1,175 matches
-
amicul nostru Grigore Golescu, de pildă, primea cele mai monumentale porții de varză acră cu costițele de purcel ce nu se văzuseră vreodată sub tavanul lui madame Caliopi. „Honni soit qui mal y pense.“ Unde s-or fi odihnind astăzi necăjitele oase ale acestei milostive restauratrice?! Mai târziu ne-am răzlețit. Căci mai toți din grupul acesta de studenți în Drept - ba chiar toți afară de mine - aveau idei conservatoare. Pe mine m-au împins ideile înaintate către mediciniști, spre care m-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
când soarele a început să dogorească, mirosul cânepii ne-a doborât. Pe mine m-a luat amețeala și n-aveam curajul să mă retrag. Nu vroiam nici în ruptul capului s-o supăr pe mama, care era și așa destul de necăjită. Cel de Sus a ținut totuși cu noi. Când tata a venit la masă, a întrebat de fete și repede ne-a strigat în casă. Văzându-mă palidă și amețită, m a trimis să mă spăl și să servim masa
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
usca și-apoi o umplea cu boabe de porumb. La capăt lega cu spâcmă (ața de cânepă, de haldani) lungă și pe cuptor cu mâța, mă întreceam la joacă. Sora mă chema mereu la ajutor și o înțelegeam, că-i necăjită. Spărgeam măcar nucile și mai cumpăram ce-i trebuia, de la Iftemie Bordei. Mama cu cele două femei, luau carnea sortată de măcelar și o puneau la foc (pentru chiște). Pregătea în paralel friptura, mujdeiul și mămăliga pentru pomana porcului. Curățau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în România. Soțul ei a murit pe front și au rămas fără niciun sprijin. După multe peripeții la graniță, ne-am trezit într-o seară cu ele în curte. Ce surpriză ne-au făcut! De obosite ce erau, flămânde și necăjite, nu scoteau nicio vorbă. Lacrimi grele le-au acoperit obrajii palizi... La picioare erau numai răni de-atâta mers pe jos, iar umerii s-au învinețit din cauza bagajelor purtate, atâția kilometri. Tata și-a îmbrățișat cu dragoste sora și nepoata
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
haine de sărbătoare, de hram, mergea la strânsură, în timp ce noi, ne-am prezentat la arie să nu pierdem rândul la treierat. Noroc, că mai sunt și oameni cu inimă bună pe lumea asta! Văzându-ne în haine de lucru și necăjite, cei prezenți la arie care urmau după noi, ne-au venit în ajutor. Ne-au legat sacii la batoză și s-au împărțit la toate lucrările cerute: tăiatul snopilor sus la "cuțitoaie", la pleavă, au fixat curelele la tractor și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aceea începeam a moțăi și ne cădeau știuleții din mână. Tata văzându-mă m-a întrebat: Ce s-a întâmplat? Ai găsit păpușoiul roșu? Arată-ni-l și nouă! N-am găsit nici un păpușoi roșu, nu știu unde stă ascuns, răspundeam eu necăjită. Așa se proceda: cine găsea un porumb cu boabe roșii, putea să se retragă la culcare. M-am frecat repede la ochi și am început mai cu sârg desfăcatul, doar, doar oi da și de "cel roșu". Sora mea, care
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se Întoarse Îngândurat În chilia lui. Ultimele raze ale soarelui atinseseră deja culmile dimprejur când Adelheid se Închină scurt În bisericuță, Încălecă și porni ca o vijelie, urmată de credincioasa ei Bertha. Nu știa ce să creadă. Ca orice om necăjit și speriat, nădăjduia Într-o minune. Poate că se Întorsese Conrad din Burgundia. Poate că părintele Bernhard aflase ceva. Coborî În vale pe drumul cel mai scurt, căci se temea să se Întoarcă pe unde venise, prin poienile de sus
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
urca din nou în șea, trebuia să mâncăm. Am ales un local mai salubru decît altele, numai că în timp ce luam masa, pe neaștepate, ca la munte, începu o ploaie cu picături imense (cel puțin așa le vedeam noi, necăjiți că ni se dădeau planurile peste cap). După masă, trebuia să ne hotărâm, căutăm cazare pe undeva, sau așteptăm terminarea ploii. Din fericire ploaia nu părea să fie de durată. Într-adevăr, vremea schimbătoare specifică muntelui, a fost în favoarea noastră
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
tata a constatat că nu există cale de întoarcere și că singura modalitate de rezolvare a problemei era căsătoria cu această fată. Tata era un om extraordinar de blând și de bun, încât în inima lui ar fi încăput toți necăjiții acestei planete. Însă retorica nu era una dintre calitățile lui marcante. Așa că, la întrebarea mamei, a răspuns laconic, la obiect: Domnișoară, vreau să vă comunic ceva foarte important. Vă rog să intrăm în casă. Mama o sprijinea pe bapțea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
va fi traseul pe care-l avea de străbătut până la acel punct terminus unde se va opri cuminte și supus în fața Tatălui Ceresc. Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace. (Luca 2:29) Trupul bunicului meu necăjit și amărât își va găsi liniștea intrând în circuitul perpetuu al materiei universale din care inițial am fost alcătuiți: molecule și atomi. Totul era spus. Trebuia să plece. Ce să mai aștepte? "Ce să aștept să vie și ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tot sufletul, și atunci inima ta se va umple de bucurie, iar preaplinul fericirii îți va inunda sufletul ca o cascadă montană într-o revărsare tumultuoasă și nestăvilită. Minunat, Mircea, grozav! Dar ia spune, Mircea, toți oamenii oferă daruri celor necăjiți? Nu, nu cred că toți semenii noștri îi ajută pe cei sărmani. Eu cred că cineva care nu-L iubește pe Dumnezeu nu face daruri: prin urmare, nu vrea să ajungă în Rai, întrucât acolo este lăcașul Creatorului, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cea mai fierbinte era ca babica să nu moară în tren și să reziste până acolo unde ne vor coborî, pentru a fi înmormântată creștinește. Vă dați seama cât pustiu era în sufletul lor și câtă amărăciune? Cât erau de necăjiți? Mircea, dă-mi, te rog, cuțitul din sacoșă. Da, mama, poftim. Mulțumesc, dragul meu. A tăiat o parte bună din slănina primită și a învelit-o într-o bucată de ziar. În restul de ziar a învelit una dintre pâini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Într-un târziu, s-au despărțit. Mircea a intrat în bordei tocmai când mama ne dădea de mâncare. Sărut mâna, mama. Bună seara, Mircea. Unde ai întârziat? Mama, te rog să mă ierți. Am stat cu Țile, fiindcă era foarte necăjit. Dar ia spune-mi, ce s-a întâmplat? Știi că bunica lui era bolnavă de mai mult timp. Acum a murit. Vai, săraca, ce mult s-a mai chinuit! Mama a așteptat să mâncăm și a făcut ordine în bordei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Revista era ilustrată de graficianul Constantin Tarnovschi. * Secera Secera, revistă de ordine și doctrină politică a Partidului Național - Țărănesc, are în primul său număr lozincile: „Numai atunci este asigurat poporul unei țări când cei mai mulți, cei mai harnici și cei mai necăjiți au toate șansele valorificării muncii lor” și „Țărănimea îi dă țării hrana, munca și apărarea”, lozinci care „îi trasează perfect de bine linia ideologică” spune revista Viața Bucovinei nr.3/1935, carei anunța apariția. Printre colaboratorii noii reviste erau citați
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
acasă, ce crime am făcut, ce păcate, ce rele am făcut noi în viața noastră? Majoritatea dintre tineri atunci, din generația mea, și mai mici, și mai bătrîni am fost pe front, am luptat pe front. Am venit de pe front necăjit și rănit grav, nu am mai putut să lucrez, abia am putut să merg. Dar rezolvarea aceasta a fost, mi-am făcut colibă și am trăit acolo pînă în toamnă". "Bănățenii au întemeiat, în cîmpul gol, sub cerul liber, douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
supărat, se plânse Sarah din nou. - Păi calmează-l, am zis, privind în jur. Du-i câteva nachos. Poate-i flămând. - Terby zice că e prea multă gălăgie, Terby e supărat. Stătea cu brațele încrucișate, într-o parodie de copil necăjit. - Bine, puiule, o rezolvăm. M-am ridicat pe vârfuri și i-am făcut semn Martei, apoi am arătat în jos și i-am zis doar din buze: E aici. Ușurată, Marta începu să-și croiască drum spre noi prin masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am văzut adesea rătăcind ușor pierdut, neglijent față de intemperii, cu o sticlă de apă minerală în mână. Cei doi, Andras și Laszlo, sunt vegheați de attendent-ul maghiar: o fetișcană mică de statură, fragilă, ochelaristă, tunsă scurt. Pare ființa cea mai necăjită și mai inexpresivă din Trenul Literaturii. Fumează tot timpul, este adusă de spate și tăbârcește un rucsac enorm. Am ajutat-o de câteva ori la cărat: este foarte prietenoasă și cumsecade. La fel și cuplul - el și ea - care completează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ireductibil, mai „rânjitor”?! Sigur, cum o spuneam, cele trei mari religii care descind din Abraham, mozaică, creștină și mahomedană, au „expediat” iute această spinoasă întrebare în forma unui basm emblematic, cuceritor și salvator pentru soarta și mințile multor milioane de necăjiți, de oameni. „Norocul nostru” se află Dincolo, un „dincolo” ce trebuie meritat, această lume, a Vizibilului, nu e decât un „pasaj” de trecere, un loc, o „vale” încărcate cu semne negative, făcute spre a ne induce în Eroare, spre a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
25 Iulie în Buhaz Duminică 26 Dunărea se desparte în 2 la Ceatal (far) Désiré Andriol Câșla Moș-Kerim 140 de ani Un țăran român, fierar care s-a turcit din pricină că iubea pe o turcoaică. 24 VII Somova Désiré Andriol țăran necăjit, feciorul părăsit al unui inginer franțuz Moș-Kerim, moșneag mărunt cu barba mare, umblă cu capul gol și iarna și vara. Baroneasa de Weicum Femeia perceptorului din Somova nepoata unui doctor neamț de la Heidelberg adus pe vremuri de turci. familie decăzută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai mult istoric întrucât, în dezvoltarea lor, urmăresc evoluția picturii apusene. Din al XIX veac pictura începe să aibe o preocupare particulară, întrucât oglindește fie stări speciale prezente, fie momente ale trecutului istoric. Scene interesante din viața oamenilor mici și necăjiți, după ce un veac, pictorii se îndeletniciseră cu portretistica clasei dominante. Am văzut și tablouri ale popoarelor musulmane, scene din viața familiară, peisagii de țări calde. Una din săli cuprinde tablouri ale epocii prezente: Stalin și Voroșilov etc. Am văzut portrete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care era înfățișat Sfântul Gheorghe, luptătorul pentru credință. Pe steag era brodată și inscripția: „O, răbdătorule de patimi și purtătorule de biruință, Mare [Mucenic] Gheorghe, care în nevoi și în nenorociri [ești] grabnic apărător și cald ajutător și, celor necăjiți, bucurie nespusă, primește de la noi și această rugăciune, a smeritului robului tău, a Domnului Ioan Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei, păzește-l neatins în acest veac și în cel viitor, cu rugăciunile celor ce te
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și Moldoveanu, un dublu al eroului, dar și un mystagog. Tovărășia cu coconul cel mai tânăr conduce la o anihilare de tip cosmogonic: „- Ține, vere, tu de vârf,/ Că țiu și eu de mănunchi./ (...)Dar Scorpia ce-mi făcea?/ De necăjită ce era,/ Drept în sus că s-azvărlea,/ Cu gura proțap ieșea/ Ca să cuprinză lumea/ Și prin paloș că trecea,/ Pân’ la coadă se spărgea/ Și doi frățiori ieșeau/ Nevătămați, cum erau”. Saltul în statutul de inițiat este, în această baladă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bătaie, când fugeam de la legănat copii mamei. Și pot zice că am crescut mai mult pe cuptor la bunica. Ea îmi dădea mâncare multă și bună că ei erau oameni chiaburi, iar acasă la noi părinții mei erau aproape foarte necăjiți. Bunica mă lua cu ea pe la nunți și pe unde era horă în sat de fete și flăcăi. Nu se făcea horă la crâșmă și odată cu asfințitul soarelui toate fetele erau acasă. Și la horă mergeau cu cineva de acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lui Ghiorghi Grigore Macovei. Însă oamenii îl porecliseră Bușmei. Lui îi murise soția. Și trăia numai el cu doi băieți a lui, cu Ion care era cel mai mic și cu Neculai, care era cel mai mare. Era foarte, foarte necăjit. Avea o pușcă și cu aceia, aducea din pădure de-ale mâncării, împușcând câte o sălbătăciune. Odată ducându-mă la el am văzut în mijlocul casei o covată mare plină de carne. Și l-am întrebat: "moșu Ghioghi, ce ai făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
după bețivul și dizertorul ista. Cum o mai trăi știe Dumnezeu". Și biata Aglaia a trăit foarte greu cu el, că din școală când eșia nu nimerea acasă ci la crâșmă. Și am văzut-o cu copii mulți și foarte necăjită. Și la 1 Noiembrie 1906 m-am prezentat la regiment, și am fost repartizat la Compania a VII-a cea mai severă companie din Regiment. Comandatul companiei era Dl căpitan Neculcea Constantin de loc din Pașcani. Un an cât am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]