1,328 matches
-
memo-ul ăla pe birou ? Fiindcă nu cred în ruptul capului că a fost acolo înainte de deadline. Firește că a fost acolo. Arnold se întoarce spre mine preț de o secundă, plictisit și cu aerul că face o concesie ca să potolească nebuna. Am venit cu el la tine în birou pe 28 mai. 28 mai ? De unde a mai apărut și data asta de 28 mai ? De ce îmi sună aiurea chestia asta ? — Nu te cred, zic cu mânie neajutorată. Pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sufletului Îți dorești mult asta. Nu-ți dai seama, asta poate fi șansa unei noi cariere pentru tine. — Dar nu vreau o nouă carieră ! — Ei bine, ar trebui să vrei ! Tu ai idee cît cîștigă Monica Lewisky pe an ? — Ești nebună, spun uluită. Ești nebună de legat, ești total și complet dusă... — Emma, nu fac decît să acționez În interesul tău. — Ba nu ! strig, cu fața În flăcări. E... posibil să... mă Împac cu Jack ! Urmează o pauză de treizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
asta. Nu-ți dai seama, asta poate fi șansa unei noi cariere pentru tine. — Dar nu vreau o nouă carieră ! — Ei bine, ar trebui să vrei ! Tu ai idee cît cîștigă Monica Lewisky pe an ? — Ești nebună, spun uluită. Ești nebună de legat, ești total și complet dusă... — Emma, nu fac decît să acționez În interesul tău. — Ba nu ! strig, cu fața În flăcări. E... posibil să... mă Împac cu Jack ! Urmează o pauză de treizeci de secunde. Mă holbez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
civilizat, bre, se dă cu șmacuri și mănâncă fleici, nu tocană, ce, nu știu eu? Că mi-a spus mie Gheorghiță al Vetei, că a fost la muncă acolo la ei, la vacile alea nebune. Păi cum să nu fie nebune săracile, nu le văzuși? Cu belciug în nas și legate de câte un stâlp toată viețișoara lor! Amărâtele! Eu una n-aș mânca vacă din aia, mai bine știr! ─ Ce-ai zis? Ce zice? Și acum, știrile. Auzi că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lângă mine și să-mi spui ceva. Orice, numai să te-aud. El se răsuci și dădu din mâini spre cățelandri, care îi urmau, zorind împleticit. - Se țin ca proștii după noi, pufni Tomnea. - Tot orașul mă știa de Magda nebuna de la Dunăre. M-au dus și la Wintris, câteva luni. Și-acolo te-am așteptat. Era parcă iarnă. Era un salcâm înalt în dreptul ferestrei și mă uitam toată ziua la crengile lui. Credeam că ai să apari, așa, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-i spunem. Gata cu secretomania. A venit vremea să ieșim la lumină. Trebuia să vină și ziua asta. M-am ridicat în picioare. Frica se dusese cu totul și acum mi-era rușine că urlasem. Ce mare lucru? Trei nebune - și cu Mama Mare, patru. Bunică-mea se tâmpise de tot. Cine știe ce orgii sau ritualuri de demente făceau ele aici în beci. Trebuia să reinstitui normalitatea. Mi-am regăsit sobrietatea și stăpânirea de sine. - Ori îmi spuneți cine sunteți, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
împins și m-am prăbușit pe podea. X se uita buimacă în toate părțile. Y a venit în spatele meu și a vrut să mă ajute să mă ridic. I-am respins mâna și m-am încheiat la pantaloni. - Sunteți niște nebune! Nu sunteți oameni! Sunteți niște creiere stricate! - Poate că a fost o greșeală că te-am lăsat să relaționezi cu X. Acum pleacă. E mai bine să pleci. Eram în culmea furiei. - Voi nu existați! Sunteți mai rele ca roboții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
morocănos, dând fumul afară. Poate ar trebui s-o întreb dacă mă primesc și pe mine. Să impun și eu puțin respect. Ieșind pe ușă, am auzit-o pe cealaltă fată spunând: — Ce naiba ești așa proastă! Alea sunt toate niște nebune, știi doar. Uite, n-ai vrea să vedem Xena: prințesa războinică? Am înregistrat-o sâmbătă. Să vedem cum sunt caftiți niște nenorociți împuțiți. Fata asta ar trebui să-și deschidă un cabinet de terapie: ar face avere. În timp ce mă îndreptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
timpul, după furgonetele Corsa. De fapt, mi-aș fi dorit o camionetă, dar atunci ar trebui să mă mut la țară ca să prind vremea potrivită și părea un pic exagerat să-mi decorez casa în funcție de mașină. Nu foarte mult. Eram nebună după mașini. Doar un pic. Am sunat și ușa s-a deschis imediat, fără nici un cuvânt, doar cu un bâzâit al interfonului. Înăuntru era o liniște mormântală astfel că, în timp ce urcam scările către primul etaj, pantalonii mei de piele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să mă culc până nu îmi spui adevărul! Depinde foarte mult de tine, cât ești de sincer! - Frusino, eu nu te-am înșelat cu nimeni și dacă mai insiști, îți dau un dos de palmă de nu te vezi! Ești nebună, femeie, ce ai? Frusina nu spuse nimic și plecă în casa mare să se culce, hotărâtă că a doua zi să îl părăsească definitiv. Ar fi plecat acum dar nu voia să-l sperie pe tatăl ei fiind o oră
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
stomacul gol! Haide, să îți pun să mănânci, că uite în ce hal arăți! Apăi și femeia asta a ta, repede se mai supără, în loc să-și vadă de casă și să aibă grijă de bărbatul ei, pleacă de acasă ca nebuna și îmi lasă băiatul să sufere. Văzu că Petre își aprinse o țigară. Știa că se lăsase de fumat. - Maică, iar te-ai apucat de fumat? Mai dă-le încolo de țigări că nu îți fac bine! - Mi-a venit
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
eram preocupată exclusiv de gândul să scap cumva de ea. Plimbarea ne-a picat cam cu ghionturi, așa că, ajunse la vasul libertatea, am hotărât să ne Întoarcem, fărĂ suc, prin oraș de data asta, și să luăm autobuzul spre casă. Nebuna se ținea scai de noi. Diana a avut noroc : autobuzul ei a venit imediat. Soarele se apropia de apus și Carmina, care rămĂsese cu mine În stație, se pornise să turuie fărĂ șir. Probabil din cauza oboselii, a căl- durii și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aș fi fost convinsă că enti- tatea aceea dinăuntrul Carminei era circumscrisă legilor meca- nicii și ar fi fost impresionată de vreo distanță. De ce eu ? - m-am Întrebat atunci cu groază, simțind În spate ghearele fricii și aștep- tându-mă ca nebuna să sară la mine din clipă În clipă. Cum fusese posibil să ajung să fiu perturbată În lumea mea invinci- bilă tocmai eu, care disprețuiam binele și răul ? Cât de ridicol și de Înjositor să pățesc tocmai eu așa ceva ! Cum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care se agăța fata aceea pentru a se salva de cel ce o chinuia. Însă eu nu aveam puterea, știința de a o trage Înapoi. Dar nici măcar impulsul de a o ajuta. În mintea mea de până atunci, eu și nebuna făceam parte din două lumi complet distincte, incompatibile și ireconciliabile. VĂzând privirea pierdută a Carminei, Într-o străfulgerare mi-am dat seama că eram și eu asemenea ei : prizonieră Într-o lume suspendată, În care plămânul poeziei, spre deosebire de mașinăria de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lumea ei, chiar când autobuzul o lua din loc din stație, fărĂ ca eu să apuc să urc În el. o clipă am ezitat, privind În derivă autobuzul care se Îndepărta. Apoi inima mea a decis. m-am smuls din strânsoarea nebunei cu toate puterile și am reușit să mă urc În autobuz din mers. Am zărit-o preț de o clipă alergând În spatele roților, Încercând cu disperare să urce. i-am auzit strigătele sau mai bine zis mugetele În urmă. la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vă rog să-mi dați sticla. Trebuie să v-o confisc. Am ezitat puțin, vinul e al naibii de scump În Canada, zece dolari sticla cea mai ieftină - o oră de muncă la Centrul Cultural, dar am hotărât să nu fac pe nebuna și să i-o dau, ca să mă lase În pace. Unde spuneați că se află prietena pe care o căutați ? m-a Întrebat el plin de amabilitate, probabil binedispus de eticheta sticlei pe care o cercetase cu coada ochiului, pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
eram preocupată exclusiv de gândul să scap cumva de ea. Plimbarea ne-a picat cam cu ghionturi, așa că, ajunse la vasul libertatea, am hotărât să ne întoarcem, fără suc, prin oraș de data asta, și să luăm autobuzul spre casă. Nebuna se ținea scai de noi. Diana a avut noroc : autobuzul ei a venit imediat. Soarele se apropia de apus și Carmina, care rămăsese cu mine în stație, se pornise să turuie fără șir. Probabil din cauza oboselii, a căldurii și a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sănătoasa dacă aș fi fost convinsă că entitatea aceea dinăuntrul Carminei era circumscrisă legilor mecanicii și ar fi fost impresionată de vreo distanță. De ce eu ? - m-am întrebat atunci cu groază, simțind în spate ghearele fricii și așteptându-mă ca nebuna să sară la mine din clipă în clipă. Cum fusese posibil să ajung să fiu perturbată în lumea mea invincibilă tocmai eu, care disprețuiam binele și răul ? Cât de ridicol și de înjositor să pățesc tocmai eu așa ceva ! Cum de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care se agăța fata aceea pentru a se salva de cel ce o chinuia. Însă eu nu aveam puterea, știința de a o trage înapoi. Dar nici măcar impulsul de a o ajuta. În mintea mea de până atunci, eu și nebuna făceam parte din două lumi complet distincte, incompatibile și ireconciliabile. Văzând privirea pierdută a Carminei, într-o străfulgerare mi-am dat seama că eram și eu asemenea ei : prizonieră într-o lume suspendată, în care plămânul poeziei, spre deosebire de mașinăria de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lumea ei, chiar când autobuzul o lua din loc din stație, fără ca eu să apuc să urc în el. O clipă am ezitat, privind în derivă autobuzul care se îndepărta. Apoi inima mea a decis. M-am smuls din strânsoarea nebunei cu toate puterile și am reușit să mă urc în autobuz din mers. Am zărit-o preț de o clipă alergând în spatele roților, încercând cu disperare să urce. I-am auzit strigătele sau mai bine zis mugetele în urmă. La
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vă rog să-mi dați sticla. Trebuie să v-o confisc. Am ezitat puțin, vinul e al naibii de scump în Canada, zece dolari sticla cea mai ieftină - o oră de muncă la Centrul Cultural, dar am hotărât să nu fac pe nebuna și să i-o dau, ca să mă lase în pace. Unde spuneați că se află prietena pe care o căutați ? m-a întrebat el plin de amabilitate, probabil binedispus de eticheta sticlei pe care o cercetase cu coada ochiului, pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tradus, de către cei ce o aud. Cineva s-a luat pe urmele ei, și a ascultat, cu mare atenție, să vadă, ce zice, Dedițela, În bolboroseala aia. Și iată ce se zice că ar fi Înțeles acel cineva. Că, ea, nebuna, rostește, ceva, ca un blestem, pentru acele femei și pentru acele cadre medicale, care săvârșesc avorturi; și ar mai bolborosi, Încă, niște gemete, niște plânsete și niște cereri de iertare, În numele bietelor ființe ucise, cu ajutorul chiuretelor, și aruncate, criminal, pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
locurile pe care vi le-am indicat; aprinde lumânări și bolborosește, Într-una, În legea ei, ce va fi bolborosind! Vai, ei, dureros și definitiv pierduta, fostă, o superbă ființă umană! De sufletul bunicilor ! Dragi cititori de pe Terra Nova Perpetuum Nebuna: vă informez, cu mult respect, că România este o țară pe care suveranul creator a aruncat-o, ca pe ceva care cu timpul o să devină un potrivit de mare lac umplut cu lapte și miere, a aruncat-o, deci, drept
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Chiar, de ce am ajuns să-i scriu? De ce am ajuns sa conversez cu o femeie necunoscută? Cum de am ajuns să intru pe chat? Oare atunci s-a produs prima fisură? - Am vorbit azi cu Miruna. - Da? Ce face? - O nebună. Își caută bărbat. - Ultima dată avea unul, din câte știu eu... - A divorțat. - Si fetiță? - Au grijă de ea ai ei. Acum își caută bărbat. Pe internet. - Da? Nu-i mai ușor prin Brașov? Nu or fi toți însurați pe-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
faci oamenii să ți se destăinuie <victor>: e posibil. trebuie să fac ceva cumpărături <maya>: trăiești singur? Adică... unde locuiești <victor>: în Canada <maya>: mda. Cam greu să vin pînă acolo <victor>: nu neapărat, nu știi niciodată <maya>: sunt o nebună. Stau cuminte luni și ani, și dintr-o dată fac una boacăna. Cum a fost cu vizita mea la Timi. Acum la Cluj... <victor>: deși sunt bărbat, cred că te înțeleg. Hai să îți spun o intimplare <maya>: te ascult <victor
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]