1,139 matches
-
pe drum: "Așa sunt și eu! zise Isi"*. Toată această aventură este sfâșietoare; unele episoade sunt în stilul lui Dickens, ca întâmplarea cu iepurașul care-i înveselea lui Wolfgang copilăria și pe care răutăcioșii frați vitregi îl ucid ca să-l necăjească. Trebuie să citim toată povestirea pentru a înțelege cu câtă emoție și simpatie urmărește Carmen Sylva nenorocirile emoționantei sale eroine și cât de mult se interesează de acești copii din imaginația sa. Amintește uneori de A. Daudet (comparați Moșul și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fină și agreabilă, puțin malițioasă, și care seamănă cu umorul. Ea revelează constituția robustă a unui spirit pe care nimic nu-l doboară. Die Glückliche ( Fericiții) sunt la început logodiți și fac schimb de cadouri. Ea tot ronțăie bomboane. "...se necăjea foc când vedea că vruna din talii i-e mai largă cu un centimetru... un centimetru mai largă! ce grozăvie!... Cine și-ar putea închipui, când ai talia de 51 de centimetri, să fii condamnată a te îngroșa cu una
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
De obicei, cam cu asta mă ocupam eu, așteptându-l pe Moș Crăciun, care, după ce fugeam în casă, apărea așa: Stăteam liniștit lângă sobă, arătând nepăsare, ca și cum nici măcar n-aș fi bănuit că trebuie să vină Moș Crăciun. Mama mă necăjea, zicea că n-o să mai vină, că de-acum sunt prea mare, iar tata râdea pe sub mustăți. Priveam neîncrezător când la unul, când la altul, așteptând semnalul. La un moment dat, tata se ridica de pe scaun, punea mâinile în buzunar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
nici verbală nici non verbală Supunere: Cerere de supunere imediată Dezaprobare: A-și arăta dezaprobarea față de comportamentul sau discursul cuiva A se juca: A se juca singur sau cu alte persoane A tachina: A tachina pe cineva pentru a-l necăji Notă: Adaptat după Baron și Richardson, 1994, p. 55 Claxonatul. Pentru că agresiunea fizică poate fi cu greu urmărită la adulți, au fost elaborate alte tehnici precum tehnica "claxonatului". Observațiile cotidiene ne arată că șoferii se înfurie atunci când drumul le este
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
uituce etc. De asemenea, făceau aluzie la fetele de măritat care se înroșeau până la urechi când auzeau epitetele ce li se adresau și care nu erau întotdeauna din cele mai măgulitoare. Mergând în urma ursului, droaia de copii căutau să-l necăjească, cei mai mici aruncând cu bulgări de zăpadă în el, iar cei mai curajoși încercând chiar să-l tragă pe furiș de mițele blănii. Bineînțeles că ursul mai prindea pe câte unul și-i freca urechile cu zăpadă sau îi
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
satul Vatra. După moartea sa, a venit la insistențele sătenilor preotul Cristian Gavril de prin părțile Bucovinei. Era un preot cu mare dragoste de Dumnezeu și de oameni. Avea o mare simpatie față de tineri și era optimist. ținea la oamenii necăjiți din sat și când pleca la Conferință la Protopopiatul Dorohoi aducea câte ceva acestor oameni. Oamenii au prins slăbiciunea părintelui și se îngrămădeau cu rugăminți pe lângă el: - Părinte, vă rog frumos, luați-mi o pâine! - Părinte, luați-mi un kg. de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
luați-mi o pâine! - Părinte, luați-mi un kg. de zahăr! Și părintele aducea căci avea o geantă mare în care încăpeau multe și mărunte. Acestea au fost așa până într-o zi când i-a spus unuia care-l necăjise de prea multe ori: - Nu mai pot să-ți aduc nimic - De ce, părinte? - Nu pot, din cauză că mi-a dat Ileana lui Macarie să-i aduc un sac de ciment. - Doamne părinte, câtă lume nebună mai ține Dumnezeu pe pământ, zise
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
sunt într-însa și împrejurul său... Apoi, după ce vorbește de faptul că marea majoritate a tinerilor din clasele avute își caută instrucția în Franța și că toate pensioanele de domnișoare sunt conduse de franceze, adaugă: ... Și ea (Rusia), este foarte necăjită de acest fapt (intrucția dobândită în străinătate); de repețite ori vrut-au să înlocuiască trupele franceze printr-o operă germană, dar e prea târziu. Boierii, care n-ar mai putea trăi fără Scribe și Melleville, se îndărătnicesc să nu tolereze
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
ce nu i-a convenit. Când mă întâlnea pe stradă mă muștruluia bine. Nu știu dacă m-a iertat vreodată pentru tot ce i-am făcut. Dar de ce să nu mă ierte? Eram doar un copil. De multe ori îl necăjeam pe bunicul. Eu nu i-aș fi făcut nimic, dar tata care nu se împăca cu el mi se părea că are dreptate. Nu el mă îndemna să-l supăr: eu simțeam că trebuie, fiindcă îl iubeam mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
alte două-trei persoane ce veneau din oraș, cărora în bunătatea-i nesocotită le servea mese atât de copioase, parcă ar fi ospătat invitați de onoare, încât câștigul i se reducea la mai nimic, ceea ce pe maică-mea, mai chibzuită, o necăjea îndeajuns. O fi înțeles oare ceva din mine profesorul de română din clasa a doua de liceu Mesaroș, pe care, de bună seamă, l-am pus la grea încercare, cu nemaipomenita confesiune așternută pe hârtie în locul temei propuse pentru teza
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
are deja bagajele făcute... Era doar de două luni în Italia și părerea mea e că nu mai avea mult și înnebunea. Eu aveam trei luni de vechime și mi se părea că stau bine față de ea. Săraca! Sunt femei necăjite în țară, care au stat la sapă toată viața lor, au mers la oraș la piață o dată pe lună sau cine știe când și s-au trezit în Italia. Șocul e prea mare... Avea părul alb și cred că nici
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ceva nu-i la locul lui. Cei care acceptă sunt, de regulă, cei necă jiți, care nu au prieteni unde ar putea sta, nu au bani să închi rieze ceva mai bun... O nenorocire nu vine niciodată singură... După ce că e necăjit, mai trebuie să suporte și bădărăniile celui care vorbește limba română, dar nu e român. Pentru că românii sunt educați și cu bun-simț, își văd de treaba lor și sunt cu gândul la familiile lor lăsate în țară. Ceilalți, șmecherii, sunt
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mă runte... A fost ciudat să descopăr că „pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardu’”. E adevărat, nu se supără că nu au carne-n frigider, dar aleargă și ei să cumpere ce-i mai ieftin, la ofertă. Sunt necăjiți că nu pot să-și cumpere un televizor cu plasmă etc. Importantă e starea de nemulțumire, nu motivul. Salvatore, la un moment dat, așa mucalit cum era, mi-a spus: — Toți oamenii au o gaură-n c...! Altă dată, în timp ce
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
total nepregătiți să perceapă lipsa de libertate și schimonosirea naturii umane în condițiile utopiei tanspuse în practică. Se așteaptă involuntar la ceea ce le-a oferit până acum doar în vorbe propaganda comunistă adică la cele mai bune lucruri și se necăjesc grozav când dau de opusul lor. Drept care fug îngroziți, înainte să fi avut vreme să digere informația. Se tem că ar putea fi înghițiți și ei. Frica e reacția occidentală majoră în fața cortinei de fier. Supușii comunismului, pe de altă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
are predicate și nici subiect. Citită independent e greu de înțeles: Scotch cu apă, cald, Medicinal, două pilule Pe o tăviță, ziarul Times La subțioară, urcând Demn, fragil, prelungă Dezbrăcare măsurată De pași grei, tuse, Cu grijă să nu ne necăjească, Politicoasă atragere a atenției noastre, apoi Tăcerea mormântului. A doua strofă are un subiect, și acesta e cheia poemului. Cândva tânărul fiu, tată acum, își aude la rândul lui fiul cum gândește. Fiul simte moartea apropiindu-se nici nu-și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
s-au închinat Ca la un mare-mpărat. Șinapoi dacă au purces, Pe altă cale au mers. Precum le-a fost lor și zis, Îngerul, noaptea în vis. Iara Irod împărat Văzând ca s-a înșelat Foarte rău s-a necăjit, Oaste mare a pornit, Și-n Vitleem a intrat, Mulți coconi mici a tăiat. Pân' la paistrezece mii, Tot prunci mărunței, copii De doi ani și mai jos Ca să taie pe Cristos. O, tiranul crud Irod! Muri-n blestem de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
s-au închinat Ca la un mare-mpărat. Șinapoi dacă au purces, Pe altă cale au mers. Precum le-a fost lor și zis, Îngerul, noaptea în vis. Iara Irod împărat Văzând ca s-a înșelat Foarte rău s-a necăjit, Oaste mare a pornit, Și-n Vitleem a intrat, Mulți coconi mici a tăiat. Pân' la paistrezece mii, Tot prunci mărunței, copii De doi ani și mai jos Ca să taie pe Cristos. O, tiranul crud Irod! Muri-n blestem de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ale puterii, și nu, din păcate, un principiu care să facă puterea de prisos. Critica în chestia dezarmării după strictul bun-simț îi oferă posibilitatea unei "dizertații" asupra înjurăturii naționale, din care, spre amuzament, vom cita pe larg: "Românul, cînd se necăjește rău, ori pe un lucru neînsuflețit, ori pe o ființă vie, absolut indiferent de categorie și specie, raportează ori, mai exact, trimite acel lucru sau acea ființă la originea lui naturală. Nu știu dacă cetitorul a luat bine seama la
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Dintre prietenele sale, nu Bab este cea care se bucură de cel mai mare succes. Ea se considera cea mai puțin drăguță din grup și avea mai puține flirturi la activ decât Micheline, Janine sau Astrid. Totuși, asta nu o necăjea din cale-afară. Când flirta, Bab era fair-play și prefera să mențină o oarecare rezervă în raport cu băieții. Ceea ce o rodea, în schimb, pe această îndrăgostită, era faptul că prietena ei Zoé flirta cu André al ei. Într-adevăr, către sfârșitul anilor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Problema principală este de a ști care dintre ei are să-și piardă primul virginitatea. Împotriva oricărei așteptări, Claude este cel care, înaintea tuturor celorlalți, face pentru "prima dată" amor, și aceasta se întâmplă cu o prostituată. Tânărul este atât de necăjit în urma acestei îmbrățișări sinistre, a acestor "câteva clipe de căldură", încât se duce acasă "bolnav" de dezamăgire. A doua zi totuși, pentru a păstra aparențele, Claude se laudă în fața prietenilor săi: Asta a fost! [...] Nu mai sunt!" Prietenilor căzuți în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
destul de târziu, că la Crăciun zilele nu-s prea lungi, ci chiar mici mici, am găsită o pe mama plângând. — De ce plângi, mamă? Am întrebat-o, apropiind u-mă și îmbrățișând-o, așa cum făceam de fiecare dată când mama era necăjită. — Iată, tata e mort, mi l a arătat mama pe tata, care de data aceasta nu m-a mai certat că era seară, se întunecase, iar eu întârziasem. mi-au trecut atunci prin fața ochilor, în minte a mea, scene diferite
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de încărcare descărcare! Seara, istovit de muncă, mergeam la culcare, după ce mâncam te miri ce, ca și cel cu strânsul uiumului. Patul meu era un așternut lângă patul stăpânului. În care dormea așa zisul meu unchi. Cum toată noaptea îl necăjea o tuse, cu tot felul de flegme, de mult e ori noaptea mă trezeam ud de scuipatul care îmi ajungea mai ales pe cap, pe față și care îmi provoca vomă. În loc să visez la retribuirea muncii mele și la bucuria
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
lunii plecăm la Breaza, unde primele zece zile au fost bune, pe urmă timpul devine umed și încep ploi de zi și noapte. La 9 septembrie, ne întoarcem la București pentru că aveam o durere de picior la genunchi care mă necăjea destul de rău. Acum când scriu aceste rânduri, în ajunul Anului Nou, ne aflăm tot la Breaza, la niște cunoscuți. Aici oamenii sunt amabili și caută să ne facă șederea plăcută, atât cât se poate, dar tot printre străini! Toată viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ar fi încântată să te cunoască. Locotenentul surâse stânjenit. Educația pe care o primise îi interzicea să primească o invitație care ar fi putut-o pune în încurcătură pe doamna casei, dar, pe de altă parte, nu voia să-l necăjească pe omul acesta cu purtare simplă și simpatică. Sosirea învățătorului îl scuti, cel puțin pe moment, să ia vreo hotărâre. Ați făcut cunoștință! se bucură acesta. "Aproape", zise locotenentul, care se grăbi să-și decline numele și prenumele. Iar eu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Școala Nr. 25. după ce am ajuns aici, dascălul meu fusese învestit director la o altă școală construită de curând, Școala Nr. 37, de unde a și ieșit la pensie. L-am văzut peste ani, din ce în ce mai obosit și mai palid... Era puțin necăjit pe mine că n-am îmbrățișat matematica pentru care, socotea el, aș fi avut oarece înzestrare... „Româna o știm cu toții... doar suntem români!” Am trăit alături de el clipele nostalgice ale despărțirii de școală... Mă gândeam atunci cum va putea un
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLET. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]