9,682 matches
-
trăiesc din mici împrumuturi, de la zi la zi, îmi lipsește uneori o sută de lei, nu am de tramvai, nu am mărci pentru o scrisoare (...), și totuși... plănuiesc un voiaj în Italia". E prea cu putință să fi fost "o nebunie", dar constatăm că Sebastian are în mod curent întîlniri cu societatea aleasă, cu "protipendada" epocii: "Ieri, ceai la doamna Ghiolu, ceai intim. Casa mi s-a părut somptuoasă, dar n-am privit-o cu prea mare atenție. Lume amuzantă. La
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
fel de fel au devenit accesibile. Firesc, fără caznă. Fără să bată toba, obicei utilizat cu predilecție de noi, el făcea o sumedenie de lucruri importante. Non-stop. El crea, construia cu aceeași fervoare ca întotdeauna. Cu aceeași intensitate a unei nebunii pătimașe. Cînd Luca era mai mic, în drumurile noastre cu mașina prin țară ascultam în neștire "Mica sirenă", un cd pe care povestea era citită, aproape alb, dacă vreți, de Florian Pittiș. Aveam multe discuri cu povești și cu multe
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
Dora Pavel " Îmi plăcea la nebunie să transcriu" Dora Pavel: Domnule Emil Brumaru, nu de mult, v-am rugat să-mi expediați prin mail o pagină de manuscris. Mi-ați trimis, prin poștă, un poem de trei strofe, intitulat Tamaretă, scris răsfirat cu creionul pe partea
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Mă delectam ore în șir, făceam movilițe din lemn de creioane B, mai ales B6!, și eram înarmat temeinic. Precaut să nu mă întrerup, cînd se tocea un creion, luam rapid altul și îl consumam cu lăcomie. Îmi plăcea la nebunie să transcriu. Dacă unei poezii îi lipsea un cuvînt, transcriam totul și, în caz că nu soseau silabele așteptate, sunate la ureche cu glas tare, lăsam așa, spațiu alb... pînă cădea, copt, cuvîntul necesar... Uneori așteptam cu lunile... aveam timp... nu dădeau
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
carne dulce de muiere, legăna mărgele pe fire invizibile, în care aproape se împiedica - și fusese o vreme cînd se plimba pe rotile, tăind aerul cu bastoane subțiri de bambus, rasă-n cap și sugrumată într-un smoking verde -, o nebunie de lungancă!; învîrtea la glezna mîinii brățări de jad și coriandru, degetele ei lungi-prelungi îmbujorau ditamai inelele de-atîta anatomie divină și păgînă totodată; uneori exhiba fustalane grele, zglobii, negre, hachițoase: o duioșie comică se instalase în preajma sufletului ei copilin, nesfîrșit
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
închisori (sală de care sunt foarte mândră) am citit tot ce s-a publicat în această privință ca să pot selecta poemele care acoperă în întregime pereții și care se aud în alfabetul Morse ca niște inimi bătând. Fenomenul rezistenței la nebunie prin poezie s-a petrecut doar la noi și nu suntem destul de conștienți de unicitatea și originalitatea lui. După cum sunt mândră de sigla Memorialului (cercul de stele al Europei întretăiat de un cerc de sârmă ghimpată) pe care am desenat
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
similare unei curse a înarmărilor etc. Nu tema este de vină, ci ideologizarea succesului, a performanței, fără nuanțe, după rețetă. Frumusețea umană se află într-o altă lumină, mai blîndă, cu o undă de tristețe sau cu o doză de nebunie. Concursul fără importanță în care micuța Olive n-are nici cea mai mică șansă, - deși tatăl naiv, parțial spălat pe creier cu șamponul rețetelor de succes în nouă pași, crede că are -, relevă miza secretă a acestei călătorii inițiatice, împăcarea
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
a-i face și îmbunătățirile cari îi trebuie” (Dobrogeanu-Gherea, 1977, p. 100). Cum se explică faptul că cei care lucrează pământul îl storc de resurse, încât acesta e apoi în pericol să producă tot mai puțin? E un „vânt de nebunie” - după cum spunea Gherea - ce se întâmplă, este vorba deci de acțiuni iraționale ale actorilor implicați? Să luăm pe rând fiecare tip de actor care lucrează pământul. Fiecare are rațiunile sale, dar niciunul nu are stimulentul să acționeze în așa fel
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
un candidat serios pentru o agricultură neprădalnică: fiindcă marele proprietar de obicei nu posedă nici măcar minimul inventar agricol pe care îl are țăranul. Fiind raționali, actorii implicați - țărani, cămătari, mari proprietari - produceau fiecare în parte tragedia; nu un „vânt de nebunie” duce la acest comportament aberant, conchide Gherea, ci un „regim economico-social” - adică ceea ce am numi azi un anumit sistem instituțional în vigoare. Gherea notează că sistemul instituțional existent - neoiobăgia - produce efecte perverse. De exemplu, el induce o altă raportare la
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
mâinile mele tăiate din rădăcină ca pălămida netrebuitoare? cine-mi va susura în urechi bolnava aceea de apă a sâmbetei pe care se duc toate? cine-mi va mângâia pielea ca o briză șugubeață și-mi va domoli părul din nebunia lui sidefată de ani? dar de ce ar trebui să mă trezesc? am vreun rost, am vreo pricină pentru care să nu viețuiesc în surdina aceasta grațioasă și blândă ca o gazelă pe moarte? liniștea groasă ca fumul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
s-a făcut preot, spunea glumind (dar ascun dea în glumă un crez), și fiindcă se considera creștin. * Când mi se întâmplă să aud vorbindu-se despre iubire, știu că unul nu este care să nu fie astfel bântuit de nebunia de a se confirma pe sine prin dragoste, confirmare primară, prăbușire glorioasă într-un neant infantil. * Ați putea crede că îmi justific pe mai departe contradicția scriind în continuare pentru oameni, fiindcă împotriva lor (și niciodată nu îți vor fi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Quignard)? Slăbiciunea istoriei este aceea de a-l fi ignorat până nu demult, când s-a dovedit că rolul lui nefast devine într-adevăr fatal. O civilizație a indivizilor puternici și coerenți i-ar fi interzis istoriei agonia, accesele de nebunie care i-au permis să existe. Ieșirea poetului din clandestinitate a cutremurat-o estetic: în momentul în care o civilizație își întreține și cenzurează iluziile cu eleganța pretextelor sublime, poetul devine un sabotor al marilor instincte care dezlănțuie istoria. * E
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
-i generozitate. Era asemeni lui don Quijote, pe care-l aprecia atât de mult.“ Tânărul Anatole France, pentru prima dată față în față cu Flaubert. * Triumful celui care știe cu adevărat ce ar fi vrut să facă în viață... Supus nebuniei lipsite de canoane, omul în care se poate dezlănțui creația prin incendiere, prin crimă, sfidează dezinhibat orice remușcare stilistică și, printr-o astfel de jignire, își apropie temeiurile viului. Nu depinde de glorie, ci de autenticul visceral, obligând animalul din
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
îmi dă frisoane - și nu am descoperit-o în vreun tom academic: hinduistul în cauză nu avea drept țel în viață altul decât aflarea adevărului; această obsesie, fatală în cele mai multe dintre cazuri, l-a purtat pe tenacele ascet până în pragul nebuniei; și al lucidității, fără doar și poate, fiindcă într-o noapte, pe la patru dimineața, ia o hotărâre capitală: dacă până la răsăritul soarelui nu va reuși să întrezărească măcar o licărire de adevăr, își va pune capăt zilelor. Soarele se arată
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
film: prin depresie ne aflăm în repetiție ca pentru o judecată de apoi. Depresia înfrânge orice cosmos. Depresia poartă întotdeauna un dincolo de tot care sugerează un dincolo al verbului prin care nu putem exprima nimic, dar ne putem exprima absența. * Nebunii. De care nu mă desparte decât modestia. * Delirul este corolarul unei rebeliuni interne a trupului: insurecția mecanicului biologic subînțelege revolta împotriva condiției materiale în care stă constrâns să existe. S-a produs astfel un declic misterios, subversiv, care a trezit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
rus abuzează de psihologia lui „dintr-odată“, care împinge pe mai toată lumea să pățească brusc ceva de ordin irațional, să leșine, să devină brusc palid, să urle ca scos din minți și să plece cuprins de un acces irepresibil de nebunie, să râdă în hohote pentru ca imediat să izbucnească în plâns... Dacă nu aș fi fost mai tot timpul abțiguit, nu aș fi putut rezista. Eram, așadar, dostoievskian. * Privesc prin fereastra restaurantului ploaia murdară, firma de pompe funebre de vizavi. În stânga
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în gol până la infantilism. Nu văd altă rețetă pentru o picătură de extaz în oglindă. * Orice cuvânt este o reușită a prăbușirii. Unul lângă altul în scris, cuvintele se aliniază în cimitire exemplare, de o frumusețe care preferă mai degrabă nebunia. * Că îl vedem pe Dumnezeu ca pe un om ideal, absolut, atotputernic și atoateștiutor - iată ce nu vrem să înțelegem de când ne-am împotmolit într-o teologie suficientă, care se va disipa în indiferență cum se ridică ceața pe câmpuri
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dorință a părinților este să și vadă copiii sănătoși, fericiți și realizați familial și profesional. Senectute Anii au zburat, ca gândul s-au dus Iar viața mi se îndreaptă spre apus. Atenție! Fata veselă și petrecăreață care-ți place la nebunie s-ar putea să nu fie și cea mai bună alegere pentru a-ți fi soție. Dragostea Dragostea devine învolburată și devastatoare atunci când îmbracă hainele geloziei și ale vrăjmășiei. Definiție Dragostea este imaginație dezlănțuită, este azimă pentru inimile înfometate, este
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
în acest joc nu este numai curiozitatea, ci și nevoia de bani pe care o situație precară o dictează. Odată intrat în joc, decizia nu-i mai aparține, dar ce reprezintă acest joc în care disperarea face casă bună cu nebunia? Am reținut scena duelului final dintre Sebastian și jucătorul cu numărul șase, al cărui patron este chiar propriul frate. Față în față, cei doi jucători se privesc, spaima îi deformează trăsăturile lui Sebastian, pe chipul celuilalt se citește o suferință
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
camere dintr-un imobil lipsit de definiție locuibilă. Regizorul detașează grosplanuri fotografice ca la Nadar, unde jocul fizionomiilor atinge o intensitate aproape mistică, jucătorii au chipuri de posedați. Unul dintre jucători, cel supraponderal, cîntă în pauză la o pianină dezacordată, nebunia se reflectă pînă și în aceste falseturi. Ce anume îl determină pe tînăr să ascundă totul poliției? Va fi ucis într-un vagon de tren la fel de absurd ca și povestea pe care a trăit-o. Singurătatea este poate unul din
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
la aventurile năstrușnice și pline de miez din Regele Pescar (1991), de la SF-ul paranoid, Armata celor 12 maimuțe (1996) la picarescul hippiot, Aventuri în Las Vegas (1998), ultimul film fiind o fantezie comică Frații Grimm (2005). Un soi de nebunie sau de delir fantast reprezintă numitorul comun al tuturor acestor filme, precum și o plăcere nebună de a sparge cadrul firescului într-un fel de mind game de un ludic insolit. În Brazil, regizorul face să alterneze permanent două planuri, unul
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
l-am închipuit eu, monologul e foarte greu de jucat. Dar asta nu m-a putut împiedica să-l scriu. Iar ultima, Domnul vrea să știe tot e o "comedie supranaturalistă". Dumnezeu (Dumnezeul din piesă) vrea să înțeleagă ce e nebunia. Știu că Dumnezeu trebuie să fie invizibil și prezent. Eu l-am făcut vizibil și absent. De fapt, am vrut mai de mult să scriu un monolog în jurul întrebării " Cât costă un kilogram de carne de mine?" și, într-un
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
mirosul de boia roșie, mesele de sub platanii din Mostar sau Saraievo, taraful de țigani în costume ponosite, cântând pe scripcile lor ca și cum trebuiau să elibereze lumea, urgent, de o povară insuportabilă. Era aceeași tristețe echivocă și candrie, aceeași nestare, aceeași nebunie. În orașul Quetta - spune o legendă persană - împăratul sasanid Bagram Gor adunase, pentru a-și înveseli curtea, zece mii de jongleri și muzicanți țigani care, după ce și-au primit plata, l-au înșelat și au dispărut spre apus pentru a se
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
Constantinescu? Ce atuuri neconsumate păstrează partidul său, în afara eternelor tiribombe ale lui Ciuvică, din care nu rămâne, după epuizarea efectului comic, decât pucioasa rău mirositoare a resentimentului și imposturii? Ar fi fost de dorit ca partidele să învețe câte ceva din nebunia în care au împins țara (dar s-au împins și pe sine). Iată că n-au învățat nimic. Ne raportăm la aceleași entități politice vagi, beneficiind cam de același număr de buni vorbitori și de apologeți ai pozițiilor conjuncturale, și
Politica lui Struțulescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9559_a_10884]
-
celui care nu se împacă cu moartea eroică. Într-un mod semnificativ, drumurile comandantului Kuribayashi se intersectează cu cele ale cătanei neîndemînatice, comandantul știe să folosească judicios puținele forțe de care dispune. Se poate muri cu eleganța tipic japoneză, fără nebunia care-i animă pe o parte din subordonații săi. Povestea soldatului Shimizu (Ryo Kase), exclus din Academia militară pentru a fi ezitat să execute un ordin stupid și discreționar, uciderea unui cîine, reprezintă un astfel de exces. Despre altele, regizorul
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]