1,869 matches
-
e) distinct(e) de NON-p și NON-q. Aceste propoziții valide într-un univers nu mai sînt prezente în [P5] și [P9] decît ca "imagini ale universului", sub forma unei imagini. Reținem două elemente ale definiției funcției textuale și enunțiative a negației: pe de o parte, [P5] și [P9] nu sînt simple aserțiuni (NON-p și NON-q); ele se poziționează în raport cu presupuse imagini ale universului. Pe de altă parte, aceste reevaluări ale unei reprezentări discursive printr-o alta tind să devină "imagini ale
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Fie următorul parcurs argumentativ: DAR comentează astfel mișcarea textuală și permite explicarea tensiunii concesive: ACTUALITATE, dar și (mai ales?) PERENITATE. Precizăm mărcile argumentative locale ale redresării operate prin DAR în cel de-al treilea paragraf. Enunțul din [P10] marchează prezența negației ("importanța pe care nu am încetat să o acordăm fondurilor"). Această propoziție negativă ajută descifrarea aserțiunii pe care o neagă ("importanța pe care am acordat-o întotdeauna fondurilor"). Ca urmare, de ce o asemenea alegere redacțională? Dacă îl cităm pe O.
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
care nu am încetat să o acordăm fondurilor"). Această propoziție negativă ajută descifrarea aserțiunii pe care o neagă ("importanța pe care am acordat-o întotdeauna fondurilor"). Ca urmare, de ce o asemenea alegere redacțională? Dacă îl cităm pe O. Ducrot, prin negație se semnalează o reluare polifonică: Elementul pozitiv pe care îl declar subiacent enunțului negativ nu este un enunț (adică o suită de cuvinte), imputabil unui locutor, ci o atitudine, o poziție luată de un enunțător față de un anumit conținut, adică
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Astfel, enunțul negativ permite ca două voci antagoniste să se exprime simultan (E1vs E2); poate fi considerat ca o enunțare conținînd atît aserțiunea, cît și respingerea ei. Fără îndoială, simpla aserțiune este caracterizată printr-o forță argumentativă superioară. Notăm că negația este adusă de un NOI (editor) care nu apăruse în cuvîntul înainte, ci numai în concluzia indusă în al doilea paragraf [P9]. Faptul că este omniprezent în al treilea paragraf arată că este asigurată o noutate asumată enunțiativ pentru a
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
moral: dreptate, egalitate, libertate, fraternitate. Etica apare, astfel în viziunea lui Ralea, ca un mecanism de autoreglare social, acționând în sensul domolirii și chiar refulrii spontaneitții formelor de manifestare a impulsiunilor vitale și argumentând în felul acesta și ea teza negației creatoare cu care omul se împotrivește naturii și-și furește propria sa lume. Capitolul etic este dintre cele mai personale și mai ingenios argumentate, uneori în marginea paradoxului, având, pân la urm, o motivare susținut, aducând soluții de un larg
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
II, 1937) și Petru Comarnescu (Kalokagathon, 1946). Se poate zice chiar c autorul Explicrii omului nu numai c nu împrtșește aceast orientare, dar se situeaz de-a dreptul la antipodul ei, interpretând arta tocmai ca expresia cea mai deplin a negației creatoare a naturii și vieții: Arta e triumful mijlocului și neglijarea scopului. E o operație de finalitate, întoars, în care scopul devine mijloc. Ceea ce intereseaz e realizarea: aceasta e posibil numai când mijlocul se transform el însuși în scop. Dar
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
În aspirația ei absolutist, religia ofer omului tocmai, dimpotriv, ideea și starea de totalitate, de unitate, de indeterminare temporal, spațial și cauzal, precum și putința unei stabilizri a valorilor pe care se fundamenteaz moralitatea uman. În felul acesta, religia e o negație a oricrei tentative de diferențiere ori, cum ziceau filosofii scolastici, de individuație, e o oprire, o inhibiție, un baraj contra tuturor manifestrilor acestei individualitți, din care ies neliniștea, nesiguranța și împrțirea în forme ireductibile a existenței. Combtând seducția pe care
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
ale misticii speculative, de la Pseudo-Dionisie Areopagitul până la Ioan al Crucii și Angelus Silesius? Și atunci de ce să nu-l includem aici pe Charles de Bouvelles, care în plină Renaștere, în a sa Liber de nihilo (1509), se ocupa de acea "negație originară a creaturilor și a materiei" care este nimicul, folosind-o ca un concept cardinal al teologiei sale negative? Sau până și Leonardo care, într-o adnotare din Codex Atlanticus (folio 389 verso d) scrie: "Între lucrurile mărețe care se
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
să arate că structura originii este cea căreia îi revine în mod autentic proprietatea pe care Aristotel i-o atribuie principiului de non-contradicție: faptul de a fi incontestabilă, cu alte cuvinte care nu poate să nu fie, întrucât chiar și negația sa o presupune. Inspirându-se din doctrina lui Bontadini, Severino ajunge astfel la concluzii neașteptate și incomode, scoase la lumină mai ales în eseul Ritornare a Parmenide (Întoarcerea la Parmenide), publicat inițial în "Rivista di filosofia neoscolastica"242 și apoi
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
univociste a ființei, în cadrul căreia copula "este" se folosește întotdeauna și numai în sensul de "este identic", mai mult chiar, de "este identic în chip etern", așadar în sensul predicației esențiale a identității trebuie să rostim diferențele fără a folosi negația. Este ceea ce Severino încearcă să facă în Tautótes. Capitolul 17 Dincolo de nihilism? Chiar dacă știm că totul piere, trebuie să ne construim sălașurile în granit, fie și numai pentru o noapte. Din moment ce a avut o putere atât de tenace asupra epocii
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
abstractă în care se folosesc combinații de structuri complexe ce confruntă argumente. Concomitent se evaluează condiții, factori, efecte parțiale. A treia caracteristică identificată de Piaget și legată de celelalte două, constă în utilizarea formelor de reversibilitate: simplă (prin inversiune și negație) și complexă (prin simetrie și reciprocitate). Solicitarea complexă a inteligenței adolescentului duce la creșterea productivității (generată de operativitatea gândirii nespecifice) și a randamentului (generat de operativitatea gândirii specifice, dezvoltarea de reguli și concepte). Dezvoltarea intelectuală se raportează la modele culturale
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
despre care vorbeam mai sus. Argumentul care urmează după conjuncția PENTRU CĂ ("Suntem într-o țară liberă") este dominat, într-un fel, de argumentul introdus prin DAR ("Nu vreau..."). Concluzia care poate fi dedusă din acest argument este pur și simplu negația concluziei care precedă conjuncția PENTRU CĂ ("Nu pot să vi-l dictez eu"): "Trebuie DECI să vă dictez răspunsul"5. Fenomenele de demarcare grafică locală și de marcaj global al planului textului (segmentare) reprezintă aspecte de delimitare grafică a înlănțuirii verbale
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
narativă, nu se întâmplă același lucru cu propozițiile marcate prin modalități sintactice interogative (14), exclamative (15) sau imperative (16): (14) Oare marchiza ieși la ora cinci? (15) Marchiza ieși la ora cinci! (16) Doamna Marchiză, veți ieși la ora cinci! Negația este suficientă chiar pentru a face ca (11) să oscileze între comentariu și evaluare: (17) Marchiza nu ieși la ora cinci. Putem observa totuși că ar fi suficient să adăugăm " În acea zi..." și să folosim perfectul simplu pentru a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
inferențiale P. arg. 1 → P. arg. 3 și ne conduce către concluzionare nu în sensul de non-C, ci în cel al Concluziei C implicite: "Eu am (eu trebuie) să vă dictez răspunsul." Ceea ce rezumă, de fapt, mișcarea generală a discursului. Negația inițială (non-C) pe care am descris-o în termeni de polifonie enunțiativă în capitolul 1 este întru totul justificată. Textul 4.2.: Racine, Berenice Replica lui Paulin poate fi descompusă astfel: Textul 4.3.: Thomas Morus, Utopia Acest text argumentativ
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
folosindu-se în același timp de cazuri particulare pentru a-și susține punctul de vedere. Ce este important de notat este faptul că, cel puțin la nivel conceptual, distanța dintre unul și altul sau identitate și alteritate nu este o negație sau o contradicție la nivel logic, ci o relație de contrarietate, ceea ce înseamnă că acestea nu se opun substanțial, pentru că adevărul uneia nu influențează adevărul celeilalte, ele putând fi simultan adevărate și simultan false. Valoarea de adevăr a identității și
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
identitar, acest raport este conștientizat de multe ori ca o contradicție. Spre deosebire de Aristotel, Johan Gotlieb Fichte folosește opoziția ontologică eu/non-eu pentru a contura o perspectivă asupra conștiinței umane, descriind relația dintre acestea prin apel la principiul identității și al negației. Eu/non-eu poate fi echivalent cu subiect-obiect, în sensul că subiectul determină obiectul, raportul de opoziție fiind cel care generează conținuturile. În opinia lui Fichte, o dată cu afirmarea conținutului identității se poate vorbi despre alteritate, întrucât aceasta este o formă negată
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
acestei abstractizări este eul în genere, adică non-obiectul"359. Filosofia lui Fichte propune, așadar, un eu care este un subiect absolut și un non-eu care reprezintă orice obiect exterior eului. Non-eul există în raport cu un eu, fiind cuantificat în baza operației negației, eul nu este non-eu, prin urmare eul se delimintează de exterior și își găsește caracteristicile prin apel la anumite dominante interioare pe care le conștientizează. Fichte lasă deschisă problema naturii non-eului întrucât nu subliniează clar în ce măsură acesta se opune eului
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
comune. Căci grupurile diferite de oameni au, de regulă, multe în comun, cum ar fi problemele legate de supraviețuire. Nu este însă întotdeauna nevoie nici chiar de probleme comune. Teza mea este că logica nu susține nici mitul contextului nici negația sa, ci că noi putem încerca să învățăm de la alții"570. Din acest punct de vedere, problema reprezentărilor, credințelor și stereotipurilor trebuie privită din perspectiva importanței pentru cunoaștere și a rolului pe care acestea le au în a oferi informații
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
încîlcit", "urechi păroase" etc. J. Verne recurge la asimilare atunci cînd vorbește, în Douăzeci de mii de leghe sub mări, de "pești asemănători unui ou de culoare cafenie-închisă, dungați cu alb, fără coadă: diodoni, adevărați porci spinoși de mare [...]". Unele negații permit, de asemenea, descrierea unui obiect, arătînd ceea ce nu există, iar altele sînt legate de ceea ce acesta nu are ca parte componentă sau ca proprietate: "fără coadă", sau cum apărea mai sus: "Buretele nu-i un vegetal, după cum afirmă încă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fi putut foarte bine să pară o vagaboandă de pe stradă, regina pubelelor; mai presus de orice este culmea ororii: mizeria decentă transformată în casă, sub mantia peisagistică a visului mediteranean. Reformulările succesive confirmă importanța asimilării și utilitatea de a integra negația în acest tip de reformulare (pentru primele trei): (Izotopia sordidului) Tema-titlu [ASS] PR cal. neg. un coteț (Pensiunea de familie) (nu este nici măcar) (nici măcar) o groapă de gunoi o magherniță PR. cal. mizeria decentă (este) transformată în casă Semantizarea temei-titlu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ființe "fantastice". Textele studiate sînt extrase dintr-un roman științifico-fantastic, de S. Lem (1972). Pentru a prezenta un peisaj necunoscut și amenințător, autorul utilizează "retorica indicibilului" pe care o analizează J. Bellemin-Noël (1971), și ale cărei procedee majore sînt utilizarea negației, ghilimelele, metafora și comparația. a) Negația În cursul unei expediții pe un meleag străin, Pămîntenii descoperă un peisaj cu înfățișare necunoscută lor, ceea ce îl determină pe autor să facă descrierea "în lipsa" unei referințe la universul cunoscut: Ceea ce ei numeau oraș
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
dintr-un roman științifico-fantastic, de S. Lem (1972). Pentru a prezenta un peisaj necunoscut și amenințător, autorul utilizează "retorica indicibilului" pe care o analizează J. Bellemin-Noël (1971), și ale cărei procedee majore sînt utilizarea negației, ghilimelele, metafora și comparația. a) Negația În cursul unei expediții pe un meleag străin, Pămîntenii descoperă un peisaj cu înfățișare necunoscută lor, ceea ce îl determină pe autor să facă descrierea "în lipsa" unei referințe la universul cunoscut: Ceea ce ei numeau oraș nu semăna în realitate cu nici o
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a specialiștilor 152 consideră că gesturile asista vorbitorul în procesul de accesare a cuvintelor. De fapt, vorbitorul folosește un gest pentru a descoperi cuvântul pe care îl caută.153 Când mișcarea stânga-dreapta a capului, prin care se exprimă (de obicei) negația este făcută frecvent, într-o variabilă continuă, pare a fi un semn de prietenie.154 Există studii 155 în care această mișcare este interpretată drept rezultat al unei atmosfere prietenoase. Cele două posturi, mâinile în șold și poziția mâinilor și
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
scop atenționarea sau poate conștientizarea părinților asupra răspunsului la care s-au angajat. În mod normal, într-o familie în care există probleme serioase de inter-relaționare, un enunț de acest tip poate avea efectul unui semnal de alarmă ce declanșează negația, contestarea de către părinți, găsindu-l neconform cu realitatea relației dintre ei și copil. În materialul video-înregistrat al interacțiunii părinte-adolescent în familiile monoparentale s-a observat predominantă expresiilor faciale specifice emoțiilor pozitive, combinate cu cele negative. Unitățile de acțiune analizate, selectate
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
patru familii La subcategoria la care ne referim, am remarcat un feedback redus din partea adolescentului; în pofida eforturilor părinților de a-si antrena copilul într-un dialog constructiv, atitudinea slab cooperanta a rămas constantă pe durata interacțiunii video-înregistrate. Numeroase au fost negațiile (prin mișcarea stânga-dreapta a capului, așa-zisele zâmbete (oricum în număr foarte redus) aveau doar rolul de a accentua privirea sfidătoare adresată părinților, contactul vizual redus, tendința de a privi în jur, de a privi camerele de filmat, de a
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]