2,380 matches
-
aș vrea! Te iubesc, te ibesc nespus,dar nu pot! Gândul ei era un strigăt mut de iubire. -De ce?-întrebă el-,ce te împiedică? -Ei-răspunse, arătănd pe geam pe copiii care se jucau jos, pe iarba vede, o iarbă nefiresc de verde și de frumoasă. -Înțeleg-acceptă el lăsând capul în jos. -Ei nu pot veni?-întrebă ea cu speranță în glas. -Nu-răspunseră ochii lui cu tristețe. Amândoi știau că nu e nimic de făcut, el nu putea să-i ceară
NECUNOSCUTUL IUBIT ( VIS SAU REALITATE?) de NINA DRAGU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380405_a_381734]
-
ar spori valoarea scrierii create, Duc cititorul într-o mare nebuloasa! Cât de frumoasă ar putea fi poezia (Despre valoarea ei nici nu vreau să vorbesc!) Dacă m-ar apucă, să zicem, nerozia De-a o-mpopoțona cu stihuri grele, nefiresc? Ce-ar fi un... cimitirizant, cibiliscopic, Incloșcovizatoriabil... să folosesc În niște poezii? N-ar fi cumva utopic Să mă și mir de ce ele nu se mai citesc?! Eu știu că ne-au rămas în suflet pe vecie (Îi văd pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
c-ar spori valoarea scrierii create,Duc cititorul într-o mare nebuloasa!Cât de frumoasă ar putea fi poezia(Despre valoarea ei nici nu vreau să vorbesc!) Dacă m-ar apucă, să zicem, neroziaDe-a o-mpopoțona cu stihuri grele, nefiresc? Ce-ar fi un... cimitirizant, cibiliscopic,Incloșcovizatoriabil... să folosescîn niște poezii? N-ar fi cumva utopicSă mă și mir de ce ele nu se mai citesc?!Eu știu că ne-au rămas în suflet pe vecie( Îi văd pe Eminescu, pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 2011 din 03 iulie 2016 Toate Articolele Autorului De vă jucați De vă jucați, deși nu-i timp de joacă Nu contemplați când marea se agită! Nici nu lăsați păcatele să zacă Și nefiresc să cădeți în ispită! De complotați câinește pe la colțuri Când frații se aruncă în vâltori Voi imbecil vă desfătați în porturi Și pentru voi e timp de sărbători Mulți navigați în ape liniștite Când din adâncuri ne pândesc rechinii Ca
DE VĂ JUCAŢI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380618_a_381947]
-
trei, de-a lungul căreia ele îi comentează cu glas tare performanțele. În această situație, gelozia gemenelor este inexistentă; or, se știe că acest sentiment atinge apogeul atunci când „cealaltă femeieˮ este sora ori prietena de suflet a îndrăgostitei. Raporturile acestea nefirești ale tânărului cu gemenelor devin și mai ciudate puse în paralel cu celelalte relații intime ale lui. Astfel, cu Mioara se dovedește un amant blând, răbdător, cu o atitudine ce face să se întrezărească perspectivele mariajului, iar alături de Sanda aproape
DEDUBLAREA ÎN ROMANUL RĂZBUNAREA GEMENELOR DE AL. FLORIN ŢENE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379384_a_380713]
-
în țesătura romanului este una subtilă. În ciuda acestor diferențe, există, evident, o notă comună între precedentele și prezentul roman: dragostea, văzută ca forță mo¬trice a universului ficțional. Nu mă refer aici la istoriile erotice, la aven¬turile fierbinți ori nefiresc de cuminți pe care le trăiesc per-sonajele sale (cum se știe, nu există carte bine gustată de public care să nu trateze această temă culturală majoră!), ci la dragostea pro¬fun¬dă, durabilă, pe care se construiește ființa interioară, acea
AL FLORIN ȚENE ȘI CEL MAI RECENT ROMAN AL SĂU, ÎNCHINAT LUI GIB I. MIHĂESCU, LA BRAȚ CU ANDROMEDA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379431_a_380760]
-
îndurări senine, Aș vrea să pot zbura încă o dată, de se poate, Spre înălțimea de azur a dragostei divine. Cu sufletul să mângâi munții de nefericire, Să-ngrop durerile sub haina albă a zăpezii, Apoi să dau întregii lumi o nefirească știre: Că dragostea a înflorit ca delicate frezii. O, Doamne, dă-mi putere să-mi trezesc necunoscutul Ce zace în ființa mea de la-nceputul lumii, Să-mi reînvie amintiri și doruri din trecutul Ce mi se-așterne la picioare din
SPRE CERUL ÎNDURĂRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379597_a_380926]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ÎN UMBRA CUVÂNTULUI Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tot ce-a rămas Cât nefiresc se adună-n clipă, Cât ne-nceput în orice gând Și din ce-a fost se înfiripă Doar lacrimile de cuvânt... Din ieri mai am o risipire, Din mâine numai un popas Și din iubire - amintire Atât în urm-a
ÎN UMBRA CUVÂNTULUI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379578_a_380907]
-
Toate fanteziile cruzimii șiroiau pe frunțile înguste fără minte ale administrației comuniste și ale călăilor-torționari. Un colonel-comandant, trecut prin școala prostimii și-a pus aghiotanții să zidească pe unii în propriile celule: Zidul s-a închis peste mine și o nefirească liniște se continua în inima mea... Am început să plâng și lacrimile spălau durerile din adâncul inimii. Îmi era milă de mine și în mine simțeam lumea întreagă și-mi era milă de cei ce mă prigonesc...Am făcut o
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
ÎNTRE VEGHE ȘI SOMN Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului ÎNTRE VEGHE ȘI SOMN Fac un pas, și-un alt pas...Nu e mers, parcă-i zbor Împrejur un decor ireal, nefiresc Prin lumini aurii mă strecor și plutesc, Pare-un drum nesfârșit, nici nu pot să-l măsor. Mă percep diferit... sunt prezentă și nu-s, Recunosc amintiri înșirate-n eter, Doar secunde terestre-oglindite pe cer, Ce-au trecut, prin clepsidră
ÎNTRE VEGHE ȘI SOMN de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381139_a_382468]
-
de ieri Vorbesc de domnițe și bravi cavaleri, O carte,-ntre ele, gravată c-un semn. Aprind lumânarea și-atent o privesc, M-atrage și, nu știu de ce, o deschid Observ, în decorul ușor translucid, O scriere veche...un scris nefiresc. Mă văd frunzărind, prin cărți de magie, Formule-nvechite, închise-ntr-un scrin De-un mag mai vestit sau de-un vraci pelerin, Să dau de vr’un leac, să-l am...Cine știe... Chiar poate-am să-ncerc, pe
UN VIS CIUDAT de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381143_a_382472]
-
pe gândurile mele. Plecat-au și alți îngeri cu aripe de ceară Ce s-au topit și-au curs, dar care n-au să piară Din gândul Colectiv, din viața cea lumească, Chiar de-au plecat de-aicea cu grabă nefirească. Plecat-au și părinții și ne-au lăsat mai goi, Dar știm că ei sunt stele și-s îngeri pentru noi. A mai căzut o stea, încerc s-o prind în mână, S-o pun la pieptul meu, să nu
A MAI CĂZUT O STEA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381249_a_382578]
-
și norocul El creează și tot el demolează Pustiit de dor, își trăiește viața în Re Major... Omul e cânt și poezie, Patimă și frenezie El urcă și coboară, Aleargă și zboară Nimic din ce-i omenesc Nu-i este nefiresc! Poate fi umbră și senin Nebunie și sublim Pământul se-nvârte în jurul său Visul, și fantezia Se revarsă ca un râu. Fără om, totul ar fi Cenușiu, nisip și piatră Plus câinii care În pustie latră. CREDINȚA Credința în Cel
VERSURI DE MARTIE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381315_a_382644]
-
construiesc din nisip castele, Așa cum făceam în copilăriile mele, Când nu știam să scriu Căci alfabetul era doar în viitorul meu. PARCĂ Sunt viu și parcă nu-s Cineva m-o fi răpus? Ochii-mi privesc în gol, Ciudat de nefiresc Gândul gândește la ce? Simt că plutesc în nori Pe un singur picior Nu înțeleg, este oare fantezie Ori mă calcă moartea vie? ---------------------------------- Harry ROSS martie 2017 Israel Referință Bibliografică: Harry ROSS - VERSURI DE MARTIE / Harry Ross : Confluențe Literare, ISSN
VERSURI DE MARTIE de HARRY ROSS în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381315_a_382644]
-
și norocul El creează și tot el demolează Pustiit de dor, își trăiește viața în Re Major... Omul e cânt și poezie, Patimă și frenezie El urcă și coboară, Aleargă și zboară Nimic din ce-i omenesc Nu-i este nefiresc! Poate fi umbră și senin Nebunie și sublim Pământul se-nvârte în jurul său Visul, și fantezia Se revarsă ca un râu. Fără om, totul ar fi Cenușiu, nisip și piatră Plus câinii care ... Citește mai mult OMULNimic nu-i mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
el stau rânduiteLumina și focul,Ghinionul și noroculEl creează și tot el demoleazăPustiit de dor, își trăiește viațaîn Re Major...Omul e cânt și poezie,Patimă și frenezieEl urcă și coboară,Aleargă și zboarăNimic din ce-i omenescNu-i este nefiresc!Poate fi umbră și seninNebunie și sublimPământul se-nvârte în jurul săuVisul, și fanteziaSe revarsă ca un râu.Fără om, totul ar fiCenușiu, nisip și piatrăPlus câinii care... III. HARRY ROSS - GÂNDURI REBELE (46) ��' AFORISME (19), de Harry Ross, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381318_a_382647]
-
înstăpânită alunga înspre nord animalele în căutarea zăpezii, a frigului... Cum și ce mai era de vânat? Ghețarii îngustați, subțiri își luau adio, alunecând repejor către sud... Țărmul însuși, cândva cotropit de albul zăpezii, devenea secătuit de viață... Îl îneca nefireasca zăpușeală în molime și în moarte... Rubinele i-ar fi ajutat să se așeze mai spre sud, într-unul din satele cu peste o mie de suflete, de care auziseră nu de mult. Se dădu mai aproape de fiul ei, privindu
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
septuagenare, ar putea învăța oare în acel moment domnia-sa ceea ce înseamnă cu adevărat durerea interioară, care covârșește, de nenumărate ori, sufletul, cuantificând atunci cu obiectivitate, așa cum se cuvine, de fapt, privarea de respect și demnitate umană, în urma încadrării sale nefirești într-o anumită categorie socială?!... Nu credeam să fie necesare vreodată asemenea interogații în raport cu un iubitor de înțelepciune, slujitor devotat, practic, al filozofiei ca știință!... ------------------------ Magdalena ALBU 26 februarie 2017 București Referință Bibliografică: Magdalena ALBU - HIPERBOLA INDUSĂ. METAFORĂ FĂRĂ FILOZOF
HIPERBOLA INDUSĂ. METAFORĂ FĂRĂ FILOZOF SAU LIBERTATEA ŞTIRBĂ DE EXPRIMARE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380926_a_382255]
-
cu stele de-o zi, Dar albul zăpezii eterne În pomii din stradă pustii. Miroase a flori de mătase Afară e frig și târziu Și tremură-n gânduri rămase Cuvintele-n alb străveziu. Se pierde în mine ninsoarea Acestui popas nefiresc În care mă prinde mirarea De frigul pe care-l urzesc. Dar codrul se leagănă-ndată Pe urmă adoarme tăcut Când noaptea de vise e beată În cerul de zi desfăcut. Referință Bibliografică: Trec fulgii uimiți / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe
TREC FULGII UIMIȚI de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374326_a_375655]
-
aprigă a Zăpezii, se opune cu toate forțele unei înfrângeri iminente și inevitabile, dar Demiurgul e nestrămutat în convingerea Sa. Ca un părinte indulgent ce e, a permis fiicei rebele să-și satisfacă temperamentul vijelios și trufaș, într-o luptă nefirească și inegală, în speranța că a mai învățat o lecție despre Vreme, Natură și Univers. Referință Bibliografică: Revanșă pierdută / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2210, Anul VII, 18 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia Giurgiu
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
o știu pe cea din mine, sau de-afară și cât ar fi, de ar avea vre-un cost să mă înalț din lumea cea gregară. Cum poate mintea să zădărnicească un mers, așa cum este scris în Carte ? Singurătatea este nefirească, dar om și Umbră nu se pot desparte. Să fiu doar călătorul dintr-un tren care sfidează legile ancestrale ? O umbră a Umbrei pusă într-un teren, să lupte pentru țeluri magistrale ? Aș fi avut o Umbră și-a murit
UMBRA DIN MINE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374454_a_375783]
-
GREUL” LUMII DE AZI... (Mie la 84 de ani, tot român și tot în România) De-un timp simt aripile cum îmi cresc Și cum le-ncerc - un pui de ciocârlie Furat de ne-nțeleasa vitejie Ce-l înșurubă-n cerul nefiresc. Mă rup de oameni, vertical țâșnesc Spre-un țărm nemărginit de bucurie... Și, plini de slavă, anii de chindie De împliniri și lauri îmi vorbesc. Dar mă-nspăimântă-această ascensiune Spre azuriul smuls dintr-o minune, Prin transparență vidului celesc. Ieșind din
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de TUDOR OPRIŞ în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374448_a_375777]
-
Când s-a auzit în difuzoare vocea caldă și limpede a Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Teofan, ca un freamăt de codru verde s-a făcut auzit fiorul ce a cuprins mulțimea, după care s-a statornicit o liniște deplină , nefirească pentru un așa mare număr de oameni...” De la urmele vechi rămase din neoliticul târziu, la făuritorii de neam și țară- Bogdan, Ștefan, Brătianu, Cuza, cu același sârg, Marian Malciu “șterge colbul de pe cronice bătrâne” pentru a găsi sursa de documentare
MARIAN MALCIU LA A DOUA INCURSIUNE ÎN CĂUTAREA LIBERTĂȚII INTERIOARE de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374480_a_375809]
-
puzderii arzând prin Univers rebele, ucigătoare de bezne-n infinit, voi ne-ați umplut iar inima cu stropi aprinși de stele, de parcă visul florilor v-au rotunjit. Pe țărmul de genuni, pe calea neumblată, unde hotarul minții se pierde-n nefiresc, nu mai cutează nimeni hotarul să-l străbată decât visele noastre ce-n cosmos se-ntâlnesc. ATÂTEA ASTRE... Atâtea astre pentru atât de puțini oameni!? Atâta cosmos pentru mine?? ! Dar cine sunt eu? Și de ce? Prea mare atenție mi-a
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
vorbesc laolaltă despre un eșec al conglomeratului cosmopolit urban în fața cortexului nivelat al câmpiei. Ca atare, supraviețuirea omului în alveola geografică, dar și în cea politică întoarse atât de hotărât împotriva sa capătă sensuri specifice. Barbaria unei existențe neofertante și nefirești de dure, aproape reptiliene, după E. Papu, trăite de acesta la modul tragic în miezul violent al întinderii a dezvoltat o serie de complexe nevindecabile asupra psihiei umane, complexe care și-au prelungit tentaculele până în poligonul pervertit al Buenos Aires-ului
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]