1,164 matches
-
ar mai putea întâmpla!“ - o replică rău prevestitoare. Probabil presimțise că dezastrul cu Bobby De Witt. În timpul investigațiilor la cazul Dalia ea fusese nervoasă, morocănoasă, preocupată de sănătatea lui Lee - și totuși, în chip cu totul bizar, acceptase purtarea lui nebunească. Eu credeam că o necăjea obsesia lui Lee legată de uciderea lui Betty Short. În realitate ea fugea spre și de finalul poveștii cu zâne. Totul era limpede. „Renunță la tot.“ Când mi s-a golit frigiderul, am pus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de crocodili și urină de cai sau de copii pe diverse părți ale corpului în diverse anotimpuri. Câteodată, cele mai odioase amestecuri păreau să funcționeze, dar eu eram uimită cum niște oameni așa grijulii cu propria curățenie acceptau asemenea leacuri nebunești. Deși cunoștințele egiptenilor în arta vindecării erau vechi și adânci, m-am bucurat să văd că eu știam metode și plante despre care ei știau foarte puțin. Meryt a găsit semințe de chimen la piață și a fost uimită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele. În ciuda faptului că nu eram bun de nimic - sau din cauza asta? - am fost însetat de glorie și ros de ambiții tainice. Mă afundam în reverii nebunești din care reveneam, răsplătit, la o viață sălcie, cu care mă învățasem, așa cum te înveți să trăiești nespălat. Am mințit-o pe Emilia că începusem o sculptură care va revoluționa arta. M-a privit admirativ, fremătând, spre marea mea surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ba, odată a ținut să adauge că singurătatea lui Dumnezeu și a Bătrânului aveau aceeași cauză: vanitatea. Am asistat atunci la una din cele mai scânteietoare și nerușinate apostazii ale Călugărului, care i-a amuțit pe toți prin îndrăzneala ei nebunească. Susținea că apostolii l-au împins pe Isus pe cruce, nu dușmanii lui. Pentru că apostolii l-au silit să se creadă Fiul lui Dumnezeu și să-și piardă cumpătul. Din pricina lor, Isus n-a mai avut nici îndoieli, nici limită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai rămas au fost nevoiți să le-o dea câinilor, ca să-i liniștească. Se retraseră într-o peșteră și, lăsând pază întărită, adormiră în scurt timp. Dar la mijlocul nopții, câinii legați într-o peșteră alăturată îi treziră cu lătratul lor nebunesc. Cel dintâi sări în picioare sutașul și alergă spre gura peșterii. Era beznă, și picioarele i se împiedicară de ceva moale. Căzu. Nu ardea nicăieri nici un fel de foc și nu era nici lună. Sutașul pricepu abia acum că frica
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vasta selecție de genți, așezate trufaș pe podiumuri, de parcă ar fi fost niște câștigătoare de medalii olimpice, Julia s-a îndreptat direct către lift. Peste două săptămâni, împlinea treizeci și trei de ani, iar cadoul ei - prematur, ca să se muleze pe programul nebunesc al lui James - fusese călătoria asta la New York și cumpărarea unei ținute (sau poate chiar două dacă, așa cum se întâmpla de obicei, Julia reușea să-l facă să-i ciugulească din palmă) din magazinul frecventat de bogătașii New York-ului. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ba chiar jocul liber al timpului însuși, toate strâmbate și transformate într-o grădină zoologică pentru propria ta distracție. Da, tu m-ai făcut, recunosc. Da, tu m-ai adus aici, în condițiile pe care le-ai vrut, în scopul nebunesc pe care ți l-ai propus. Ești atât de departe de durerile și chinurile lumii pe care ai părăsit-o și ale lumii pe care ai creat-o, încât până și moartea o vezi tot ca pe un exercițiu academic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aer de vinovăție. Chestia cu zburatul mi-a venit așa, pe negândite, Într-o zi cenușie, cu lumina Înghesuită stins sub cerul sur, aplecat peste noi. Vântul pornit brusc, care ne Împingea din spate să ne răstoarne, mi-a dat nebuneasca idee. Eram la cules de plante medicinale pentru tanti Rita. Mă cam săturasem de smuls buruieni, așa că am spus doar atât: Milule, hai să zburăm... Cum adică să zburăm? Păi, “cum adică” am replicat intrigatuite așa: ne urcăm pe Creștetul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o ceartă ar contamina aerul pe care Îl respiră copiii mei. Deci nu, nu va avea loc nici o ceartă. Nu azi. Trei minute până la autobuz, opt minute de mers pe jos. 8.27: O să Întârzii la serviciu. O să Întârzii indecent, nebunesc de mult. Banda pentru autobuze e blocată de autobuze. Abandonat autobuzul. Un sprint care-mi pârjolește plămânii În jos, pe City Road și luat de-a dreptul prin Finsbury Square, unde tocurile găuresc iarba interzisă și sunt apostrofată cu familiarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
xxxx De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Să nu faci nimic dezgustător și amoral. Fără să-mi povestești TOTUL. D xxxx 13.27: Jumătate de oră, În loc de prânz, incursiune-fulger În magazinul de electronice aproape de Liverpool Street. Atmosfera din magazin e nebunească, contagioasă. Toată lumea de-aici are prea mulți bani și prea puțin timp ca să-i cheltuiască. Îl reperez pe unul dintre membrii echipei noastre tehnice cum ridică cu reverență În căușul palmei un aparat foto digital ca și cum ar fi o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stăruitoare. — Frank... ești bine? M-am Întins peste masă, sperînd să-i strîng mîna, dar polițistul care stătea Între noi și-a ridicat brațul rigid ca o barieră. — Danvila mi-a explicat toată povestea. E clar că-i vreo greșeală nebunească. Îmi pare rău că n-am fost la Înfățișare. — Acum ești aici. Asta-i tot ce contează. (Frank Își sprijini coatele pe masă, Încercînd să-și ascundă oboseala.) Cum a fost zborul? — A Întîrziat... Liniile aeriene au orar propriu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
despre ciudățeniile timpurii ale mândrului atenian, care Îi anunță pe de-a-ntregul viitoarea fire. Jocuri Încheiate năucitor, doar pentru a câștiga: mâna adversarului mușcată până la sânge, „ca de un leu”, În clipa când simte că va fi biruit; sau trântitul nebunesc pe jos, În fața unui atelaj În galop, numai pentru ca tovarășii de joacă să poată socoti zarurile aruncate de el pe pământ. Iar ceva mai Încolo, din tinerețe până când se va săvârși din viață, la doar 46 de ani, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
rămas nici urmă de fior. Pe un ton distant, sever mustrător, de bărbat bine așezat În sine, Gronow Îl ridiculizează pe un căpitan englez, stabilit și el la Paris, care face o impresie jalnică prin excentricitatea sa de-a dreptul nebunească. Nici trăsura, nici caii englezi ca la carte, semn de mare șic, nu pot ține piept stuporii stârnite de pintenii auriți, ornați cu câte o rotiță dințată cât o farfurie pentru desert, de șalvarii aduși parcă din Turcia sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de bandă desenată, din filme și jocuri pe computer. Toate, luptându-se - la propriu, la figurat - cu bărbații În ale căror mreje cad În cele din urmă, adesea răpuse de iubire. Ele intră pe câmpul de bătaie cu un curaj nebunesc, ca Într-o Înfruntare pe viață și pe moarte, așa cum povestește Baudelaire În Duellum: „Doi ne-mpăcați potrivnici, luptând cu-nverșunare,/ Au Împroșcat văzduhul cu sânge și scântei,/ Și toată-această larmă, cu zăngănit de fiare/ E-un joc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
natural și perfect detașat, ca și cum ar fi debitat o banalitate asupra frumuseții sau asprimii vremii, rostea vreo axiomă drăcesc de monstruoasă sau susținea cu mult sânge rece vreo teorie de o matematică extravaganță, căci el folosea În dezvoltarea ideilor sale nebunești o riguroasă metodă. Spiritul său era Însă original nu prin cine știe ce spuse neașteptate, ci prin faptul că el vedea lucrurile dintr-un unghi particular, ce le schimba contururile, precum se schimbă forma obiectelor pe care le privești de jos ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bun simț, cu simț practic, crescută la mănăstire, cu mâini și picioare lungi și subțiri și păr lung, pisicos, prins cu o bentiță. Bănuiam că existența lui Daphne îl împiedica pe Hawkins să mă forțeze să mă lansez în încercări nebunești, condamnate pierzaniei, cu țipete și urlete de a face lucrurile să meargă între noi. Totuși, trebuia să recunosc că imaginea pe care mi-o făcusem despre Daphne îmi făcea viața mai ușoară. Dacă s-ar fi dovedit că Daphne era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sticlă, pe care se ajungea la subsol; Helen, care stătea cu spatele la ea, sări și apoi se dădu într-o parte. Matthew avea în mână un pahar cu apă și două pastile albe. Aproape că m-am repezit, dintr-un impuls nebunesc, să verific dacă pastilele erau ceea ce trebuiau să fie. Violet se ridică și mai mult, încă sprijinită de Janey, și înghiți aspirinele. Am remarcat că-i tremurau mâinile. — Coboram scările și nu voiam decât să mă plimb un pic, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la drum în condiții bune. — Vai de cel ce se grăbește să vândă raiul în schimbul unor bunuri pe pământ! exclamă Astaghfirullah, în timp ce dezrobitorul, dornic să nu-l repeadă pe Mohamed, pe care-l știa încordat și în stare de gesturi nebunești, se adresa recalcitranților pe un ton patern: De când a căzut în mâinile necredincioșilor, orașul ăsta a ajuns pentru noi un loc al infamiei. E o temniță, iar poarta ei stă gata să se închidă încet-încet. Cum să nu profitați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asemenea că am să-l văd ieșind cu douăzeci de femei pe urmele lui și că voi fi nevoit la rându-mi să fug pe ulițe. Singurul lucru de care eram sigur este că Iscoditorul nu renunțase la proiectul lui nebunesc. Din când în când priveam la soare, adică la haloul lui dindărătul norilor. Începeam să-mi pierd răbdarea. La ușa băii, nu se zărea nici o mișcare neobișnuită. Erau femei care intrau, altele care ieșeau, unele înfășurate în văluri albe sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Roma: o descriere a Africii și a lucrurilor care se află acolo și sunt demne de a fi reținute. Dar nu scrisesem încă nici măcar primul rând, când un alt proiect a venit să acapareze ceasurile mele închinate scrisului, un proiect nebunesc, dar fascinant, care mi-a fost propus cu prilejul unei vizite ce mi l-a readus pe fostul meu elev Hans, la o lună de la ieșirea mea din temniță. Hotărându-se să se întoarcă în Saxonia, venea să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar stabilit la Roma de mai bine de cincisprezece ani. Contrariul lui Hans, omul nu era un adept al lui Luther. Se considera un discipol al unui cugetător olandez despre care Guicciardini îmi vorbise deja: Erasmus. Acesta îi sugerase ideea nebunească pe care el și-o însușise. Era vorba de pregătirea unui uriaș lexic în care fiecare cuvânt să figureze într-o sumedenie de limbi, printre care latina, araba, ebraica, greaca, germana din Saxonia, italiana, franceza, castiliana, turca și multe altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în trecere, cu toții se luau la întrecere în a-și arăta disprețul pentru „barbarii ăia de germani“, care, cum bine se știe, au cătat întotdeauna la Orașul etern cu invidie, lăcomie și o tenace lipsă de înțelegere. La această euforie nebunească, eu nu mă simțeam în stare să mă alătur, atât de tare rămăseseră întipărite în minte istorisirile ultimelor zile ale Granadei, când tata, mama, Sara și întreaga mulțime a celor ce aveau să ia calea pribegiei erau convinși că dezrobirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a făcut să trec drept un om care avea de toate, deoarece noii-veniți erau de acum siliți să se înghesuie, familii întregi, pe coridoare. În primele zile din mai, o atmosferă stranie domnea în acest cantonament improvizat, propice celor mai nebunești provocări. Am să-mi aduc mereu aminte de clipa când un fluieraș din orchestra pontificală veni gâfâind și țipând cât îl ținea gura: — L-am omorât pe Bourbon! L-am omorât pe Bourbon! Era un anume Benvenuto Cellini, din Florența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe cale să aducă în discuție ciudata ei întâlnire cu văduva lui Guttman din seara anterioară. Mesajul lui era urgent, domnișoară Costello, o chestiune de viață și de moarte. Probabil că aducerea în discuție a unui astfel de lucru o să pară nebunească. Pe de altă parte... Era prea târziu. Miller se ridica de pe scaun. —Bine, oameni buni, cred că am avut parte de destul Oliver Stone pentru o singură întâlnire. Domnule secretar, vom continua să împingem discuțiile unde ne convine ca și cum nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
genul de bravadă de care el era în stare. Marele gest eroic, prin care să capteze atenția tuturor... —Uri... E vina lui, să știi. Nu crezi cu adevărat asta. —Ba da. Am fost nevoiți să suferim întotdeauna din cauza crezurilor lui nebunești. Când eram copii era permanent arestat sau apărea la televizor sau țipa la cineva. Știi cum e asta pentru un copil? Maggie se gândi la părinții ei. Cel mai aproape de o luare de atitudine politică au fost atunci când tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]