15,934 matches
-
mic, în al cărui perimetru intrau apartamentul lui, tribunalul, Opera, Gare Montparnasse și vreo două restaurante. Între aceste puncte cunoștea doar drumul cel mai scurt. Nu trebuia decât să facă un pas în afara acestui teritoriu și se afla pe teren necunoscut: metroul se întindea sub picioarele lui ca o junglă, Combat și alte zone adiacente erau deșerturi prin care putea hoinări în siguranță. Dar hoinărela nu-i era de ajuns, trebuia să-și găsească o slujbă. Erau clipe, cum i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aperitivele și, pentru prima oară de când se întorsese la Paris, se încumetă să pășească în teritoriul său, în teritoriul pe care îl cunoștea atât de bine. Până atunci nu remarcase cu adevărat înfățișarea neobișnuită a Parisului: poate că o stradă necunoscută era de felul ei pustie mai tot timpul anului, dar el abia acum constata cât era de pustie, abia acum vedea tricicletele mari folosite drept taxiuri alunecând silențios pe lângă el, umbrarele decolorate din fața magazinelor și chipurile trecătorilor necunoscuți. Doar rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o stradă necunoscută era de felul ei pustie mai tot timpul anului, dar el abia acum constata cât era de pustie, abia acum vedea tricicletele mari folosite drept taxiuri alunecând silențios pe lângă el, umbrarele decolorate din fața magazinelor și chipurile trecătorilor necunoscuți. Doar rareori zărea figura cunoscută a unui fost client stând acolo unde stătuse și odinioară și sorbind din aceeași băutură. Asemenea figuri erau ca niște tulpini răzlețe rămase într-o grădină de flori, înghițite de-o mare de buruieni, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de frâne, dar n-are curiozitatea să vadă de unde provine. Nemulțumit de ceea ce citește într-o situație de șantier, mototolește hârtia. Când s-o arunce la coș, ușa de la baracă se deschide. Lionel vede intrând două perechi de bocanci militari, necunoscuți. Pune pe birou mingea de baseball și ghemotocul de hârtie. Își desuflecă rapid mânecile de la cămașă și-și pune haina de la costum. Ridică privirea încetișor și vede mai întâi o canistră galbenă, pe urmă două haine de piele ca în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se ridică din banii lui Kiril? — Păi din ai cui? se miră Gérard. Bugetul primăriei a fost votat anul trecut. Cine putea să prevadă c-o să moară Kiril? — Esmé. Esmé nu e consilier municipal. — Cum se cheamă monumentul? — Monumentul Imigrantului Necunoscut. O să fie o statuie. S-a făcut un concurs de creație. A câștigat un proiect foarte frumos, am văzut macheta: un bărbat voinic, cu o ceafă groasă, având într-o mână un borcan de murături, gol, și în cealaltă o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
închisă. — De ce o umbrelă? — Ați uitat de umbrela bulgărească? Asasinarea lui Markov la Paris, de către un agent secret bulgar care a tras în el cu o armă camuflată într-o umbrelă? — Am uitat. De ce nu-i zice atunci Monumentul Bulgarului Necunoscut? Dacă tot se face pe banii lui. — A fost o propunere și în sensul ăsta. A căzut la vot: s-a considerat că ar băga zâzanie între imigranți. Noi o să transmitem în direct imagini de la miting. Seara, o să dea ceva
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la datorie Kiril, de fapt, pe locul unde i-a căzut în cap lui Kiril un chinez din cauza unei datorii la bancă și a forței gravitaționale, trei francezi din Martinica se prefac că lucrează la piedestalul unei statui a imigrantului necunoscut. Se prefac, pentru că materialele de construcții pe care le-au primit le-au dat și ei mai departe, de sufletul lui Kiril. După ce au scos cofrajul, în locul unui paralelipiped de un metru patruzeci înălțime, cu o bază de un metru
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
frumos. Lionel e hotărât să se țină tare: nu va mai deschide nimănui. Timp de o jumătate de oră, soneria continuă să sune. Se aud și niște pumni zdraveni în ușă. Chiar și niște înjurături în mai multe limbi străine, necunoscute lui Lionel. Ignoră totul. Se întinde pe salteaua care e pusă direct pe podea. Desface o sticlă de șampanie și se bucură că a făcut câțiva oameni fericiți. E ora 16.30. Lucrurile s-au liniștit de tot, iar sticla
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Observă că n-a bifat ziua de joi în calendar. O bifează. Desface o sticlă de șampanie. Capitolul 6 în care apar oameni care l-au cunoscut pe Lionel, populația din Angers sare în apărarea lui, Sandu Mutălăul devine erou necunoscut, iar prezicerea lui Esmé privind-o pe oloagă se adeverește. Lionel are o revelație. E sâmbătă, 12 mai, ora 8.45. Lionel se trezește cu greu. Vede pe fereastră un soare splendid, să nu-ți mai vină să mori. Avea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de palme Janei, o apucă de-o aripă și o scoate din cadru. Emisiunea e întreruptă de un calup de publicitate. Lionel stinge televizorul. E ora 11.00. Conform desfășurătorului, mărșăluitorii ajung în locul unde urmează să fie dezvelită statuia imigrantului necunoscut. Sunt mai multe televiziuni la fața locului, dar cea mai bună poziție o are televiziunea din România. Explicația e simplă: ca să economisească banii de hotel, Triplu Ve, operatorul și șoferul au dormit în mașină, lângă monument. Când s-au trezit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
vocea lui Triplu Ve, manifestanții sunt deja departe. În urma lor au rămas două borcane goale la picioarele statuii, în care s au strâns deja câteva monede aruncate de trecători miloși. Freneticul reporter se uită mai atent la statuie. Mutra imigrantului necunoscut i se pare cunoscută. Seamănă leit cu Sandu Mutălăul, mimul care făcea bani pe litoralul românesc reușind să stea nemișcat minute-n șir, ca o statuie. Cei mai mulți bani îi scotea pozând ca Jupiter pe digul de la Neptun. De câțiva ani
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
departe, Maia Morgenstern. Ea apărea, Într-o piesă, alături de fiu - abia student pe-atunci, În anul Întîi, sub frontispiciul Mari actori ai teatrului românesc. Apoi, juca Într-o șușe, cu un balerin oarecare, sub un titlu incert, pentru o firmă necunoscută, fără a se specifica cine-i autorul textului; În schimb, scria mare, „regia - Maia Morgenstern”. Hm!...A mai jucat Într-un spectacol trivial cu Noaptea furtunoasă, alături de Gyuri Pascu. Joacă acum, pe rol cu Magda Catone, Într-o altă Însăilare
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a fost fluierată. CÎntăreața cheală, la premiera absolută, a fost un eșec. Revizorul lui Pintilie nici nu s-a mai jucat, după a treia reprezentație. Andrei Șerban, În 1991, a fost izgonit de la Teatrul Național. În schimb, o piesă azi necunoscută - Comedie cu olteni, s-a jucat Între 1965-1985, de peste 10.000 de ori, pe scenele noastre. La fel, obscura Săracul Gică, reprezentată, timp de 25 de ani, pe scena de la Fantasio. Iar Adi Minune face furori, la nunți, În fiecare
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ieșean, alături de multă „lume bună”, un documentar intitulat Măria Sa, Birlic (realizator - Carmen Olaru). Ideea filmului este excelentă, deoarece Birlic a fost unul dintre marii actori ai lumii. Dacă Ionesco spunea despre Caragiale că a fost „cel mai mare dintre dramaturgii necunoscuți”, trebuie să declar că observație e valabilă și pentru interpretul născut În Fălticeni. Firește, Înlocuind autor, cu actor. Printre alți invitați, a apărut, de două ori, marele impresar al perioadei interbelice, Gabi Michăilescu. Era insuportabil la privit și ascultat! Era
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
uiți în lungul lacului până nu îi mai poți zări tresăltarea. trecutul, ca o mașină de tocat până să te întâlnesc, fiecare moleculă a ființei mele a fost digerată de o enzimă fiecare celulă a fost atacată de un virus necunoscut, fără diagnostic, fără vaccin în farmacia sufletului meu de roți de iarnă. geruri cumplite mi-au aburit privirea de pisică în nopțile care deveniseră un lătrat asurzitor zăpezi grele au rupt acoperișurile făcute din dansurile adolescenței mele. adesea mi-am
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
un ogeac din care se ridică fum, când te prinde noaptea călător pe drum. F3: Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Unde ești? Îți pare că trăiești un vis... F2: Treci, lăsând în urmă, la răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea lor un suspin, o rugă, un zadarnic dor... F1: Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului tău, te cuprind deodată lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
limbă imposibilă pentru majoritatea dintre noi. De fapt, orice e străin e foarte ciudat. Avea Păstorel o vorbă, hrtgrh frjdn!, proverb ceh. O limbă, vorba lui Mark Twain, mai aproape de o boală a gâtului decât de vorbirea articulată. Toate limbile necunoscute par penibile. Asta voiam să spun. Dar iar am luat-o prin miriște. Oricum, când cei doi au plecat, tipa și-a aruncat părul ăla scurt pe spate cu o mișcare din care am dedus că s-a tuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
se arătă fascinată de strădania acestei fetițe, pentru că în fond era o tânără ce nu depășea cu mult douăzeci de ani, dar care voia să facă din meseria ei o artă. În imediata apropiere a Doinei, de sub căști, două femei necunoscute discutau cu aprindere o veste prinsă din zbor înainte de a intra în imperiul coafezelor. Cum nu avură răgazul necesar să dezbată in extenso deliciile noii știri, găsiră acum cel mai potrivit moment. Încinseră o convorbire scânteietoare, fără jenă și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
spuse: Nu vreți să fiți tăticul meu?" Domnul rămăsese stupefiat. Când apăru Simona, și-i ceru lui Răducu să o însoțească, băiețelul salută pe amabilul domn și-i întinse mâna pentru a-și lua la revedere, ca între bărbați. Domnul necunoscut răspunse gestului lui Răducu și la rândul său îi întinse și el mâna. Era un semn de curtoazie. Se uită în același timp la mama copilului. În privirile acelui domn erau atâtea înțelesuri, că ea nu-l putu onora decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
-i dea de gândit înainte de a face primul pas pe un drum plin de povârnișuri. Acum toate acestea trebuiau iertate. Ce rost mai avea să reediteze implicațiile întregii povești, când sfârșitul rămânea irevocabil același. Totuși, de undeva dintr-un izvor necunoscut, se iveau ape tulburi a căror limpezire era greu de presupus ca durată în timp. Uitarea se afla undeva, unde anume și cât de departe era greu, dacă nu imposibil de stabilit. Situația prin care trecuse Doina își prelungea tentaculele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
poate deriva din limba cea mai des folosită în catalog, de regulă limba oficială a țării. Prin fixarea unui titlu uniform operelor clasice anonime, se urmărește adunarea tuturor edițiilor acestor lucrări, acordarea unei cvasi-identități unor lucrări cu autori au rămași necunoscuți. PE CARTE VEDETA UNIFORMĂ Cântecul Nibelungilor Das NIBELUNGENLIED La Chanson des Nibelunges Nibelungii Istoria lui Alexandru ALEXANDRIA Alexandria Istoria lui Alexandru cel Mare Halima O MIE ȘI UNA DE NOPȚI Basme arabe O mie și una de nopți Ali Baba
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
bogat, mirându-se parcă, de această apariție neașteptată. Bună! Nu mă așteptam să te reîntâlnesc după atâta vreme... L-a Îmbrățișat ușor, cu o tandrețe calculată, ridicându-se cu grație pe vârfuri. Am trecut pe lângă ei și o emoție bizară, necunoscută, a pus stăpânire pe Întreaga-mi făptură. N-am rezistat să nu privesc Înapoi. M-a cuprins un vertij cumplit și aerul din jurul meu devenise irespirabil. „Atâtea trăsături cunoscute!” Semăna atât de izbitor cu... Undeva, În umbra unei sălcii, vântul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Doamne, să vezi... Citeam, nu știu pentru a câta oară, „Viața pe un peron”, de Octavian Paler. La un moment dat, conștientizezi prezența ta pe acest peron, rămânând o vreme nehotărât. „Quo vadis, Domine?” Și Începi călătoria spre un drum necunoscut, mereu urmărit, Încolțit de ochiul vulturesc al timpului. Viața este, Într-adevăr, asemenea unui peron. De aici Începe totul. Nu vom ști niciodată dacă la capătul unui drum ne așteaptă fericirea, cu brațele pline de azur și culoare sau abisul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
toamnă”(...) Din program: A fost pe ecran poza regretatei Răduța Vasilovschi. Din volumul de antologie de poezie „Artă sfâșiată” face parte și d-na Răduța Vasilovschi( Rădăuți). Aflasem de curând că nu mai este printre noi; a plecat spre zări necunoscute. Am propus un moment de reculegere. A fost lansat volumul personal de poezie-eseu „Obsesia desertului”, volum prezentat de poetul, prozatorul Emilian Marcu, - membru al U.S.R., onorată de acceptul Domniei Sale, aducându-i prinosul de mulțumire. De asemenea, volumul s-a bucurat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
semnele neaugure - Panta rei! ( Prof.Vasile Popovici) Antologia este ca o “mică familie” care-și consumă existența, arzând la aceeași flacără a creației. Pentru a ajunge la creație e nevoie de ardere, sfâșiere interioară, de zbucium sufletesc. Doar astfel, adâncurile necunoscute vor fi puse În mișcare, vor fi luminate de cuget și lava cuvintelor se va revărsa pe țărmurile “poemelor nescrise”. Antologia a strâns laolaltă poeți de o mare diversitate de exprimare, o mare varietate de stiluri, de temperamente, elemente novatoare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]