2,055 matches
-
limita acțiunile muncitorilor la activitățile de rutină adecvate prin raționalitatea sa și disciplina obișnuinței. Într-un pasaj Înfiorător de orwellian - probabil un avertisment pentru elementele anarhiste sau sub-proletare care ar fi putut opune rezistență logicii sale -, Lenin arată cât de necruțător va fi acest sistem: „Eschivarea de la această evidență și acest control, Înfăptuite de Întregul popor, va fi inevitabil atât de anevoioasă, o excepție atât de rară, Însoțită probabil de o sancționare atât de rapidă și de aspră (căci muncitorii Înarmați
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ți-ai înțelenit/ căci îți rămâne sufletul afară” (Fereastră). În genere „orbitele” ar sugera interiorizările, introspecțiile, iar „ferestrele” - deschideri spre lumea din afară. Într-o suită de versuri albe, I. se vrea un martor sever al veacului „de cretă”, schițând necruțător, printr-un cristalin „tulbure, vrednic de ars”, siluete cu „șira spinării restaurată”, impregnate de „gustul dulceag al narcozei” și vorbind „limba de lemn a turmei”, totul ca o „prelungire a mâinii inerte slăvind” nimicnicia. Criticii au semnalat ecouri argheziene într-
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
încă în luna octombrie 1989, dar care a fost receptat și transmis abia în prima zi a revoluției -, I. schimbă radical obiectul și tonul discursului poetic. Tăind în carne vie, ironia devine pamflet politic, melancolia elegiacă se transformă în diatribă necruțătoare și vehementă, cu adresă socială, fapt ce a scandalizat unele mentalități pudibonde. Dezamăgirea poetului e sintetizată în versuri abrupte, fără menajamente: „Eu am visat ceva cu totul diferit”; „România, când vom înceta înțeleptul nostru canibalism? Poți să te speli pe
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
Manolescu, Crimă și pedeapsă, RL, 1991, 3; Mihaela Șchiopu, Itinerariul publicisticii românești a lui Virgil Ierunca, JL, 1991, 15-18; Alex. Ștefănescu, Adevărul, tot adevărul și numai adevărul, RL, 1991, 36; Ion Buzera, Panteonul imposturii, R, 1991, 9; Ovidiu Pecican, Cu necruțătoare dragoste, APF, 1991, 10-11; Daniel Vighi, Aceeași minută a istoriei, O, 1991, 49; Gheorghe Grigurcu, Virgil Ierunca și „Sfânta Negație”, CNT, 1992, 4; Simion, Mercuțio, 136-141; Convorbire Gheorghe Grigurcu-Monica Lovinescu-Virgil Ierunca. Posteritatea contemporană, RL, 1993, 9; Bogdan Ghiu, Monica Lovinescu
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
foc”, precum aprecia încurajator în prefața cărții Al. Macedonski. Scriind despre versurile din Statornicie (1918), care includ, în afara temei iubirii aprinse pentru femeie, și unele încercări cu subiecte arhaice, biblice, Tudor Vianu nu reușea să-și ascundă sub ironie judecata necruțătoare. În schimb, Se-ntorc cocorii (1926) este o carte închegată, alcătuită mai ales din pasteluri, de influență coșbuciană, distanțându-se totuși de aceasta prin câteva tușe apăsate referitoare la dragostea pătimașă. Litanie și dorință aprinsă, pe acordurile unei cântări armonioase
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
Emil Cioran: România nu se mai poate „schimba la față”, nu se mai poate salva, pentru că este deja pierdută, naufragiată în neantul propriei neputințe de a accede la „marea istorie”. Asemenea unui clinician care, trecând în revistă simptomele unei boli necruțătoare, întârzie asupra consecințelor morbide ale acesteia cu o minuțiozitate care ar eșua în cinism dacă nu ar fi susținută de o pasionalitate explozivă și molipsitoare, I. „deconstruiește” metodic întreaga mitologie naționalistă românească, fie aceasta înnobilată de spiritualitatea interbelică, fie deformată
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
elev; o scriere-confesiune, marcată de stările și de trăirile unei sensibilități de adolescent. Tonul și ritmul sunt lejere, potrivite unei evocări resemnate. Sunt reconstituite secvențe dintr-o lume concentraționară și sufocantă, narațiunea translând spre analiză acuzatoare și spre un verdict necruțător. Micile și marile preocupări domestice, dar și o mereu reînviată vibrație de poezie, proprie vârstei, se întâlnesc, se întrepătrund și oferă imaginea în tonuri contrastante a unui segment credibil de viață. J. desfășoară o paradă de personaje, evoluând pe traiectorii
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
ale celui biologic, dar mai ales ale celui istoric) asupra unui individ întotdeauna prea slab spre a nu fi vulnerabil și prea puternic pentru a ceda. Avându-și izvorul aici, dramele existenței iau mai puțin forma acțiunii, preferându-se introspecția necruțătoare, așa cum se întâmplă în romanele Noua promisiune (1980), Scoica de aur (1984), Călătorie spre dragoste (1988). Latura psihologică a acestora, concretizată în numeroase reflecții, comentarii și glose, e ținută în echilibru de un lirism abundent, câteodată excesiv. Scriitorul are știința
JURCA ROVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287688_a_289017]
-
impactul ei e demonstrat de faptul că un pasaj împrumutat de acolo se regăsește într-o scrisoare a stolnicului Cantacuzino către un demnitar polon 54. Din bibliotecile românești, unde se adăpostesc doar rămășițele unor tezaure pe care le-au nimicit necruțător vicisitudinile ultimei sute de ani, se pot culege mărturii izolate despre circulația unor publicații ca Le Mercure historique et politique de la Haga55 sau Les Ephémérides du Citoyen 56, revista fiziocraților. Lista de traduceri, mai cu seamă din limba franceză ori
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bibliografice: A. B. Yofe, Copilăria pierdută, „Hamiș-mar”, (Ierusalim), 1981, 7 iunie; Barbu Cioculescu, „Aproapele meu”, RL, 1980, 30; Adriana Kisseleff, Pledoarie pentru „aproapele meu”, SPM, 1980, 1 august; Felicia Antip, Însemnări din Londra, TBR, 1981, 15 aprilie; Elena-Esther Tacciu, Memoria necruțătoare, „Ultima oră” (Tel Aviv), 1990, 3 octombrie; Armand Gufrin, „Femeia lui Loth”, „Adevărul” (Tel Aviv), 1990, 2 noiembrie; I. Suhor, „Femeia lui Loth”, RCM, 1991, 1 octombrie; Sadi Rudeanu, „Femeia lui Loth”, „Facla” (Tel Aviv), 1991, 7 noiembrie; Solo Har
LOVINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287854_a_289183]
-
se regăsesc atât temele centrale ale scrisului lui F., cât și formulele narative elaborate și perfecționate de autor de-a lungul timpului, dominate aici de întrepătrunderea subtilă dintre formula realistă și cea fantastică. Moartea femeii iubite, răpusă de o boală necruțătoare, și singurătatea care îi urmează devin prilej de autoanaliză lucidă și reflecție febrilă asupra condiției umane, ca și a rosturilor adânci ale vieții în confruntarea permanentă cu neantul. Oamenii trăiesc atâta vreme cât imaginea lor durează în memoria celorlalți, sugerează naratorul care
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
de gânduri despre lume3. În termenii unei rezistențe existențiale concepe scrisul și Stelian Tănase: „Jurnalul Îmi dă consistență, un background. E o cutie de rezonanță de care am strictă nevoie ca să simt că sunt Încă viu”4. Într-o splendidă, necruțătoare aducere-aminte (și, totodată, acută analiză) a acelor ani, Simona Popescu scrie: Deprivarea senzorială era recuperată de creier. Adesea, creierul ne-a ținut loc de corp, creierul a fost corpul nostru. Vedeai și simțeai cu senzorii cerebrali, precum elevii tăi de la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
hamalul Vulpe, sunt „oameni sărmani”, cu „nădejdile spulberate”, împovărați de destin, condamnați să fie înfrânți. Indiferența celor din jur, relațiile sociale văduvite de compasiune, de comunicare sau, în cazul cuplului Vania - Duniașa (din nuvela Vania), povara prejudecăților religioase se dovedesc necruțătoare. Alții, însingurați, aflați în pragul revoltei sau bântuiți de violență, trăind în situații de cele mai multe ori fără ieșire, încearcă să se opună, dar obstacolele ridicate de cei din jurul lor ori de un mediu natural vrăjmaș - viclenia apelor Dunării, furtunile și
DUNAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286919_a_288248]
-
de studenție, predă un timp la Școala Normală „Vasile Lupu” (1947-1953). Încadrat, în 1955, ca lector la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice, în 1960 este promovat conferențiar și șef de catedră. S-a stins din viață în urma unei maladii necruțătoare. Eminent om de catedră, F. s-a impus în fața multor generații de studioși prin luciditatea inaderentă la canoane, prin calitatea aparte a prelecțiunilor, puse în valoare de un carismatic fel de a fi. A publicat articole și studii de metodică
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
autorul e „un inspirat și îndemânatic cizelator al frazei, precum și un psiholog dintre cei mai subtili”. Capitolele Viziunea epică a scriitorului (considerată realistă, susținută de un ascuțit simț de observație), Adâncimea psihologică a romanului (se subliniază că autorul definește ironic, necruțător tipul parvenitului), Aspectul stilistic (e avută în vedere folosirea cu măestrie a figurilor de stil, a cuvântului „cu bogată sugestivitate”) și Descendența literară încearcă să fixeze statura de scriitor a celui cercetat. După ce în versificările sale din adolescență prelucrase și
MIHAESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
Virginia Woolf, Katherine Mansfield, Kafka - și jurnale ale fascinației morții - Amiel, Stendhal, Pavese, Sylvia Plath). Clasând de la bun început etica jurnalului intim în funcție de sentimentul creștin al morții, autorului nu îi rămâne decât să dezbată estetica aceleiași teme. De unde și analiza necruțătoare a inautenticului din aceste însemnări, a treptelor patologiei, a tentației narcisiste ce coagulează de fiecare dată în autoportret. Analiza intimității („miopia” jurnalului față de istorie, de pildă), tipurile de intimitate - una nordic-fatalistă la Virginia Woolf, alta mediteraneană la Cesare Pavese - prilejuiesc
MIHAIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
lui Evagrie. Diadoh se deosebește de acesta în special prin faptul că acordă mare importanță experienței și percepției sau simțului (aisthêsis) intern cu valoare de criteriu decisiv în discernerea duhurilor. Îl apropie de messalianism - și îl separă de un adversar necruțător al acestei orientări cum este Marcu Sihastrul, cf. aici, p. ??? - și convingerea sa că, deși botezul ne curăță de păcate, nu purifică însă și duplicitatea voinței, consecință a păcatului (78). Omilia pentru Urcarea la Cer a lui Cristos e interesantă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
boala, bărbatul de sprijin fiind cel mai des medic, dacă se poate chiar fost iubit, pentru accentuarea tensiunii (narative), cadrilul cuplurilor. Întrebarea care structurează din profunzime textele este: cum își construiește / descoperă / manifestă o femeie personalitatea autentică într-o lume necruțătoare. Regăsire (1975), romanul de debut, se ocupă de o femeie care se regăsește pe sine după ce se încadrează într-o școală de ofițeri, părăsind facultatea și fugind dintr-o căsnicie eșuată. Atentă la psihologia femeii care se vede înșelată, autoarea
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
mine însumi (1985) revine motivul somnului, poetul retrăiește acel „dor de spații închise”, dar și fascinația lumilor celeste, evocând cu o naivitate bine simulată lumea copilăriei. Antologia Poeme (1986) e tipărită postum. Într-un ciclu de inedite, meditația asupra timpului necruțător se înfățișează ca o premoniție a trecerii în neființă. Ciclul 1907 - epopeea țărănească nu se înscrie, cum pare a anunța titlul, în lirica evenimentului, în prim-plan situându-se evocarea paseistă a civilizației rurale a copilăriei. În 1991 apare Cristal
HAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
față de proiectul utopic al „criticii totale” și este acuzată inexistența unei critici de direcție în fenomenul literar românesc actual. Disponibilitatea polemică reprezintă, poate, trăsătura sa cea mai intens și mai voluptuos valorificată. Criticul se propune de multe ori ca un necruțător floretist care îi provoacă pe marii campioni la „meciul secolului”, preocupat regizoral de numărul spectatorilor care îi ar putea să-i aclame bravura. Când ei sunt puțini sau reacționează contrar așteptărilor, criticul se simte bine în ipostaza persecutatului. Ceea ce îl
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
declare un conflict deschis. Persecutarea evreilor, în numele purității etnice, otrăvirea sufletelor unor amăgiți de o așa-zisă revoluție națională, dorința de parvenire folosind ca pretext idealuri patriotice, toată această lume agonică a anilor ’40 este văzută de observatorul-povestitor cu ochi necruțător. Romanul La Saison morte (1990), scris în exil, este alcătuit din secvențe cvasiautobiografice, confesiuni deghizate ale unor personaje imaginare, care sunt, de fapt, ipostazieri ale prozatoarei. Lumea arbitrarului și a injustiției în care eroina încearcă să supraviețuiască spiritual și cultural
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
cronică lirică a procesului de renaștere a românilor de peste Prut. În acorduri patetico-publicistice, solemn-civice sau mânios-etice, ea exaltă idealurile naționale și veștejește gesturile imperiale, hăul, minciuna, vanitatea, nepăsarea, mediocritatea. Această Jeanne d’Arc a renașterii basarabene, cum era privită, demonică, necruțătoare, a semnat versuri care, chiar inegale din punct de vedere artistic, au înfiorat ani în șir mulțimile. După cum observa Marin Sorescu în prefața la volumul Lira și păianjenul, poezia se confundă în cel mai înalt grad cu viața poetei, iar
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
de creație de tip Dickens, Tolstoi, antimodernism, îi discută bogata activitate polemică și îi subliniază meritele în încurajarea tinerelor talente. Deși s-a disociat de Paul Zarifopol în problema autonomiei esteticului, s-a lăsat sedus de inteligența lui ascuțită, de necruțătorul lui spirit critic, care denunța gustul comun, improvizația snoabă, miticismul, imitația servilă și grimasa. Ca mai toți criticii importanți ai epocii, și R. s-a entuziasmat de Viața lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, în care a văzut o capodoperă
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
Bogza, Când Mihail Ralea reconsideră pe Ibrăileanu, Bocitoarele lui Stalin (despre Maria Banuș, Dan Deșliu, Eugen Frunză ș.a.), O nouă invenție. Literatura vulgară, Atunci când „Scânteia” răsfoiește „Viața românească”, „Cronica de familie” - titluri din rubrica „Cultura RPR-istă”. O galerie de necruțătoare „Sovrom-portrete” reține, alături de fizionomiile unor lideri comuniști, și pe cel al „candidatului Sadoveanu” ori pe cele ale lui G. Călinescu, Camil Petrescu, Mihai Beniuc, Miron Radu Paraschivescu, Laurențiu Fulga, Geo Bogza ș.a. Rubricile „Fapte și întâmplări” sau „Note”, de asemenea
ROMANIA MUNCITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289326_a_290655]
-
clocotitoare energie. Exaltatul cu gesturi fastuoase, făcând din fiecare apariție în public un adevărat spectacol, apare în notațiile de aici ca un abulic, bolnăvicios și lacrimogen, lăsându-se pradă unor chinuitoare frământări. O natură hipersensibilă și lucidă deopotrivă, analizându-se necruțător, în dorința de a se autoperfecționa. Auster până la puritanism, zbuciumatul lasă din când în când să i se întrevadă firea de un cotropitor senzualism. E loc, desigur, și pentru meditații despre soartă, fericire, moarte - diaristul având, dincolo de postura livrescă, de
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]