1,663 matches
-
enigmatic și fără seamăn: un soare vânăt, prins între fibulele de cupru ale unei nopți înstelate. Nu văzuse ceva mai neașteptat și de aceea se îndrăgosti de covor ca de o lume văzută printr-o fereastră. Curând, i-a devenit nelipsit ca odihna și apa, iar când îl pusese pe dușumea visase că zboară cu el precum Solomon, lăsându-și Tabrizul la poalele munților. Dar, când se mutase la Teheran, zborul spre cerul roșu al zorilor devenise tulburător și nu-i
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
își întinse gâtul spre comisar și vorbi precum un bărbat care se îmbătase: — Sarok, n-a venit niciunul din ei, nici săptămâna asta! — Ce ți-am spus, Kambiz, că va ciripi singur, ca un canar, gâlgâi comisarul către ajutorul său nelipsit și, ca la un semn, gardianul trase căruțul de sub cioturile taximetristului și lovi cu putere jumătatea de corp, proiectând-o în perete, ca pe o minge. Cămașa infirmului se-nroși aproape instantaneu, fiindcă îi curgea sânge de sub bărbie. Domnule, vă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
smochin), este descripția unui gest cu substrat magico-sexual, astăzi batjocoritor, care constă din palma întinsă cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate aidoma cântării unui fluier, în semn de sfidare și dispreț, gest nelipsit de un anumit subtext sexual. Fig(a) este una din denumirile smochinului și a smochinei, arbust fructifer adesea pomenit în Biblie, unde figurează ca simbol al rodniciei. După unii interpreți ai Vechiului Testament, smochinul (și nu mărul) este pomul cunoașterii
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
țel de necrezut să se răzbune împotriva oamenilor de valoare care aveau proasta inspirație să ia în râs prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a Călugărului. Și întotdeauna așteptam să văd împotriva cui se îndrepta nelipsita înțepătură finală. "Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cronicar imparțial) erau imbecili adevărați, necorciți cu vreun deștept și îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
le studiez. Încercam să ascult marea, ca să-mi strunesc nervii gata să explodeze. În mod excepțional, i se aducea totdeauna mâncarea în cameră. Și avea tabieturi. De fiecare dată împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un șervet, se ducea la fereastră, îl scutura, și-l așeza după aceea tacticos dinainte și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să se grăbească. Alt chin. Numai că de data aceasta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
timp să le culeg pentru a face o bucurie deosebită cunoștințelor mele feminine. Ce poate fi mai frumos decât un buchet de 51 de lăcrămioare!” Buchetul de lăcrămioare de pe coperta a IV-a este încă un argument că florile sunt nelipsite din frumosul vieții și sufletului autorului. Convingătoare și deloc surprinzătoare este mărturisirea de devotament față de profesia de educator a distinsului profesor Al. Mânăstireanu, mărturisire pe care o face într-o scrisoare adresată consăteanului domniei sale, Roman Scumpu, și din care am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
strigă. Domnule, domnule. Apoi îl recunoscu. Domnule Guttman, vă rog. Atunci unii oameni din mulțime se întoarseră. Și ei îl recunoscură. Profesorul Shimon Guttman, erudit și vizionar - sau palvaragiu și agitator al mulțimilor de dreapta -, asta în funcție de punctul de vedere; nelipsit de la talk-show-rile de la radio și televiziune. Devenise cunoscut cu câteva veri în urmă, când Israelul se retrăsese din Gaza: se instalase pe acoperișul unei clădiri evreiești, protestând împotriva crimei săvârșite de soldații israelieni prin returnarea de pământuri „teroriștilor, hoților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
armatei erau încă acolo, unul lucrând acum în publicitate, celălalt în domeniul importurilor. La fel și soția lui, Ruth, ale cărei sfaturi erau luate foarte în serios de Yariv. Singura schimbare s-a produs din cauza circumstanțelor. Fiul său, Aluf, era nelipsit de la întâlniri, până când a fost ucis în Liban, cu trei ani în urmă. I-a luat locul Amir Tal, un fapt exploatat de presa israeliană, care a făcut referire în nenumărate rânduri la tânărul consilier ca la fiul adoptiv al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Băi, mai bine vă duceți la cules porumb! Tu ce te bagi, bă?... Mă bag, bă, ce-ți pasă ție?... A se continua tot așa... * Azi dimineață m-am îmbrăcat într-un hanorac lejer, sport cu glugă, mi-am pus nelipsita jachetă de blugi pe deasupra, șapca pe cap, gluga peste șapcă, mîinile în buzunare și am plecat pe străzile întunecate și acoperite de gheață și zăpadă, și așa cum mergeam incognito, în deplină libertate la adăpostul echipamentului, am început să mă simt
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ani, Întruchiparea metrosexualului. Camera lui era mereu un dezastru, dar folosea cele mai scumpe loțiuni și măști de față, Își pensa sprâncenele și Își făcea manichiura și pedichiura la salon. Se Îmbrăca În cele mai la modă haine și era nelipsit seara din club, tot sperând să agațe pe cineva. Era Înalt, brunet, arăta bine, dar era timid și nu-și găsea sub nici o formă iubite. Nu Înțelegea În ruptul capului cum o femeie tânără și drăguță, precum Kitty, care arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
făcut să creadă că stăpânul se pregătește să se așeze din nou pe banca meditațiilor, sărmanul avea spiritul tulburat de conflicte, cu viața curgându-i pe dos, acum se arată folositori câinii, când vin să se posteze în fața noastră cu nelipsita întrebare în ochi, Ai nevoie de ajutor, și cu toate că, la prima vedere, nu pare la îndemâna unui animal ca acesta să găsească leacul pentru suferințe, angoase și alte necazuri omenești, pricina poate fi neputința noastră de a percepe ce se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
țel de necrezut să se răzbune împotriva oamenilor de valoare care aveau proasta inspirație să ia în râs prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a Călugărului. Și întotdeauna așteptam să văd împotriva cui se îndrepta nelipsita înțepătură finală. „Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cronicar imparțial) erau imbecili adevărați, necorciți cu vreun deștept și îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le studiez. Încercam să ascult marea, ca să-mi strunesc nervii gata să explodeze. În mod excepțional, i se aducea totdeauna mâncarea în cameră. Și avea tabieturi. De fiecare dată împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un șervet, se ducea la fereastră, îl scutura, și-l așeza după aceea tacticos dinainte și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să se grăbească. Alt chin. Numai că de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cosmopoliți”: I.M. Rașcu și Alfred Hefter-Hidalgo. Cel din urmă colaborează în 1912 la Simbolul și îi va publica lui Tzara - la finele lui 1915, după plecarea la Zürich - o traducere din Walt Whitman („Song of myself“). Pe lîngă colaboratorii simboliști nelipsiți (Al.T. Stamatiad, Mihai Cruceanu, Eugeniu Speranția, Al. Vițianu), pontifii Al. Macedonski și I. Minulescu sau directorul I.M. Rașcu, e de remarcat prezența mai multor viitori scriitori de rezonanță: Hortensia Papadat-Bengescu, T. Arghezi, Perpessicius, B. Fundoianu, A. Maniu, G. Bacovia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
da, mărturisesc, de Îngîmfare. N-o să mai fie niciodată nevoie să le spun oamenilor că am simțul umorului sau că semăn puțin cu Renée Zellwegger (dar numai dacă fac botic și Îmi Îngustez foarte, foarte mult ochii) sau că ador nelipsitele plimbări la țară și să mă ghemuiesc În fața unui foc de lemne. Nu că n-ar fi toate adevărate, dar ce minunat e, ce noroc pe mine că nu mai trebuie să dau explicații, să mă descriu sau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cap nu se mai cunoștea, iar crestătura dintre clavicule prinsese o coajă care doar printr-o minune nu se infectase. Mi-au îngăduit să mă spăl într-un lighean și mi-au dat niște haine de țăran roman și mâncare. Nelipsitul Andras, nepăsător ca întotdeauna, mi-a spus: - Rotari ne-a mărturisit că ești un sirian obligat cu forța să-i fii magistru și să le urmezi obiceiurile. E-adevărat? Am simțit cum mi se umezesc ochii și m-a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
treacă cu vederea frumusețea muierească, nu a pregetat să-i facă Zubetei oarece complimente. Wuldetrada își dădea silința ca gelosul Eribert să le observe, accentuându-le cu un aer nevinovat. Simțind că gelozia acestuia atinsese punctul de fierbere, îndrumată de nelipsita Gundeperga, a declanșat lovitura de grație. Cu trei zile înainte de sfârșitul lui ianuarie, anul 653, fiind informată că regele își va petrece după-amiaza singur ca să facă proba unui arc nou, a chemat-o pe Zubeta, care nu știa nimic, rugând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
demodat. Și un semn de carte făcut din piele - În felul acesta, de fiecare dată când va citi o carte, proful Își va aminti de Valentina Buonocore dintr-a treia B. Îi părea că acea grămadă lipsită de formă, dar nelipsită de sens și istorie, o reprezenta pe Valentina Buonocore și pe colegii ei, mai mult decât orice cuvânt. — Te rog, citește, o invită - sau poate că o rugă. Saba, atâția ani petrecuți printre poeziile lui, cât de drag Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la complicații magice când Marile State obțin pretutindeni supremația prin însuși votul națiunilor? Harry cască, apoi se întinde cât e de lung în scaunul rotativ aflat în fața calculatorului. În mijlocul camerei e o masă cu câteva fotolii ergonomice, la perete e nelipsitul bidon de apă distilată și pe o măsuță alăturată sunt samovarele nichelate pentru apă caldă (ceai) și apă tulbure (cafea). Pe rafturile din furnir de nuc se răsfiră niscai reviste, dicționare, Reader's Digest, manuale de feng shui, cărți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în hohote năpraznice, clocotitoare de râs. Se oprea și, proptit în cărucior, sălta pătura, ascunzându-și fața hohotitoare în stofa ei aspră. Eventualii trecători izbucneau și ei spontan în torente hohotitoare, gâlgâitoare. Și erau mereu câțiva în preajma lor. Printre ei, nelipsit, Constandin F. Panaitescu, ofițerul de la Starea Civilă a Primăriei, demascat ulterior, la trei ani de la Revoluția de la Județeană, ca un fost torționar de la Penitenciarul din Baltă, implicat, între altele, în moartea bătrânului Teofil Nisip, politician interbelic, erou martir pentru democrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tot la ieșirea din orășel. Dintotdeauna parcă fusese acolo, pe limba de pământ dintre șoseaua mare, care traversa așezarea, și drumeagul de țară care ducea spre fostul port. Dimineața fusese ședința festivă la liceu. Discursuri, premii, diplome, corul cadrelor didactice, nelipsita cădelnițare oficiată de protopop și doi țârcovnici. Îl făcuseră profesor de onoare. Cei de la școală îi dăduseră și ei o diplomă laminată și câteva pagini xeroxate după câteva procese verbale ale inspecțiilor de pe când își dădea definitivatul. Se întorsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spus? Nimic mai fals... Și - a se reține - semăna cu scriitorul torturat de coșmaruri. Semăna atât de mult încât nici nu vom săvârși vreo greșeală dacă vom spune că era chiar el. Bărbatul nu era echipat corespunzător, nu avea nici măcar nelipsitul rucsac. De fapt și de drept, rămăsese fără benzină - cu toate că alimentase chiar după ce plecase de-acasă! - și, fiindcă știa că între cele două benzinării din ținut nu erau mai mult de patru kilometri, se decisese să pornească pe jos. Acum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se atinse de laptop. Îl ignoră. Asta în pofida faptului că simțea furnicături în buricele degetelor și era atras permanent - așa cum nu se mai întâmplase de foarte multă vreme - de acel display întunecat, dar îmbietor, și de tastatura pe care aceeași nelipsită (dar care, paradoxal, lipsea exact atunci când aveai mai mare nevoie de ea) Lucia o ștergea la diferite interval de timp de praful care se depunea cu o plăcere teribilă. Folosea o cârpă moale, de culoare roșie, iar mișcările ei erau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din epoca geto-dacică. Însă, tradiționalele linii orizontale și vălurite capătă în secolele X-XI conotații deosebite, prin accentuarea folosirii lor în combinații diverse, care reflectă îndemânarea meșterilor olari locali. Totuși, există și elemente decorative noi, precum liniile verticale, oblice sau punctele, nelipsite de pe corpul vaselor ulterioare acestei perioade. Între perioada preliminară și cea numită clasică a culturii Dridu există o serie de schimbări, transformări, marcate de necesitatea perfecționării pastei, a modului de execuție a vaselor, a ornamentelor, toate fiind sincronizate într-o
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
26 aveau piese de inventar (21 morminte creștine și cinci alogene). Pentru defuncții orientați V-E sunt specifice obiecte precum: catarame din cupru și fier, aplice de argint, bumbi sferoidali din cupru și bronz, verigi din fier, cuțite, fusaiole și nelipsita ceramică, lucrată la roată, cu mărci de olar pe fundul vaselor. Nomadismul ecvestru este prezent prin intermediul mormintelor orientate N-S și susținut prin obiecte specifice războinicilor: cuțite, un amnar cu cremene, scări de șa, catarame și verigi (toate din fier
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]