1,158 matches
-
când dormeau liniște nu aveau. -Tu, Saveto, n-ai văzut-o pe Magnolia? și-a întrebat moș Grigore, nevasta care bătea de zor snopi de cânepă la meliță. -Dar ce ai cu ea, bre? Amu era aici, m-a tot necăjit, că vrea și ea la meliță dar n-am lăsat-o șa plecat. -De ce n-ai lăsat-o? Nu-nțeleg! a întrebat nedumerit moș Grigore. -Adu-ți aminte că în urmă cu câteva zile a stricat o meliță și amu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
timp berechet a se zbengui după pofta inimii în vacanța ce va urma după puțin timp. Pe imașul ce se întindea de la pârâu până sub pădure, cornutele alergau după iarba gustoasă și, pentru că soarele își întețea dogoarea, pe unele le necăjeau bondarii și începea strechea, dând de furcă văcarului. Fiind absorbită de minunata priveliște, își petrecu o mână peste spate pentru a-și scutura rochia de praful pe care l-a împrumutat de la hatul unde s-a așezat pentru a privi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mintea i-a șoptit că ar fi mai bine să se sfătuiască cu mama, pentru că stând așa nu va primi de la nimeni niciun sfat și pierde timpul ca un copil neajutorat. Deși nu vroia nici în ruptul capului să-și necăjească mama știind cât de bolnavă era, neavând pe altcineva decât pe ea, a hotărât ca în cele din urmă să o deranjeze. Și dacă tot se duce în casă s-a gândit să ducă niște lemne și a tăiat atâtea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a fi la îndemână. Văzând că băiatul nu răspunde la întrebarea ei, mama a repetat: -Ce ai, Norocel, băiatul mamei, ai răcit atât de tare, încât nu mai poți vorbi? -Nu, mamă, nu sunt bolnav, nu vreau să te mai necăjesc cu problemele mele, că destule ai pe cap și pe deasupra ești bolnavă. -Nu contează, băiete, cu toate problemele mele, trebuie să știu ce se întâmplă cu tine. -Sunt tare necăjit, mamă! -Poți să-mi spui despre ce este vorba? -Da
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și-au scris numele pe fagul lui Costinel, producând copacului răni, îmbolnăvindu-l grav. La adierea vântului creanga nu se mai legăna, dacă vântul spulbera, frunza nu mai cânta, așa că fagul încetul cu încetul în moarte intra. Costinel era tare necăjit pentru că nu mai avea, ce să-i dea de mâncare porcului. Pe gânduri stând, în somn intrând și lacrimi de pe obraz ștergând, cu fagul de vorbă intrând, în vis Costinel călătorind. Când dimineața s-a trezit, la poartă s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ai să faci? întrebă îngrijorată Furnica. -Aștept sfârșitul ..... -Vai de mine! Câtă nenorocire pe capul tău, zise furnica. -Așa este. Îmi aștept sfârșitul care va apărea cât de curând, zise necăjit greierul. -Ei, lasă! Dumnezeu e mare! Nu mai fi necăjit..... Uite, mă ai pe mine de vecină, o să te ajut cum pot, cu mâncare. -Mulțumesc, vecino! Ce mă făceam dacă nu veneai? Mi ai dat speranță de viață...Cât privește pe vecinul nostru, păianjenul, nu prea am bază, nici c-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și-a arat pământul, a pățit-o și el. -Așa este! zise furnica după care a căzut adânc pe gânduri. -Ei! Acum să te văd, vecino. Cum ai să te descurci cu doi surzi fără picioare. -După ce că ești necăjit, îți mai arde și de glume, îl certă furnica pe păianjen. -Dacă tu crezi că este altceva de făcut, spune, că mă supun. Ce să fac de acum încolo? Să plâng, să mă amărăsc? În zadar, nu cred că voi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
este, că bine zici, tu ai timpanul pe burtă, zise păianjenul .... Rău este pentru greier săracul, nu mai are picioare nu se poate deplasa, nu mai aude, dar de cântat poate cânta. -Dar cui îi arde să cânte când este necăjit? îi răspunse furnica. -Așa este, ai dreptate, zise păianjenul. -În timp ce discutam, mi-a venit o idee. Nu vrei să mă aștepți? Mă întorc numaidecât. După numai o clipă furnica a revenit la adăpostul păianjenului cărând după ea o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dar să vadă pe cineva prin preajmă, nici țipenie. „Măi, da cu cine am vorbit, că nu văd pe nimeni în jur”? Crângul l-a lăsat puțin și s-a gândit să-i spună până la urmă, că și așa era necăjit. -Eu sunt cel cu care ai vorbit, Crângul! Când a auzit vocea venită din jur, de peste tot, Omul s-a uitat mirat înspre vârful copacilor tineri, după care s-a liniștit, continuând să privească în pământ, dar cu gândurile frământându
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și ghicitor. Legenda spune că la un loc cu această comunitate, trăia Zeița Uriteea care avea rolul de protector al holdelor și al populației pașnice din acele locuri. Datorită puterilor magice cu care era înzestrată, când ceva sau cineva o necăjea, se transforma într-o fiară fără asemănare. Împreuna mâinile pe piept și trupu-i dispărea într-un fum, în timp ce scotea un urlet de se cutremurau pereții adăpostului subteran în care trăia. După disiparea fumului, trupului i se adăuga o coadă solzoasă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
urmează cursul numai după ce te-ai născut și numai după ceea ce este scris în acea carte numită Cartea destinului. În fiecare zi, după ce asfințea soarele și ziua se încheia, văzând că-n viața mea nimic deosebit nu se întâmplă, mă necăjeam. Așteptam ceva, dar nu venea .... Asta pentru că nu-mi dădeam seama că destinul își urmează cursul, simțindu-mă doar un fulg bun la nimic, mă resemnam și din nou mă ascundeam în gânduri, absent la întâmplările din juru-mi și cuminte
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict rațional propriul destin către perfecțiunea ratată de majoritatea celorlalți. Șerban se imaginează un soi de supraom. Duminica, mai merge la biserică doar ca să nu-și necăjească prea tare mama. Conflictul este, însă, inevitabil: „Acolo, demult nu mai era o mamă și cu fiul ei, ci doar doi, foarte înrăiți, dușmani!” Închis în sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de ulcer. Refuză a merge la medici, considerându
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce urcau tot acest clocot de idei și i-l treceau prin sita fină a rațiunii, vărsându-i-l apoi în suflet și formând în el acea aprigă furtună, pe care o simți în permanență cum te roade și te necăjește, mai ales când știi că nu posezi nicio putere, pentru a-i pune capăt. În acest suflet al său - metaforic vorbind -, se formaseră două tabere de luptă, și de pe amândouă baricadele se exercitau influențe menite să atragă conștiința lui Eugen
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
discretă. Și, ca nimic să nu-i lipsească acestui chip încântător, delicatul ei nas nu era nici drept, nici încovoiat, nici grec, nici armean; nasul ei era nedefinit, adică spiritual și fin, cu linia conturului neregulată - nasul acela care-i necăjește pe sculptori și-i farmecă pe pictori. Avea acea frumusețe răpitoare, turnată toată după tiparele desăvârșirii, pe care poți doar s-o contempli și în fața căreia să îngenunchezi! Iar, pe cât de poetic am ticluit eu această descriere acum, pe atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se păstră mai vie decât niciodată în minte. O bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
când anume. Acest lucru, trebuie musai menționat, se cauza în întregime faptului că femeia, de mai mulți ani de zile, era foarte bolnavă de inimă. Astfel, întotdeauna, atunci când se enerva puternic și fără control, foarte ușor începeau palpitațiile s-o necăjească groaznic, inima simțind clar cum îi bate în piept haotic și, deci, aritmic. În astfel de momente critice, căile respiratorii i se înfundau aproape cu totul, încât, în încercarea disperată de a nu se sufoca, începea involuntar să scoată niște
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bordul navei galactice. Tocmai acest gen de detalii dorise să descopere. Se apropiară, cutezători. La zece kilometri, începu să sesizeze energia bordului - și cunoscu o mare dezamăgire. Numai electricitate, și nu în cantitate mică. Pila propulsivă era stinsă. Gosseyn era necăjit. Începu, îngrijorat, să fluiere. Sesiză că Leej îl observa. - Dar dumneata ești nervos! se miră ea. "Nervos, se gândi el, furios, nesigur, nehotărât. Per-fect adevărat. În starea actuală a lucrurilor, putea să aștepte nădăjduind că-și va îmbunătăți poziția în raport cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
reveni la Enro. - Câte revoluții aveți de combătut, întrebă, pe planetele Celui Mai Mare Imperiu unde se fabrică material de război esențial? Dictatorul îl privi, abătut, și zise în sfârșit. - Peste două mii. - Asta înseamnă doar trei la sută. Ce vă necăjește? - Unele, zise Enro cu franchețe, au o importanță tehnică mult mai mare decât cea reală. Asta și voise să audă. Gosseyn spuse: - În schimbul celor pe care vi le-am cerut, voi vorbi la radio pentru a vă susține atacul. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de scenă, oricare ar fi fost relațiile dintre noi și câte dezastre veritabile ar fi venit. Acum domnul X a murit, Ioana probabil că a uitat, iar eu transcriu cu aceeași emoție. Pentru multe supărări de ale ei am fost necăjit, cu toate că, mai târziu, când am urît-o, m-am bucurat că s-a întîmplat așa. Acum, când dragostea și ura se succed cu repeziciune și fiecare moment di-feră de celălalt și aceleași fapte de ale ei le văd în fiecare clipă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pridvorul casei, eu și Ioana, în voia melancoliei orei, și Hacik, venit să ia informații despre Viky, a acceptat invitația și s-a instalat lângă noi. Îl simțim așa de apropiat, că nu mă sfiesc să-i spun: - Tare suntem necăjiți, Hacik! Această vorbă cuprinde multe dureri fără legături între ele și totuși împletite așa de bine, înlocuindu-se una pe alta, suprapunîndu-se. - Și eu sunt atât de supărat! Are curajul, umilul Hacik, să se jeluiască, poate pentru că accen tul meu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am înghițit în sec, și-n timpul ăsta auzeam că la concursul de trageri a ieșit câștigătoare școala trei, cu una sută șapte puncte, și atunci Vasököl m-a bătut ușor pe umăr, și mi-a spus să nu mă necăjesc, pentru că în viață trebuie să știi să pierzi. Cadoul De câte ori îl vedeam pe bunicul meu, avea pieptul plin de decorații, avea atât de multe, că nu-i mai încăpeau pe haină, și în afară de cele pe care le purta, mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
apucat căscatul, bunicul a început să vorbească din nou, spunându-mi că vede el bine cât sunt de stingher, se pare că acum, că am mai crescut, nu prea-mi convine să-i mai zic dumneavoastră, dar să nu mă necăjesc, în curând o să fim pertu și-o să bem bruderșaft. Na, asta m-a mirat și mai mult, iar când m-a întrebat dacă sunt de acord, atunci i-am spus că da, foarte de acord, tovarășe secretar, dar bunicul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai con vingătoare decât toată filozofia învățată din cărți... Când băiatul meu era de vreo cinci-șase ani, avea un pisic pe nume Zorro. Cum eu îl tot certam pe Miky pentru năz bâtiile pe care le făcea, copilul se ducea necăjit într-un colț și acolo îi mărturisea lui Zorro, cu tristețea și suferința întregii lumi pe față: „Aici în casă nimeni nu mă înțelege!“ Apoi am mai avut ca prieten un țap mic, Țipiri, salvat din brațele unui asasin care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de buruieni, acolo totul are rostul lui, nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Vezi apoi câte un templu budist pe lângă care nu poți trece fără să te prosternezi în fața făpturii zeiești care îți surâde, parcă spunându-ți: „Nu te necăji, totul e tre cător.“ Vrei în Egipt? Stai cu gura căscată în fața giganticelor vestigii, între bându-te ce mâini, ce unelte le-au putut construi. Acolo am luat o cămilă, m-au urcat pe ea. Senzație îngro zitoare! A pornit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
puțini o mai chemau. S-a dovedit că Donna Iulia nu mai era tocmai zdravănă la minte; că, uneori, pierdea șirul lecțiilor. Unii părinți au zis că aducea un aer apăsător, copiii aveau dureri de cap după plecarea ei. Se necăjea ușor, lovea în pereți; sau luni de-a rândul era cuprinsă de liniște. Când nu visa prunci, i se arătau în somn cai și pești; semne bune; rele, după unii. Încă un an. Scrisoarea - tot în iarnă sosită - nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]