorseseră contra lor, încă un dezastru izbise forțele lui Shonyu. Parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu mai e mult și c-o să rezist ca Filimon Sârbu, care în timpul grevei trăgea sirena, iar când a fost ciuruit de gloanțele imperialiste, cu ultimele-i puteri s-a spânzurat cu batista de sirenă, ca și așa, cu trupu-i neînsuflețit, să insufle curaj tovarășilor săi iubiți, să continue greva, însă eu, din păcate, n-aveam batistă și nici vreun lucru de care să mă spânzur de încheietura mâinilor, așa c-am ținut în continuare mâinile ridicate, încercând să număr, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nici cea mai ascuțită sabien-arfiputut-ostrăpunge. Sabia s-a abătut din nou cu vuiet asupra calului, și, sălbaticul armăsar o simți, plecând capul sub lovitură, dar în clipa următoare s-a repezit asupra dușmanului său, cu atâta furie, încât păgânul căzu neînsuflețit la pământ. Rinaldo văzându-l pe Isolier doborât, s-a repezit asupra calului și i-a dat în bot o lovitură atât de puternică, încât l-a umplut de sânge. Iute ca fulgerul calul se intoarse spre el și încercă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pieptului. Îar aceasta a fot atât de violentă încât arna i-a străpuns trupul ieșindu-i cam de un lat de palmă prin spate. Prin această rană viața lui Darninel s-a scurs odată cu sângele său, iar trupul a căzut neînsuflețit la pământ. Ca floarea smulsă de plug ce se ofilește pe marginea brazdei, Darninel, cu fața acoperită de paloarea morții, își dădea sufletul și toate nădejdiile unui neam ilustru s-au spulberat odată cu el. Asemeni apelor ce se varsă pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sufletească. 6. În adevăr, fraților, de ce folos v-aș fi eu, dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi, și dacă cuvîntul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoștință, nici proorocie, nici învățătură? 7. Chiar și lucrurile neînsuflețite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cîntă cu fluierul sau cu alăuta? 8. Și dacă trîmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — Hai să plecăm, spuse Chereas. Vine cineva, hai să plecăm! Ieșiră în fugă. Pe pardoseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — A mai rămas mica bastardă, tresări Chereas, ca și cum ar fi uitat lucrul esențial. Julius Lupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în fața porții. El nu o va părăsi niciodată. Drept recompensă ia aruncat sacoșa strălucitoare, plină cu dulciuri. Păpușa îi căzuse din mână, pe burtă, în noroiul întunecat. Alina a zâmbit de faptul că, atunci când a ajuns pe marginea șanțului, făptura neînsuflețită, murdară de noroi repeta mecanic: mama! mama! mama! Pentru ea, acest cuvânt nu mai avea nicio semnificație. Ploaia își continua repertoriul, deși vântul se mai domolise nițel. Drumul îngust devenise pustiu. Doar o fetiță de zece ani și un câine
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
foarte speriată. La câțiva metri de aici, s-a întâmplat o nenorocire, o nenorocire foarte mare! Vă rog, ajutați-mă! Vă ajut, doar spuneți-mi unde trebuie să mergem! La doar cinci minute de plajă, pe șosea zăcea un trup neînsuflețit, o femeie. Fire de păr negru ca tăciunele și picături de sânge îi acopereau fața. Cămașa kaki pe care o purta avea în centru în dreptul inimii o pată uriașă de sânge. Deasupra femeii, deasupra cadavrului mai bine-zis stătea, cu capul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a convinge oamenii este un fel de constrângere. Știu că pare ciudat, dar pot convinge orice om să facă ceea ce vreau, oricând. Destul de confortabil, nu? Am eliberat-o pe fetiță din brațele mele și privirea mi-a căzut pe trupul neînsuflețit al femeii. M-am pus în genunchi lângă ea. Mirosul sângelui plutea în aer. Am început să înghit în sec. Rose nu trebuie să faci asta...gândește-te la fetița care tocmai a plecat...știu că e delicios, dar nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca de cealaltă parte a oglinzii. O ușă se trînti, o alta se deschise, o panică bruscă umplu coridorul, readucînd-o la realitate. Apăru o targă, Împinsă iute de oameni În bluze albe. CÎnd trecu pe dinaintea lor, o recunoscură pe Yvonne, neînsuflețită, cu o mască de oxigen pe față. Marie se năpusti și, mai Înainte ca ei să se Îndrepte cu toții spre infirmeria Închisorii, reuși să afle de la o infirmieră că deținuta suferise un accident cardiac. Apararent, o reacție alergică la injectarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
putea intui un trup încordat de dorință. Cearșaful avea fluiditatea și transluciditatea unui lințoliu, ce se mișca singur deasupra ei. De sub el, încrețit în valuri, doar picioarele i se dezveleau de la genunchi. Pe ele le recunoșteam, da; ființa, ce părea neînsuflețită din prelungirea lor, mi-era complet străină. Umblam ca siamezii pe aleile rezervației, fără să ne mai atingem, doar privirile noastre se întâlneau în reprize lungi, fără să se plictisească, fără să obosească. Am să-i cer să meargă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
câini cum se apropiau tot mai mult de corpul meu inert, cu simțurile paralizate, și-am știut pe dată că, pentru prima oară, intuiția mea a dat greș. Trei săgeți aplicate cu măiestrie în puncte nevitale ale trupului meu aproape neînsuflețit au avut darul de-a mă întoarce cu greu din somnul morții. În următoarele clipe eram legat fedeleș și închis într-o colivie cu bare de fier, destul de meschină pentru dimensiunile mele. Apoi și-a făcut apariția și prințul; trufaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
putu stăpâni zâmbetul. Tefnaht ridică sprânceana, cerîndu-i astfel răspuns pentru zâmbet. - Dacă stăpânul meu nu s-ar mânia, zise sclavul, aș spune altceva decât a spus stăpânul. - Spune! îi porunci Tefnaht, cercetîndu-l iscoditor. - Cred că și piatra și oricare lucru neînsuflețit vorbește. Este adevărat că nu toate urechile aud... Se opri nehotărât. Tefnaht rîse: - Am spus aproape același lucru. Nici tu, nici chiar noi nu cunoaștem decât limba acelor pietre pe care oamenii au scris în limba omenească. - Aș vrea să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
iar prințul niște fructe foarte bune de mâncat. Merseră ei ce mai merseră, până ce iar flămânziră. Lupul găsi vânat, însă prințul ba. Cu toate că lupul își oferi prada, prințul se hotărî să mai rabde nițel, până ce va fi găsit ceva, ceva neînsuflețit. În acel moment lupul suflă peste hrana sa până când aceasta se transformă într-un inel fermecat. Și inelul începu să se rostogolească până ce se izbi de un copac vrăjit, înflorit. Prințul luă și sorbi, la povața lupului, din flori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]