1,761 matches
-
înregistrate, preferințele uzului actual în clasa nehotărâtelor: tot - 170; (alt)ceva - 105; mult - 59; (alt)cineva - 25; câtva - 21; fiecare - 15; orice - 14; altul - 9; puțin - 8; oricine - 3; oarecare - 3; oricare - 2; vreunul - 2; cutare - 2; careva -116. Celelalte nehotărâte nu apar în corpus 17. În ansamblu, este semnificativă frecvența ridicată a lui tot, producând o indefinire a semnificației prin totalizare, generalizare, și a seriei formate cu -va, cu grad de indefinire mai mare față de elementele din seria fie- și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
fost înregistrate următoarele ocurențe: nimeni - 19; nimic - 56; niciunul - 3. Numărul relativ mare al negativelor, alături de numărul mare al ocurențelor lui tot, indică preferința uzului actual spre strategiile aproximării semnificației prin globalizare. Interesantă este absența din limba vorbită a unor nehotărâte frecvente în limbajul presei actuale, care, mimând colocvialitatea, fructifică expresiv unități ale sistemului marginalizate de limba vorbită (vezi alde - Zafiu, în acest volum, p. ; oarece, oarișcare, cevașilea, niscaiva, oareșce - Zafiu, 2002b: 363 ș.u.). În foarte multe utilizări din limba
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
acuma nu: ține: să# într-adevăr singura chestie care i se întîmplă ă: parcă s-a mai# o idee așa la față↓ nu știu dacă de la spirulină sau de la altceva↑ (IVLRA: 83). Pronumele relative intră în structura unor locuțiuni pronominale nehotărâte (nu știu care, nu știu cine, nu știu ce), substituie nehotărâte din seria oricine, orice, oricare (îi voi da (ori)ce va dori; să vină (ori)cine vrea) sau intră în combinații lexicale cu semnificație indefinită: transportu, trenu, avionu, cu ce au venit (38). În structuri
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
adevăr singura chestie care i se întîmplă ă: parcă s-a mai# o idee așa la față↓ nu știu dacă de la spirulină sau de la altceva↑ (IVLRA: 83). Pronumele relative intră în structura unor locuțiuni pronominale nehotărâte (nu știu care, nu știu cine, nu știu ce), substituie nehotărâte din seria oricine, orice, oricare (îi voi da (ori)ce va dori; să vină (ori)cine vrea) sau intră în combinații lexicale cu semnificație indefinită: transportu, trenu, avionu, cu ce au venit (38). În structuri exclamative negative ( Cine nu l-
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
au sesizat tendința vorbitorilor spre imprecizie referențială și ambiguitate a intenției discursive, recomandând evitarea cuantificatorilor indefiniți acolo unde aceștia nu dau indicații legate de raportul parte - întreg, ci sunt folosiți superfluu. Uzul actual demonstrează însă ca există diferențe între folosirea nehotărâtelor și a negativelor în presă (vezi Zafiu 2002) sau în alte texte scrise (de pildă, științifice - vezi Stan, în acest volum, p. ) față de limba vorbită, unde ocurențele parazite îndeplinesc funcții discursive importante, pe care le voi prezenta în continuare. 5
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
volum, p. ) față de limba vorbită, unde ocurențele parazite îndeplinesc funcții discursive importante, pe care le voi prezenta în continuare. 5.1. Negocierea cantității de informație partajate cu interlocutorul În negocierea cantității de informație partajate cu interlocutorii, vorbitorii folosesc adesea pronume nehotărâte: și era un# bătrîn↓ căzut↓ de dimineață↓ i-a venit rău și ă mă rog↓ l-a(u) luat cineva cu mașina și i-am zis HAI domle (xxx) la policinica vitan și: [...] chiar dacă nu este medicul LUI↑ un prim
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
ii) vorbitorul reține informație, dacă, din motive personale sau pentru a-și manifesta puterea discursivă, nu dorește să comunice interlocutorului toate detaliile; (iii) vorbitorul presupune că informația este deja cunoscută de interlocutor, ceea ce face suficientă simpla ei evocare prin pronume nehotărât, fără numire explicită. Interesantă în exemplul următor este gradarea indefinirii prin glosarea unui nehotărât prin altul, perceput ca specific în raport cu primul: MC: < Î apare cineva↑ sindicatu' cutare↑ bun! nu trebuia să mă interesez dacă există >? (IVLRA: 158). 5.2. Atenuarea
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
discursivă, nu dorește să comunice interlocutorului toate detaliile; (iii) vorbitorul presupune că informația este deja cunoscută de interlocutor, ceea ce face suficientă simpla ei evocare prin pronume nehotărât, fără numire explicită. Interesantă în exemplul următor este gradarea indefinirii prin glosarea unui nehotărât prin altul, perceput ca specific în raport cu primul: MC: < Î apare cineva↑ sindicatu' cutare↑ bun! nu trebuia să mă interesez dacă există >? (IVLRA: 158). 5.2. Atenuarea expresiei Pentru a nu impune brutal o aserțiune în universul de discurs sau pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
trebuia să mă interesez dacă există >? (IVLRA: 158). 5.2. Atenuarea expresiei Pentru a nu impune brutal o aserțiune în universul de discurs sau pentru a evita performarea directă a unui act de vorbire, interlocutorii recurg la pronume/adjective pronominale nehotărâte și negative, care atenuează potențialul agresiv al actului de vorbire prin punerea unei distanțe între vorbitor și conținutul propozițional exprimat. Ca mărci ale ezitării, nehotărâtele sunt folosite în negocierea imaginii publice a interlocutorilor: am început să am o oarecare personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a evita performarea directă a unui act de vorbire, interlocutorii recurg la pronume/adjective pronominale nehotărâte și negative, care atenuează potențialul agresiv al actului de vorbire prin punerea unei distanțe între vorbitor și conținutul propozițional exprimat. Ca mărci ale ezitării, nehotărâtele sunt folosite în negocierea imaginii publice a interlocutorilor: am început să am o oarecare personalitate (31); mai trebuie vreun timbru, ceva (101), o fi avut vreun biznis ceva↑ (43). ↑ ă: vă pun o întrebare legată de # o # oarecare # ușoară dezamăGIre
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
oarecare # ușoară dezamăGIre↑ dacă vreți↑ care CIRculă în: MEdiile românești din: paris și din franța↑ ă: întrebarea e puțin delicată, <R dar eu vă apreciez sinceritatea ↑ ne cunoaștem de foarte mulți ani> (IVLRA: 150). 5.3. Enumerarea aproximativă Prin pronumele nehotărâte și negative, vorbitorii aproximează într-o enumerare entități pe care nu le numesc din motive care adesea se întrepătrund: nu știu să le numească la momentul discursului, le consideră suficient de evidente pentru interlocutor, amplifică retoric șirul elementelor enumerate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
le numesc din motive care adesea se întrepătrund: nu știu să le numească la momentul discursului, le consideră suficient de evidente pentru interlocutor, amplifică retoric șirul elementelor enumerate pentru persuadarea interlocutorului. Enunțul se încheie imprecis, printr-un pronume/adjectiv pronominal nehotărât sau negativ: fără titlu, fără rezumat, fără nimic (34), [articulații↓ coloană↓ tot tot tot (82), pun eu bani de la mine și: tot (182), sau telefonia mobilă <R care se va dezvolta în continuare în INTERNET în # intrarea pe internet fără
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
devin suportul unor acte de vorbire care prejudiciază imaginea publică a interlocutorului (disocierea de interlocutor, acuzația, amenințarea, reproșul, ironia); dorința vorbitorului de a-și impune punctul de vedere este marcată prin repetarea pronumelui de persoana I; folosirea frecventă a pronumelor nehotărâte opacizează semnificația, ca semn al distanțării de interlocutor prin blocarea accesului său la informație; mesajul este puțin elaborat, de pildă din cauza condensării ideilor în pronume demonstrative sau nehotărâte; întrebările adresate interlocutorului sunt directe și agresive; întrebările retorice și emfatice vehiculează
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
este marcată prin repetarea pronumelui de persoana I; folosirea frecventă a pronumelor nehotărâte opacizează semnificația, ca semn al distanțării de interlocutor prin blocarea accesului său la informație; mesajul este puțin elaborat, de pildă din cauza condensării ideilor în pronume demonstrative sau nehotărâte; întrebările adresate interlocutorului sunt directe și agresive; întrebările retorice și emfatice vehiculează acuzații; colocvialitatea este exacerbată (de pildă, prin folosirea insistentă a formelor colocviale ale demonstrativului sau suprimarea pronumelor de politețe), indicând dezinteresul interlocutorilor pentru respectarea normelor de conduită verbală
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
temperamentul, starea afectivă de moment să influențeze selecția pronumelui în locul unui substantiv. 15 Un fenomen similar a avut loc în Spania, după încheierea dictaturii franchiste în 1974. 16 Au fost avute în vedere toate formele flexionare și situațiile în care nehotărâtele (pronume și adjective) apar în diverse expresii de tipul: pentru puțin, de toată jena, multă baftă etc. 17 Nu au fost inventariate ocurențele pronumelui nehotărât unul, având în vedere valorile lui multiple, uneori de graniță, care presupun interpretări contextuale de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
în 1974. 16 Au fost avute în vedere toate formele flexionare și situațiile în care nehotărâtele (pronume și adjective) apar în diverse expresii de tipul: pentru puțin, de toată jena, multă baftă etc. 17 Nu au fost inventariate ocurențele pronumelui nehotărât unul, având în vedere valorile lui multiple, uneori de graniță, care presupun interpretări contextuale de detaliu. 18 Au fost incluse în statistică toate formele flexionare. 19 De ce are un statut morfologic controversat: pronume interogativ sau locuțiune adverbială; l-am inventariat
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
vrea. Acesta este un semn al puterii sale. Copilul unui astfel de părinte este timorat, neîncrezător, are o părere proastă despre sine, comunică greu cu părintele său, se ascunde de el, caută să-l mintă și să-l păcălească. Este nehotărât, ia cu greutate decizii, nu își asumă răspunderi. Nu se simte valorizat, iubit, înțeles și apreciat, nu poate fi relaxat în preajma părintelui său. Cât e mic, se străduiește să facă mereu pe plac părintelui său, indiferent de ceea ce-și
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
cu teamă, suferă, ei putând în viitor să se manifeste cu aceeași răceală și duritate în mediul social. Alți părinți greșesc în educarea copilului prin schimbarea frecventă a atitudinii, fiind când prea severi, când prea îngăduitori. Astfel copilul va deveni nehotărât, nelămurit cu privire la ce e bine și ce e rău, cu o comportare oscilantă. Lipsa de interes, de supraveghere față de ceea ce face, ce gândește copilul este de asemenea o mare greșeală educativă, care va duce la pierderea lui de sub controlul familiei
ARTA DE A FI PĂRINTE by Bogdan Honciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93086]
-
putere existente își poate schimba caracterul fie din cauza succesului, fie din cauza frustrării. Cu alte cuvinte, ușurința cu care sunt realizate obiectivele inițiale în cadrul distribuției de putere pot sugera națiunii în expansiune că are de-a face cu oponenți slabi sau nehotărâți și că o schimbare a relațiilor de putere poate fi realizată fără mari eforturi sau riscuri. Astfel, pofta vine mâncând, iar o politică expansionistă de succes în cadrul statu-quoului se poate transforma peste noapte într-o politică imperialistă. Același lucru se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rezultate fundamentale pentru caracterizarea funcțiilor vagi: Propoziția 1: a) Mulțimea funcțiilor vagi este o latice (posibilitatea structurii algebrice de a avea n valențe) distributivă, mărginită relativ la operațiile V (sau), iar Λ (și), cum curent ne exprimăm în scris, când suntem nehotărâți (și/sau); b) Dacă f (x,...,x) este o funcție vagă, valorile sale în vârfurile ncubului [0,1] pot fi 0 sau 1; în centrul oricărui l-cub (1n) valorile pot fi 0, (0,5) sau 1; c) Funcția vagă
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
mare libertate de acțiune la locul de muncă. tinerii; femeile; negrii sau alte rase; angajații cu nivel de instruire scăzut; muncitorii; muncitorii semicalificați și necalificați; cei cu credințe, interese și caracteristici de personalitate diferite, divergente; cei neîncrezători în forțele proprii, nehotărâți, imaturi psihologic și social; cei cu adaptare emoțională săracă; cei cu control extern; cei predispuși spre insatisfacție; cei a căror personalitate este în dezacord cu solicitările mediului; cei care lucreează individual și izolat sau în grupuri mari; cei care lucreează
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o formă aproximativă wen-kend, Vatra Dorne, ignorarea semnelor de punctuație sau folosirea incorectă a lor, ceea ce duce la înțelegerea trunchiată a mesajului, repetarea supărătoare a unor cuvinte, prezența unui al doilea i când nu e cazul,absența determinării hotărâte sau nehotărâte a substantivelor, dezacorduri care pot duce la alte sensuri, anacolutul fără valoare stilistică. eu și Crinu v-am plăcut, folosirea verbelor la infinitiv, lipsa reflexivelor lângă verbe pronominale, înlocuirea verbului cu substantivul corespunzător Crinu mereu jocul cu mine, forma pentru
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
2. Mersul furnizează, de asemenea, numeroase indicații asupra însușirilor psihice ale oamenilor. Principalele criterii prin prisma cărora poate fi categorisit mersul sunt: viteza, elasticitatea și fermitatea. Pe baza acestora se disting următoarele tipuri de mers: lent și greoi; lent și nehotărât, timid; rapid, energic, suplu și ferm. Aceste tipuri de mers au semnificații psihologice distincte. În general, se poate spune că mersul reprezintă unul dintre semnalele importante ale dinamicii neuropsihice. Mersul rapid denotă o mobilitate mare pe plan neuropsihic, tot așa
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
pentru a-l desemna va furniza mai puține informații în legătură cu el. Stipulînd existența referenților discursivi (construiți în discurs, care nu se confundă cu entitățile din lumea reală), adepții abordării memoriale pot explica relațiile anaforice în care antecedentul e un pronume nehotărît sau în care expresia anaforică trimite la un referent căruia îi înregistrează toate modificările. Acest tip de abordare permite tratarea unitară a deixisului și a anaforei, însă obnubilează determinările strict lingvistice (cum ar fi, de exemplu, genul pronumelui ales atunci
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
impune luarea în considerare a mai multor criterii pentru clasificarea lor. După clasa morfologică în care se încadrează expresia anaforică, se poate vorbi de anaforă pronominală (anaforicul poate fi un pronume personal, un pronume demonstrativ, un pronume posesiv, un pronume nehotărît, un pronume relativ sau un pronume semiindependent: Ana1 și-a cumpărat o casă. Ea1 e mulțumită, dar soțul său1 se gîndește la ratele 2 pe care2 le vor plăti.), anaforă nominală (expresia anaforică este formată din substantiv și articol hotărît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]