7,611 matches
-
astea dacă nu vrei, dar ludovicianul e în libertate și, cu timpul, te va găsi. Învață textul Ryan Mitchell pe care ți l-am trimis. Dacă nu pentru altceva, învață-l ca să-mi faci pe plac; o haină veche și nebună agățată în dulapul tău. Mă tem că în timp îți vei da seama singur că ceea ce-ți spun e adevărat. Cu regret, dar și cu speranță, Primul Eric Sanderson (Primită pe 24 septembrie) Scrisoarea nr. 3 Dragă Eric, Textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fi cadoul meu fiindcă am avut grijă de tine alaltăieri, când ai luat-o razna. — Asta înseamnă că eu nu trebuie să-mi iau hamacul? am zis. Apoi: N-am luat-o razna. — Ba da: Clio, Clio, ajută-mă, sunt nebun de legat, zise ea, imitându-mi vocea. — Hei, ce să fac dacă-s sensibil și creativ? Cum zici tu, zâmbi ea. Deci, pot să-mi cumpăr aparatul? — Da, am zis. — Bine. Așa că Clio are acum un aparat foto subacvatic. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ea. Cu sufletul frânt, Ariadna s-a căsătorit în cele din urmă cu Bahus, zeul vinului și-al cântecului, și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Ceea ce, crede Clio, e un fel de-a spune că a devenit o bețivă nebună și că nu i-a mai păsat nici cât o ceapă degerată de nimic pe lume. — Și care e morala poveștii? mă întrebă Clio într-o după-amiază, pe când ședeam pe un străvechi bloc de piatră și mâncam înghețată. — Nu oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Nu, am spus, apucând-o de încheieturi și ducându-i ușor mâinile înapoi în poală. E-n regulă. Nu ai nimic acolo. Nici nu mi-am dat seama ce făceam, zise ea, cu fața către mare. — Scuze. — Crezi că sunt nebună? — Clio, nu ești deloc nebună. Eu sunt nebunul, ți-amintești? Tu ești... ei bine, specială poate, dar nu nebună. Asta o făcu să zâmbească. — Tacă-ți gura, zise. Vrei să mă uit la gâtul tău? — Nu. — S-a terminat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de încheieturi și ducându-i ușor mâinile înapoi în poală. E-n regulă. Nu ai nimic acolo. Nici nu mi-am dat seama ce făceam, zise ea, cu fața către mare. — Scuze. — Crezi că sunt nebună? — Clio, nu ești deloc nebună. Eu sunt nebunul, ți-amintești? Tu ești... ei bine, specială poate, dar nu nebună. Asta o făcu să zâmbească. — Tacă-ți gura, zise. Vrei să mă uit la gâtul tău? — Nu. — S-a terminat totul, să știi. N-o să trebuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ai nimic acolo. Nici nu mi-am dat seama ce făceam, zise ea, cu fața către mare. — Scuze. — Crezi că sunt nebună? — Clio, nu ești deloc nebună. Eu sunt nebunul, ți-amintești? Tu ești... ei bine, specială poate, dar nu nebună. Asta o făcu să zâmbească. — Tacă-ți gura, zise. Vrei să mă uit la gâtul tău? — Nu. — S-a terminat totul, să știi. N-o să trebuiască niciodată să te întorci. Nu pot să mă întorc. — N-o să fie nevoie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru teren accidentat. O întoarse și sări pe ea. Urcă! Am întins piciorul plin de noroi peste scaun, în spatele ei, iar ea scotoci într-un buzunar al pantalonilor după cheie. — Ești rănit? — Cum? Nu. Nu știu. Întâmplările deveniseră un vals nebun în care eu încercam să mă agăț de orice urmă de logică în vreme ce lumea gonea pe lângă mine în dungi colorate. — Rahat. Fata se uită înapoi, spre spital. I-am urmărit privirea de-a lungul peluzei. O ploaie noroioasă de impresii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ușă. — Eric, întinse Scout mâna și mă prinse de braț. Era ceva în felul în care-mi rosti numele, ceva ce eu eram prea distras ca să aud. — Trebuie să ies și să văd. Trebuie să mă asigur că nu-s nebun. Scout își lăsă mâna să cadă și eu am ieșit din cabină pe punte. Acolo era, uriașă și reală și în mijlocul mării: insula. Am scos pachețelul din buzunar și m-am luptat din nou cu coconul de bandă adezivă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ce mult te-am iubit" de Zaharia Stancu, Magda Isanos "Poezii", Eugen Barbu "Prânzul de duminică", N. Breban "Francisca", Petre Sălcudeanu "Singur fără cer, Petru Vintilă "Oraș încercuit", Tudor Constantin " La miezul nopții va cădea o stea", Zaharia Stancu "Pădurea nebună", Sânziana Pop " Serenadă la trompetă", poezii de Mihai Eminescu etc. A avut întâlniri permanente cu studenții români la studii, a participat la ședințele lor de tineret și a sprijini unii tineri veniți la specializare la Moscova. Multe din activitățile de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
umflate ca o pînză de yolă așteptînd Buick-ul unchiului Iordan, să mă scoată odată din văgăună. Lacul tulbure, străbătut de curenți reci nu mă îmbia la înot. Ploua cumplit în augustul acela. Soarele se voala din senin și o ploaie nebună pornea să răpăie. Din vechi imagini învălmășite, se declanșează net una: Rusalin cu spatele gol, protejîndu-mă de un ropot de grindină. Streașina magaziei încuiate, sub care ne găsisem adăpost, era prea îngustă. Ploaia cu gheață dura nefiresc de mult. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
năvalnic-apăsate, ca și scrisul. Mai sînt fotografii după o expoziție la Roma. Exclusiv peisaje, obcine românești. Totdeauna m-a ținut Russ la curent cu ce face. Obcine, la un anume ceas al dimineții. Și mă cuprinde un soi de fericire nebună, prostească, inexplicabilă, cînd ating culoarea aceea cu vîrful degetelor. Imaginile tale se nasc firesc, Russ. Tactile, olfactive, mustind de prospețime, mă trezesc eu vorbind celebrissmului prieten de jocuri copilărești. Revin la album. Îmi redă adolescența cu nimfeta asta. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
uitîndu-se la motănelul care toarce adormit colăcel pe pernă. Lacrimile limpezesc privirea, s-o fi observat? Dacă tot nu readorm, hai să termin cu corecturile pentru antologia de poezie creștină. I-am dedicat-o tatei. I-ar fi plăcut. Anii nebuni, de dinainte de război, i-au fost dați lui Victor Marievici drept recompensă pentru anii ne-buni. Propaganda le spunea ani-lumină, deși tocmai lumina se porționa. Începînd cu optzeci, în mai toate nopțile citeam la lumînări. Întîi, fusese trecută la index
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sînt femeia, încă tînără, ținînd în poală, pe o farfurie întinsă, albă, o căpățînă de ridiche neagră. M-ai răzuit de vreo două-trei decenii ca pe-un palimpsest. Tu reprezinți instanța tinereții mele, Ana. N-ai voie să fii bătrînă. Nebună și frumoasă, da. Te păstrez în banca mea de date nebună și frumoasă. Ochii îi sînt obosiți. Unul pare a avea în mijloc ceva ca o floare de gheață, cum se fac pe fereastră. Uzezi de soluția bătrînilor: refugiul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
albă, o căpățînă de ridiche neagră. M-ai răzuit de vreo două-trei decenii ca pe-un palimpsest. Tu reprezinți instanța tinereții mele, Ana. N-ai voie să fii bătrînă. Nebună și frumoasă, da. Te păstrez în banca mea de date nebună și frumoasă. Ochii îi sînt obosiți. Unul pare a avea în mijloc ceva ca o floare de gheață, cum se fac pe fereastră. Uzezi de soluția bătrînilor: refugiul în trecutul îndepărtat, Rusalin, vreau să-i spun, dar nu-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ooorbesc! M-ai călcat pe ochi și-am orbit". Nu ca-ntr-un western-spaghetti, ci ca-ntr-un autohton estern-fidea. Termină cu prostiile. Rană stelară ș.a.m.d. N-ai să mai dai nicăieri de mine, așa cum mă vrei tu: nebună și frumoasă. La ce se cuvine, la asta trebuie să ne gîndim. Ai înțeles sau să-ți fac un desen? repet o glumă tembelă, de serial american. Aștept autobuzul. Am mult de așteptat ("Ar mai lipsi, se-aude vocea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dar surîzător și crud, elegant și parșiv. Colecționa "fîțulici" ca pe cămăși, colecționa picanterii ca pe cravate. Pe mine și pe Fluturel, mai tineri, ne captiva cu povești despre experiențe "nepermise". "Copii, ultima. Strip-teas-ul nebuniei. A fost act de curaj nebun din partea ei și din partea mea. În parcul Copou, în chioșc, pe lună plină. Avea o fustă lungă, cu entre-deux-uri de dantelă. Trei volane. L-am rupt pe primul, de la tiv în sus. Pe-al doilea. Ce coapse fixe! Pe-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
foarte șanjabilă. Mic și viril ("Io nu-s sexuagenar terminat ca Carp!"), bine înfipt pe picioarele scurte, Mistrie trona în biblioteca-gineceu, cu cadînele în jur. Antoaneta vache-qui-rit avea trei sîni pentru el. I-ar fi mers și supranumele de vacă nebună, dar nu se inventaseră nici boala, nici simptomele. Elviricăi Țarcă i se năzărise că Mistrie seamănă cu Robert Redford. Ținea în fichet un portret cu blondul actor american, în Marele Gatsby. Era și fană a versurilor mistriote. "Ești iconic, Volodea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și voluminos pe spate, în timp ce-mi aplică un sărut zemos pe frunte. Scriu tot ce-mi trece prin minte! Îi răspund imperturbabil. Scriu cu o frenezie și viteză insuportabile, fără să mă pot opri. Scriu cu o vervă nebună despre toate și despre toți, de-a valma. Despre prietenele mamei și poveștile lor de la școală, pe care le aud în fiecare an. Scriu despre toate astea ca și cum ar fi amintirile mele. De altfel, fără să-mi dau seama, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar fi fost ultima dintre grijile și preocupările ei actuale. Deodată, animalul violaceu cu față de arici, coadă și zale de Armadillo a început să țipe din răsputeri, ca un dement, în timp ce se învârtea în loc într-o vrie și un dans nebun. Făcea pas schimbat cu picioarele din față în timp ce bătea tactul din coada sa rigidă ca într-o baterie. Spune-mi numele! Spune-mi numele! Și animalul se învârtea ca o sfârlează, bătând cu coada pământul într-un ritm nebun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dans nebun. Făcea pas schimbat cu picioarele din față în timp ce bătea tactul din coada sa rigidă ca într-o baterie. Spune-mi numele! Spune-mi numele! Și animalul se învârtea ca o sfârlează, bătând cu coada pământul într-un ritm nebun și urla din răsputeri. Privea stupefiată la animalul ce se zbătea în iarbă și într-un efort sublim de concentrare o lumină albă se așeza încet pe fața ei, în timp ce gându-i zbura la Damiel, la datul în cărți, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se împlinise și se contura zveltă în mijlocul unui cer negru ca păcura. Era neobișnuit de mare și de albă, ca și cum marea ar fi levitat subit deasupra pământului, atrasă de forțele senzuale ale lunii. În timp ce dansa cu el cu o bucurie nebună, gândul ei zbura deja departe, la duelul ciocurilor galbene ce exersau an de an ritualul căsătoriei. La fel și trupurile lor, ca niște săbii rănite, se înfruntau într-o parte și alta, în ritmul muzicii, dar nu în sensul unirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-și schimbase traiectoria din crăcile nucului spre mâna acelei nefericite cu pigmenții prostiei moștenite, firimituri, câte mai rămăseseră din clipele în care, împietrită, stătea cu bicicleta furată în fața elevilor și profesorilor liceului din care fusese apoi exmatriculată, dar și dezlănțuirea nebună pe care a simțit-o în cușca pieptului, de fericire, de libertate, de ură, împotriva profesorilor, de indiferență pentru părinții care o implorau să nu se mai masturbeze, lăsând-o să-și aleagă în fiecare noapte pe cine voia, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care-i cădea pe frunte, scuipatul printre dinți, aprinderea țigării, acoperind flacăra brichetei cu palma îndoită, volutele largi ale mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La auriu. Doamne, amintirea mea vie, realitatea mea nebună, întruparea lui cvadridimensională, vedeam timpul cum trece prin noi, ca o spadă albă care după ce ne străpunge, ne crestează fețele, mâinile care se sprijină la brațul bărbaților sunt mai grele, cel înalt e în halat alb, mă cuprinde de mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
castan, o fetiță blondă, un bebeluș cu suzetă au căzut îmbrățișați lângă pantograful tramvaiului de seară și au dispărut la curbă odată cu el. De minutarul ceasului de la Primărie atârna o fată cu sâni enormi, dispărând, după câteva clipe de zbatere nebună, pur și simplu, în turn, până când au fost alertate autoritățile. După cum aflarăm, plouaseră peste Brăila câteva milioane de oameni. Lumea din jurul meu se comporta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Seara vedeam în pavajul străzii ochi care pândeau. Ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mormanele de gunoaie, cadavrele câinilor de companie călcați de mașini sau spânzurați de zgarda antipurici pe când erau părăsiți și legați de clanțele cârciumilor și magazinelor. Bună seara! le răspundeau vesele gunoaiele și cadavrele precum și becurile cu lumina palidă pentru poeții nebuni și obsedații sexual, creând prin jocul umbrelor, fantasmele dorite și de unii și de ceilalți. Bună seara! salutau cu o veselie debordantă gunoierii blocurile triste cu geamurile zvârcolite de lumina albastră a televizoarelor, bună seara, răspundeau vaporos tufele întunecate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]