2,225 matches
-
zilele săptămânii în chip de sfinte, în frunte cu Sfânta Duminică! Nu mă puteam hotărî la nici una dintre cele citite, și nici nu ar fi avut haz... Trebuia să scriu una dintre poveștile pe cape le auzisem! Începui să mă neliniștesc. Trecuse un sfert de oră, în care timp muiasem tocul în călimară de 7―8 ori, iar coala de hârtie, frumos ștampilată în colțul din stânga cu "Tinerimea Romînă" era tot albă! Și colegul meu de clasă, Constantinescu Dumitru, un băiat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cameleon: când spre profesor, când spre clasă. Aștepta să audă un cuvânt măcar, de care să se agațe cu dibăcie și să-l dezvolte până când va recepționa altul... Dar cuvântul salvator nu mai sosea! Marin Dumitrescu, observând că Chiorul era neliniștit, făcând impresia că poate să răspundă la întrebare, dar nu știe cum să-nceapă, și văzând că pare în același timp mirat de așa întrebare, în realitate foarte ușoară, încercă să-l ajute cu marea lui bunăvoință, care l-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că pare în același timp mirat de așa întrebare, în realitate foarte ușoară, încercă să-l ajute cu marea lui bunăvoință, care l-a caracterizat și ni l-a păstrat în amintire ca pe un profesor ales: ― Stai, nu te neliniști, gîndește-te bine, să nu faci vreo confuzie... Vorbeam despre "Războiul troian", nu? Ai fost atent la răspunsurile date de către colegii dumitale? ― Da, don' profesor! încuviință Chiorul foarte puțin convins... ― Ei, atunci? Dar să presupunem că n-ai învățat lecția din
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vest. Ceața acoperise, Însă, zona. Căutările trebuiau deci să continue nu În Dobrogea, ci pe țărmul bulgar. Dar asta abia de a doua zi, căci noaptea de iarnă Împiedica atât trecerea fluviului cât și căutările În teritorii ostile. Plimbându-se neliniștit dintr-un capăt În altul al camerei, voievodul aștepta. 28 decembrie, ora 1.00, Murgești, Lunca Bârladului Nu, nu era o părere. Era adevărat. Un zgomot surd zguduia pământul, apropiindu-se dinspre Vaslui. Erina se ridică din pat și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
meu! Atâția ani am așteptat clipa Întoarcerii! Iar acum Îmi aduci ordinul secret de Înființare a Ordinului Cuceritorilor și Îmi spui că trebuie să fiu legat de acest loc vreme de opt luni? Ai Înnebunit? Sunteți cu toții nebuni? Amir era neliniștit. Cu doar un ceas mai devreme, când Anda Îi spusese că În aceeași seară va pleca spre munții Balcani, trebuise să-i destăinuie toate obligațiile care decurgeau din câștigarea poziției de conducător al Cuceritorilor, mai ales aceea că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În păduri, ca să apară dincolo de crestele munților, ca niște Îngeri ai morții, În fața spahiilor care căutau salvarea. Nu știu nimic despre al treilea val. Vom avea doar un zid de scuturi, până voi Înțelege ce vrea al treilea val. Mă neliniștește doar un lucru. Viteza mongolilor. Este, În viteza asta, o disperare. Sau un ordin. Înaintarea lor este aproape de limita rezistenței oamenilor și a cailor. Vor să ajungă la noi cât se poate de repede. Și, din experiența mea de luptător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
petrol. Cascada continua să crească. Ajunși la limita liniei de confruntare, noii veniți balansară gălețile cu capac, nu mai grele de cinci litri fiecare, aruncându-le spre liniile de mijloc ale ienicerilor. - Sper că mongolii au Înțeles... murmură Angelo, privind neliniștit spre est. În mai puțin de trei secunde, o linie perfectă de săgeți aprinse se ridică În văzduh, traversă valea și coborî exact În locul În care Apărătorii aruncaseră petrolul. O succesiune de vâlvătăi se ridică pe o lungime de trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tact și cu o inteligență nespusă la împrejurările zbuciumate ale oamenilor. Tabloul de interior era expresiv. Privitorul înțelegea că toate acele personagii așteptau ceva sau pe cineva care să le descleșteze poza. Două perechi de ochi, țintiți cu o statornicie neliniștită spre ferestre, dau indicația acelei așteptări: ai Lenorei și ai lui Mini. Celelalte trei: Lina, Elena, Nory, cu toate că întoarse spre interiorul camerei, tiveau o privire a ochilor dinăuntru îndreptată tot într-acolo. . . . Dar acea chemare puternică a tuturor voințelor spre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ar fi pierdut. Se emoționa. Era întuneric din cauza norilor groși care otrocolsau, dar nu era încă nici cinci. O primiră în tramvai cu solicitudine, ca pe o pasăre muiată. Era tocmai o mică întrerupere de circuit. Pe Mini întîrzierea o neliniști. își asemui sufletul cu soția Meșterului Manole, cu picioare mici, vajnice, care șovăiau dar nu se dau învinse, 114 115 zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vânt, udat de șuvoafie, ca și ea neînvins în dorul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ruskin, a avut „marele ghinion“, ca în 1895, să fie pentru trei săptămâni invitatul celui de al paisprezecelea nabab de Fatehpur. Scria că „n-a simțit nici o înclinație să-și vâre nasul“ în trecutului vreuneia dintre clădirile care l-au „neliniștit“ într-o asemenea măsură. Dacă l-ar fi interesat, poate ar fi aflat că palatul n-a avut un singur arhitect oficial, ci trei. Primul, un scoțian dintr-o zonă de munte, a realizat un set de desene și modele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pran distinge barba proeminentă și nasul acvilin al diwan-ului. Cea de a doua figură aparține unui curtean slab, cu ochelari cu ramă metalică și turban înalt. Cea de a treia figură este a tânărului englez blond, care părea teribil de neliniștit la mushaira. Acum arată și mai rău. Părul i s-a lipit de cap din cauza transpirației, iar ceara aplicată pe păr i se scurge pe obraji, dându-i aerul jalnic al unei păpuși de lemn. Tunica îi este desfăcută până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
surghiunite, Dragostea-și cerne peste noi albe petale, Buze arzând șoptesc tăceri indefinite. Nici ieri, nici mâine nu există în iubire, Pe firul timpului stau clipe suspendate... Ne deșteptăm în zori zâmbind a împlinire. Ninsorile de altădată sunt uitate! Liniște neliniștită într-un amurg de gând Am rătăcit un vis, Aud stele plângând... Mi-e sufletul proscris. Tăcute rime dorm Sub măști de carnaval Cu zâmbet slut, diform, Visând plutiri pe val. în infinite zări Se risipesc trohei, Se tânguiesc chemări
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
flori cu primăveri. îngăduie să port pe umeri Polenul florilor de mai, Să oblojesc albastrul palid Pe suflete - plăpândul strai. Să pot să mângâi firul vieții Când disperatul galben s-ar împrăștia Și-n cochilia dimineții Să rostuiesc vremelnicia mea. Neliniști Distinsă Toamnă, lasă-mă să cânt pe glasul meu, Să mușc din crug ceresc cu dinți de jale, S-arunc în poarta vieții cu lacrimi de oțel Și să mă odihnesc pe vaietele tale. Apoi să țip, din nou, în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Tăierea împrejur nu este nimic și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20. Fiecare să rămînă în chemarea pe care o avea cînd a fost chemat. 21. Ai fost chemat cînd erai rob? Să nu te neliniștești de lucrul acesta; dar dacă poți să ajungi slobod, folosește-te. 22. Căci robul chemat în Domnul este un slobozit al Domnului. Tot așa, cel slobod, care a fost chemat, este un rob al lui Hristos. 23. Voi ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
Shim se apleacă spre mine și își apropie buzele de urechea mea: — Ideea de a vă plasa acolo unde sunteți ar putea aparține fie împăratului Hsien Feng, fie Marii Împărătese. Vedeți, dacă a fost ideea Marii Împărătese... Iertați-mă, mă neliniștește că vă spun asta... Majestatea Sa Împărăteasa are obiceiul de a-și plasa preferatele lângă ea, în partea de est, pentru a-i fi mai ușor să le cheme ori de câte ori are nevoie de un companion. — Vrei să spui că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
imperială. Vino cu mine în dimineața asta, ca să-mi spui ce impresie îți face Tseng Kuo-fan. Îmi urmez soțul în Sala Dezvoltării Spirituale. Generalul se ridică din genunchi și îl salută pe Majestatea Sa. Bag de seamă că este prea neliniștit ca să-și ridice privirea. Asta nu e însă ceva neobișnuit în timpul unei prime audiențe imperiale. Se întâmplă mai adesea printre cei de origine chineză. Umili din cale afară, lor nu le vine să creadă că sunt primiți de conducătorul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nord de Sala Dezvoltării Spirituale. Dorm mai bine în palatul meu, pentru că nu vine nimeni să ne trezească din cauza unor chestiuni urgente. Majestatea Sa locuiește în ambele palate, în funcție de cât de târziu e reținut de treburi. Avertismentele lui An-te-hai mă neliniștesc, și îl rog pe Majestatea Sa să întărească paza de noapte la poarta mea: Pentru orice eventualitate, îi spun. M-aș simți mai în siguranță. Majestatea Sa oftează: — Orhideea, îmi destrami un vis. Sunt uimită și îl rog să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
adiere de vânt l-ar putea face să cadă. Roba îi este încheiată în neorânduială. Nu s-a bărbierit, și pe față pare că i-au crescut niște buruieni. Kuei Liang este chemat să vină în față. Înfățișarea lui mă neliniștește. Expresia lui obișnuită, calmă și binevoitoare, e înlocuită acum cu o stare de agitație exagerată. Pare să fi îmbătrânit mult. Spatele îi este încovoiat și nu pot să-i văd chipul. Prințul Kung a venit cu el. Umbrele întunecate de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
modificare. Edictul a fost trimis cu sigiliul său ștampilat pe el. După această întâmplare, încrederea mea a crescut. De atunci încolo, Hsien Feng m-a rugat să redactez singură edictele și să-l informez mai târziu. La început am fost neliniștită - voiam să-i consult pe prințul Kung sau pe Su Shun, însă știam că nu pot. Într-o dimineață, am terminat de redactat ciorna pentru șapte documente și l-am început pe al optulea. Este unul greu, despre un articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
audiență cu noi, la care a participat întreaga Curte. A declarat că tocmai terminase de redactat un nou decret care se adresa națiunii, privind deplasarea sicriului, și că avea nevoie să folosească sigiliul lui Hsien Feng. Prefăcându-mă a fi neliniștită, mi-am scos batista și mi-am șters fruntea: — Cele două sigilii ale noastre sunt la fel de bune ca și sigiliul lui Hsien Feng, am spus cu voce pierită. Su Shun era în mod vizibil încântat. Trăsăturile chipului său dansau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
matur, împins de nevoia de a pune ordine în viața afectivă și a ține în frâu instinctele. Uneori ea devine necruțătoare, tinzând la suprimarea totală a instinctelor, ca și când fără ele ființa umană ar putea supraviețui. Un creștinism "fără ieșire" a neliniștit gândirea noastră europeană ajunsă în fața descoperirii existenței, a cărei autonomie față de morală trebuia pusă în acord cu divinitatea. Asta i-a determinat pe unii să afirme că omul e un animal cu conștiința bolnavă, dominat de un sentiment tragic al
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
am acuma chef să scriu, i-am spus. Nu vreau să fiu scriitor. ― Ești scriitor, mi-a spus el. Tot trebuie să scrii. Scrie acum. ― Ce să scriu? ― Du-te pe la țară, vezi ce e, și scrie. Reușise să mă neliniștească și pe mine. M-am dus pe la țară, dar nu la mine în sat, ci undeva prin Moldova, în regiunea Huși, și acolo la primărie am văzut o scenă: un tânăr țăran rău îmbrăcat și cu o biată pălărie în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
probleme insolubile?" Nu admirăm noi oare în ea victoria noastră asupra morții? Nu oprește artistul clipa, imortalizînd-o și dîndu-ne nouă, care o contemplăm materializată, fiorul nemuririi, trăit întîi de el? Miron Paraschivescu, îmi amintesc, a fost și el câtva timp neliniștit de patima oamenilor pentru stadioane, pentru istoriile pe pânză, din ce în ce mai fascinante, și care îi plăceau și lui, pentru micul ecran și pentru muzica ușoară, adusă în preajma noastră aproape permanent prin tehnica miniaturizării aparatelor de radio. 146 "Ce facem? mă întreba
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Plecasem cu căruța spre gară și tata lăsase caii la pas foarte încet... Nu înțelegeam nici de ce plecasem așa devreme... ― Marine, începu el, te duci la București... Și tăcu vreme îndelungată. Nu eram atent la el, dar nu eram nici neliniștit. Nu credeam în adevărul evenimentelor care se petreceau, așa cum nu credeam în lucrurile nefirești. Acest sentiment de neîncredere care mi se năștea în conștiință în acea toamnă era adânc și cu anii a devenit foarte stabil și m-a eliberat
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
morală conștientă care să-i facă pe toți egali. - Mă simt expulzat din această lume, se împotrivi pictorul. Prin tot ce sînt eu, am dreptul la un loc și la o clipă de reverie care să nu fie controlate. Mă neliniștește rolul de papagal ce mi-l rezervi. Cine anihilează un individ este dușmanul omenirii. Să mă mai mire că propovăduiești ura pentru a crea dreptate? - Există o logică a colectivității. Descoperind legile sociale, noi ne supunem lor. - Logica trebuie să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]