2,157 matches
-
cu punct itinerarul tău, dar n-a demonstrat nimic. Păstrează-ți cumpătul, fetițo, și procedează ca și cum ai fi sigură de nevinovăția ta." ― Într-adevăr, reluă maiorul, nu constituie o probă faptul că am reușit să descopăr misterul expedierii scrisorii de către necunoscuta care se afla în casă, printre victime, ipostază firește ignorată in corpore. Curentul a împins biletul în vestibul. Curent amplificat de vântul puternic din noaptea aceea. Un calcul psihologic admirabil. O scrisoare prin firea lucrurilor vine de afară. Raționament mecanic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să ne asigurăm că echipa de salvare nu ajunge la palat nici prea devreme, nici prea tîrziu. S-a constatat că diagrama bazată pe vechiul dumitale Pp dovedea că nu vei părăsi viu palatul, dacă nu intervine în favoarea dumitale o Necunoscută de gradul trei. Această configurație a fost abandonată imediat. Știința nu poate ține seamă de eventualele miracole. Cea de a doua proiecție s-a concentrat asupra orei 1:40 PM, cu o posibilitate de eroare concentrică de 4 minute. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
STUDIE CU ATENȚIE CEASUL SECULAR. AVEA MAI MULT PROBLEME DE REZOLVAT. ERA NEVOIE DE CEVA TIMP PENTRU A-ȘI ORGANIZA CAMPANIA ȘI MOMENTUL ACȚIUNII LUI TREBUIA AMÎNAT PÎNĂ ÎNTR-O ZI DE ODIHNĂ. CÎT DESPRE FIINȚELE ARAHNOIDE, ELE REPREZENTAU O NECUNOSCUTĂ, ȘI NU LE PUTEA CONTROLA ÎN NICI UN FEL MIȘCĂRILE. VA TREBUI SĂ ACȚIONEZE CA ȘI CUM ACESTE FIINȚE NICI N-AR FI EXISTAT. IA SĂ VEDEM, MORMĂI EL ÎN SINEA LUI. ASTĂZI E ÎNTÎI OCTOMBRIE ȘI MÎINE E... ZI DE ODIHNĂ! Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ofilise deja, Însă fluturașii de reclamă erau la fel de colorați ca și Înainte. UN TEST DE SARCINĂ GRATUIT LA FIECARE TEST DE DEPISTARE A CANTITĂȚII DE ZAHĂR DIN SÂNGE! anunțau aceștia cu litere mari, fosforescente. Legătura dintre cele două Îi era necunoscută Lui Zeliha, Însă a făcut oricum testul. Când au sosit rezultatele, s-a dovedit că procentul de zahăr din sângele ei era perfect normal, Însă ea era Însărcinată. — Puteți intra acum, domnișoară! a poftit-o recepționera, stând În ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Avea sentimentul că întunericul se solidificase în jurul său. ă Leonid Simonovici! strigă tânărul funcționar civil de jos. Sunt eu, Iakov Borodonici. L-am adus pe polițist. și pe încă un domn. ă Putem avea puțină lumină aici? Vocea îi era necunoscută lui Tolkachenko. O clipă mai târziu un chibrit se aprinse și Iakov Borodonici aprinse lampa cu gaz de pe hol. Locotenetul de poliție și celălălat domn urcară scările, dar fețele lor nu erau în stare să îi furnizeze lui Tolkachenko liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a popoarelor primitive sînt artele cele mai vii și mai expresive, fiind din adîncimi, organice, fără cultura frumosului (...) Gotică, asiriană, romanică, caldeeană, indică, persană, egipteană, etruscă sînt arte mult mai puternice în sufletul uman decît «clasicismul». Ele sînt cu totul necunoscute chiar de critici și artiști. (...) Artele populare: cele mai puternice exemple de standard ale sensibilității. Toporul creiază mereu din început pe tabula rasa”. Regăsim aici, deopotrivă, obsesia autenticității „adamice” și a esențialității/universalității „antropologice” proprii modernismului radical. Un prim număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acestor scribi s-ar putea apela fie la tălmăcitorii de vise, fie la cărturăresele de cartier. La un moment dat, am fi tentați să credem că le-ar putea lumina vreun matematician, punîndu-le în ecuații. Dar prea ar avea multe necunoscute”. Prin comparație, „Manifestul revistei Punct cuprinde în esență aceeaș declarație revoluționară împotriva artei trecutului și aceeaș confuziune în privința celei viitoare. Îi lipsește însă nota de imagism violent. Ca o compensație, excelează prin balastul locurilor comune. (...) se reduce la o retorică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
SCOICA C-un zâmbet îndrăzneț privesc în mine și inima mi-o prind în mână. Tremurând îmi strâng comoara la ureche și ascult. Îmi pare că țin în mâni o scoică, în care prelung și neînțeles răsună zvonul unei mari necunoscute. O voi ajunge, voi ajunge vreodat' pe malul acelei mări, pe care azi o simt, dar nu o văd ? EVA Când șarpele întinse Evei mărul, îi vorbi c-un glas ce răsuna de printre frunze ca un clopoțel de-argint
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
prețul este negociabil. — Astăzi nu pot, spuse Maja. Nu pot să ajung la timp și nu pot să o anunț pe prietena mea, Îmi este imposibil. Avem deja doi clienți care vor să facă o ofertă pentru acest apartament, continuă necunoscuta, neluând În seamă aparenta ei nepăsare. La Aventino nu este nimic de vânzare, dacă prietena dumneavoastră Își caută casă acolo, v-aș sfătui să mergeți astăzi. Maja se Întrebă ce imbold necunoscut o Împinsese să ceară informații despre casa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tot sufletul, nu face o impresie plăcută. — A, nu contează, știe să calce cămășile ca bunica mea, celelalte nu știu să calce, poate pentru că În țările lor nu aveau fier de călcat. — Chiar nu au fier de călcat? se miră necunoscuta, cine dracu’ era? În Italia avem fier de călcat măcar de o sută de ani! La târgul de binefacere din Parco dei Principi am cumpărat un fier de călcat din fier, de pe la 1800 - Îl folosim ca ghiveci. — Oricum pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Spre deosebire de voi, el are o mulțime de avantaje, dar și un mare dezavantaj. Se hrănește singur, își încălzește locul atunci când îi e rece, ia decizii, mănâncă ce și când vrea, însă... nu înțelege limba noastră. Ceea ce vorbim noi e o necunoscută pentru orice om. Noi vedem lumea altfel și le-am putea spune oamenilor ce au greșit, dar ei nu sunt destul de atenți la noi astfel încât să ne poată înțelege. Da, șoricelul spune adevărul, noi îi putem ajuta pe oameni mult
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Întoarse fiica spre oglindă. - Parcă ar fi fost făcută pentru tine. Marie Își privi chipul din oglindă și se Încruntă ușor, căutătura ochilor verzi marcînd un soi de Întrebare, ca și cum imaginea pe care i-o trimitea Înapoi oglinda Îi era necunoscută. Aproape străină. Albul rochiei Îi sublinia tenul sidefiu și Îi punea În valoare pletele bogate, de un blond venețian, de obicei Împletite, care i se rostogoleau pe umeri și coborau pînă la talie. Un păr de zînă, spunea Christian, logodnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
păr de zînă, spunea Christian, logodnicul ei. O sirenă cu ochi verzi, care puteau să le sucească mințile tuturor marinarilor din lume. Bărbații pe care Îi cunoscuse Înaintea lui Îi spuseseră că e frumoasă. Astăzi, le dădea crezare. ZÎmbi timid necunoscutei care o privea din oglindă. Apoi se Încruntă brusc zărind-o În imaginea din oglindă pe maică-sa, care se Înălța pe vîrful degetelor ca să apuce voalul de muselină pus pe raftul de sus al dulapului. - Așteaptă, Îl iau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pînă la biroul lui, Îndemnîndu-i să-l solicite dacă era nevoie. Pe ecran Începură să defileze cu viteză titluri de articole. Apoi imaginea se stabiliză asupra unuia dintre ele. Un articol În chenar, cam de vreo douăzeci de rînduri, intitulat: NECUNOSCUTA DIN MOLÈNE. „Descoperire macabră a corpului pe jumătate descompus al unei femei trasă de plasele de pescuit ale unui trauler pînă În apropiere de Molène”, citi Marie cu glas scăzut. „În pofida unui apel lansat unui posibil martor, ea n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gildas. - Treizeci și cinci de ani mai tîrziu, zi cu zi. Lucas se Întoarse spre omul din scaunul cu rotile. - Cum facem să dăm și peste alte articole referitoare la un subiect precis? - Care anume vă interesează? Întrebă omul alunecînd spre ei. - Necunoscuta din Molène. - O, atunci e inutil. Nu există altele. Avu un zîmbet scurt, nostalgic. - Eu l-am scris pe acela. La vremea aceea, eram un tînăr ziarist plătit după rîndurile scrise. Acesta era primul meu reportaj. Voiam să merg pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
merg pe urmele afacerii, dar redactorul-șef a socotit că altele erau subiectele prioritare. - Ocuparea localurilor de la Renault Flins, de la Peugeot Sochaux, Înfruntările cu CRS, moartea tînărului licean Paul Tautin, enumeră automat Lucas. - Ei, da... anul 1968 atrăgea atenția tuturor. Necunoscuta mea nu interesa pe nimeni, oftă arhivistul, În afară de poliție. După spusele legistului, stătuse două săptămîni În apă și de n-ar fi fost pescarii, n-ar mai fi fost găsită niciodată. - Care au fost concluziile anchetei? Întrebă Marie. - Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Gwen nu se fîstîcise deloc. - O scorpie, o catalogă Franck Caradec. Nimic nu pare s-o atingă. Totuși, oricît de scurt ar fi fost, frisonul care o străbătu atunci cînd Lucas Îi puse În față articolul În chenar consacrat necunoscutei din Molène nu scăpă nimănui. Dar „doamna“ Le Bihan nu se lăsă descumpănită atît de lesne. - O femeie tînără Înecată, e oribil, doar nu am o inimă de piatră. Strecură o privire spre Marie, Înainte de adăuga, perfidă: - E doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dumitale ar fi următoarea victimă a ucigașului? Drept orice reacție, Yvonne Începu să caște. Ușa se Întredeschise chiar atunci, iar Frank Caradec le adresă un semn discret. Îl urmară În biroul lui și, uluiți, aflară că raportul de anchetă asupra necunoscutei din Molène dispăruse din arhivele centrale. - Există cu siguranță pe undeva textul salvat pe vreo dischetă, spuse Marie, dîndu-și pe dată seama, În chiar clipa cînd le rostea, de cît de deplasate Îi erau cuvintele. În 1968, informatica abia făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca să mă eliberez, l-am lovit... Bietul de el a căzut rău, a murit pe loc. Toate astea erau Într-adevăr consemnate În amănunt În dosarul pe care Stéphane Îl obținuse de la arhivele poliției. Lucas scoase atunci fotocopia articolului despre necunoscuta din Molène. - Femeia asta a naufragiat În largul insulei Lands’en, acum treizeci și cinci de ani... De vină a fost probabil o ceată de ștrengari care nu-și dădeau seama ce făceau, trei dintre ei sînt acum morți: Gildas, Yves și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
puteam merge să trăiesc nicăieri În altă parte decît la Lands’en. - Ca să te poți În sfîrșit răzbuna. Dumneata l-ai asasinat pe fratele meu Gildas, apoi... - Nu, Marie. M-am mulțumit să-i trimit o copie a articolului despre necunoscuta din Molène... Iar asta a aprins pulberea... El a fost ucis, apoi Yves, apoi... - Responsabil, dar nu vinovat? ironiză ea cu amărăciune. O privi, sincer mîhnit. - SÎnt convins că unul din jefuitorii de la vremea aceea a profitat de prezența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
accentuă. - Îmi placi. Chiar cînd ești În toane rele. Cred că e grav, doctore! ȚÎrîitul telefonului Îl făcu să rămînă nemișcat cînd tocmai se prefăcea că se Întinde spre ea. Era Caradec. Lucas redeveni pe dată serios. Cineva consultase dosarul necunoscutei din Molène, cu doi ani În urmă. Registrele ieșirilor fuseseră falsificate, iar documentele nu mai fuseseră niciodată puse la loc. - Caradec va căpăta informații complementare, o anunță Lucas pe Marie. Eu stau să mai aștept, tu du-te acasă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas o privire Îngrozită. - Este... - Inimaginabil, da, de aia ne-am lăsat trași pe sfoară de tîmpitul ăla de Morineau. - Stéphane, șopti ea, Încă În stare de șoc. - M-a sunat iarăși Franck, avea descrierea celui care a scos dosarul necunoscutei din Molène. Leit Morineau. - Nu-mi vine să cred... dar care e legătura Între Morineau și Mary? - Ryan! L-am căutat pe admiratorul tău, directorul Închisorii, am aflat că Morineau le dăduse benevol lecții de informatică deținuților, Între alții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
celălalt capăt al firului. - Da... Cum?... Ei bine, dați-mi bilet În clasa business, replică el cu o voce gîtuită de teamă. Închise ușa În urma lui, Încuie o dată cu cheia și Încremeni văzînd o foaie Îngălbenită pusă la vedere pe pat. Necunoscuta din Molène. Era originalul articolului apărut la 5 iunie 1968 În Le Télégramme de Brest. PM se uita prostit la ziar, cînd un glas se făcu auzit. - A cui a fost ideea de a a vă juca de-a jefuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dacă măcar ar fi simțit remușcări mai apoi. Dar nu, profitaseră de banii nelegiuirii lor. M-am gîndit la aceea care Își sfîrșise viața acolo, cu treizeci și cinci de ani În urmă. Am deschis medalionul pe care Îl recuperasem odată cu dosarul necunoscutei din Molène și am strecurat Înăuntru o minusculă fotografie care nu mă părăsise vreme de treizeci și cinci de ani. O poză făcută de Sean. Belfast, 1967. Am contemplat chipul acelei femei pe care o iubisem mai mult decît orice pe lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
husă deschisă, corpul lui Arthus de Kersaint zăcea pe chei, unde Îl puseseră pescarii. Sinistră captură: aceștia urcaseră la suprafață cadavrul agățat de un năvod. Detaliu la fel de sinistru, bătrînul avea beregata tăiată de la o ureche la cealaltă. La fel ca necunoscuta din Molène. PM, adus Înapoi de brigada maritimă, fusese supus la un nou interogatoriu, Însă de data asta cărțile erau cu totul altfel distribuite: totul, absolut totul Îl Învinovățea. În consecință, opuse mai puțină rezistență. Tot mai descompus, recunoscu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]