1,494 matches
-
curiozitate. Nu putem afla mare lucru nici dacă vizităm parcuri zoologice și muzee de antichități, cum procedau înaintașii, așa că ne rămîne să apelăm la informații „corecte”, amestecate sau presupuneri. În schimb, vedem. Adică ne trec prin față chipuri de vietăți nemaipomenite, de „legendă”, de „basm”, de „vis”, care ne incită interesul într-o manieră mai acută decît adevărul presupus a fi științific. Faraonul are chip de Leu, Soare, Bou Apis, iar Ghilgameș și-a pus pe cap mască de Taur, înainte de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
conducă cercul pe niște cărări înguste pe distanță de doi-trei kilometri, prin hârtoape, gropi, mlaștini scurte. Cine pierdea cercul din ștangă era descalificat și nu mai avea voie la cerc decât peste câteva zile. Era un vuiet și un zgomot nemaipomenit, mai ales pe traseul strada Socola, prin fața școlii Mârzescu, încât oamenii ieșeau din case și se uitau la noi. Era o adevărată performanță! Țuți, fiind mai scund decât mine, avea un cerc mai mic, alergând în urma mea, dar niciodată nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
plecat, cu lipovanul acela cu barba mare și roșcovană și cu acordeonul lui vrăjit. A fost ultima oară când l-am mai văzut în viața mea. Dumnezeu să-l ierte! Ei, acum ați aflat cine era frumoasa mea, minunata și nemaipomenita mea frumusețe: Delta, domnilor și doamnelor! "Hăitașul" Eram și noi pe atunci trei, să fie vreo douăzeci și cinci de ani, trei oameni nedespărțiți, împătimiți în ale pescuitului, iar astăzi am rămas singur. Și astăzi, când afară viscolește, stau în căldura camerei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
moștenitoare cărora le luau pământurile și numele 79. Nobilimea militară, disprețuită, prigonită, sărăcită treptat și sistematic, jefuită în mod nedemn, dispăru aproape în întregime din aceste ținuturi; spiritul războinic al vechilor familii slăbi; micii proprietari fură urmăriți cu o încrâncenare nemaipomenită și deposedați fie prin fraudă, fie prin forță; același lucru li se întâmplă și proprietăților comunale. Totul era ușor pentru niște prevaricatori care aveau la dispoziția lor tribunalele și forța armată. Astfel a trecut terenul în alte mâini, și fiii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Principate și de care era sărăcită anual visteria statului sunt evaluate la mai mult de 15 000 000 de franci. În asentimentul tuturor, se protesta sus și tare împotriva unei spolieri nedrepte, urzite și continuate în timp cu o îndemânare nemaipomenită, împotriva textului formal al actelor de ctitorire. Nu o dată încercă țara să se elibereze. Dar călugării străini invocau îndelunga posesiune și contau mai ales pe ajutoare puternice la Sankt Petersburg și Constantinopol. Era o chestiune dificilă, în pofida dreptului evident al
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu teamă, acest capitol dificil și riscant; dificil, deoarece există atâtea sisteme financiare, încât cele mai strălucite minți ezită să spună care e cel de preferat; riscant, deoarece observatorul are de semnalat abuzuri ciudate. Aceste abuzuri au fost grave, scandaloase, nemaipomenite și au durat o sută cincizeci de ani. Timp de un secol și jumătate, Principatele au fost exploatate de turci, de călugării străini, de domnitorii fanarioți, de cei pământeni chiar. Probabil că aceste provincii, asemenea ducatului Milanului, posedă resurse imense
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Patruzeci de povestiri paranormale inspirate din istoria universală. Postând acțiunile în diverse etape de dezvoltare economică și socială a terrei, scriitorul plasează eroii povestirilor paranormale în diverse experiențe de inițiere, magie, ocultism, necromancie, poltergeist, spiritism, vrăjitorie, medium, etc. Aceste întâmplări nemaipomenite sunt adevărate. Coincidența cu fenomene și personaje identice, este absolut întâmplătoare. GABRIEL CRISTIAN MISTERELE SFINXULUI 1 Egiptul antic, cu multe secole înainte de Hristos Gaza, Gizeh. Sfinxul străjuiește sobru și tăcut marea piramidă a lui Keops și Kefren, faraoni ai Egiptului
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
tablouri și cu copii, trebuiră să se gândească neîntârziat la o schimbare. Înainte de nașterea celui de al treilea copil, Jonas lucra în încăperea cea mare, Louise tricota în camera conjugală, în timp ce copiii ocupau camera din fund, făcând aici un tărăboi nemaipomenit sau târându-se, așa cum puteau, prin tot apartamentul. Hotărâră atunci să așeze leagănul noului născut într-un colț al atelierului, pe care Jonas îl izolă de restul încăperii printr-un paravan făcut din tablouri suprapuse, ceea ce le îngăduia să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-și nostalgiile în imaginea unui artist inexistent, care să concentreze ceea ce ea nu izbutise ?... sau amintirea soțului suprapusă unui fiu iluzoriu, în stare să realizeze... să realizeze „depășirea, și nu maimuțăreala naturii“. Când întâlnea acest cuvânt, doamna Hariga dobândea o nemaipomenită înverșunare și uscăciune. Ca și cum nimic n-ar fi scârbit-o mai mult decât natura încă vie într-însa și în jurul ei. Chiar dacă (sau poate pentru că) tot natura îi dăruise cândva bucuria dragostei și harul artei ? ...Însăși vocea fetei, relatând patetic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a duminicii, deveni neagră, ca și aleile și arborii eliberați de arșița de peste zi. Se ridică în picioare, scuturându-și brațele și umerii pentru a se dezmorți. ...Trupul ei părea că se pierde în îmbrățișare, topindu-se. Devine cu-adevărat nemaipomenită în participare... așa spusese Lucian, înainte de a se despărți. Se întorsese, dintr-odată, spre celălalt, pentru a-i mai relata încă un amănunt. Singura femeie cunoscută astfel : râdea. Lucian ținuse să ducă relatarea până la capăt. Cuvintele veneau fără grabă, străine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
avut onoarea să fac parte din Curtea Marțială care l-a judecat și, prin urmare... De altfel nici el n-a tăgăduit. Nici vorbă, față de dovezile definitive, ar fi fost zadarnică orice apărare... A fost de un cinism într-adevăr nemaipomenit. N-a deschis gura toată vremea și n-a vrut să răspundă măcar la întrebările președintelui... Ne-a privit sfidător, pe rând, cu un fel de dispreț falnic... Chiar sentința de moarte a primit-o zâmbitor și cu niște ochi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
altfel nu prea iubit, toți îl asaltară cu întrebări, la care el răspunse cu multă modestie și tot atâta indulgență pentru tinerețea și ușurința "băiatului". Senzația cea mare fu însă apariția lui Apostol... Toți se așteptau să se petreacă ceva nemaipomenit, poate chiar un scandal... Spre regretul general, nu se întîmplă nimic. Apostol dădu mâna cel dintâi cu Domșa, care-i zâmbi amical, apoi cu toții, pe rând, până și cu practicanții de la judecătorie, niște băiețandri piperniciți și scutiți definitiv de armată
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
după șeful. Într-o zi, la prânz îi spune lui Kenan: - În pauză, ce-ar fi să mergem peste drum?! în paranteză canal. Am văzut niște nuci în depărtare... vreau să fac diseară dulceață! Am aflat că este grozavă! - Este nemaipomenită, căluțul abia așteaptă... la drum! îi răspunse nerăbdător Kenan. Și astfel au plecat în zarea zărilor blazate, iar când au ajuns la destinație lui Kenan, neînsurat, nu îi ardea de nuci: - Eu mă culc! își face semnul drept credincioșilor și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta... se întreabă râzând, - Dar cum or arăta fustița, bluza și chiloțeii ei ? pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă să le spele. Se gândește tot timpul la Flora... e nemaipomenită, nu s-a așteptat la așa ceva... acum îi pare rău că a fost atât de direct, obligând fata să îi facă pe plac din prima seară când s-au reîntâlnit; nu are justificare însă ea a fost generoasă, a încercat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
povestit că în mai multe dimineți din vara asta am petrecut în patul ăla mic (pe care l-ai văzut și tu la intrare, când am aruncat un ochi în camera ei, ăla cu metafora cu forma corpului) câteva ore nemaipomenite. Dar niciodată nu s-a întîmplat nimic, adică nu s-a întîmplat ce mi-aș fi dorit eu să se întîmple. Pentru că Liliana nu renunța niciodată la chiloți, acest ultim bastion de necucerit al întîlnirilor noastre de până acum, chiar dacă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ce a îndurat în gară, nu m-am mai putut ține și am izbucnit în plâns. Nu-mi venea să cred că cineva poate să facă așa ceva pentru altcineva. Ce forță te mâna spre asemenea gesturi, de unde vine dorința asta nemaipomenită de a face orice pentru a-ți atinge scopul? Mi-aduc aminte o dată când eram disperat după cineva, personaj de aici din carte, mi-a trecut prin minte să mă duc la Călărași și să mă deghizez în cerșetor, să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un bec chior, și-a strecurat minutele ude în buzunarele paltonului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta o iubesc abia acum. Adevărul este că D. m-a sedus (prin forță și persuasiune, mai mult așa cum un bărbat seduce o femeie) prin puterea ei specială de a visa. D. nu era prea inteligentă, mulți o credeau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
stereotipul unguroaicei focoase - perora Predrag - a apărut pentru că populațiile din preajmă, ca românii de pildă, erau rurale, tradiționale în sexualitate, și dacă un român a avut o dată de-a face cu o unguroaică, a rămas probabil uimit și scandalizat de nemaipomenitele lucruri pe care ea i le-a arătat, obișnuite într-un mediu urban, dar care nu erau cunoscute în mediul lui țărănesc de acasă..." Ca de obicei, cei de la masă n-au intrat în joc, se uitau pe undeva prin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu mintea înclinată spre negoț. Acolo era obiceiul de a se clădi palate largi cu multe odăi în care te puteai lesne rătăci. În marea cea albastră, din miazăziua ei, intrau, prin câteva guri desfăcute în unghi, apele unui râu nemaipomenit, Hapi, socotit zeu, căci numai el hrănea tot poporul roșu care umplea țărișoarele împrăștiate în lungul râului, în ținutul cu pământ negru numit Ta Kemet. Acolo îi plăcuse lui Iahuben cel mai mult, mai ales că oamenii locului vorbeau o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rotundă din capătul luntrii un smoc de văpaie albă care țâșnea îndărăt. Se uită lung, însă nu pricepu. Ca și altă dată, iarăși îl cuprinse îndoiala că acești străini ar fi cu adevărat oameni, cum se laudă, și nu vrăjitori nemaipomeniți sau chiar zei. Văzîndu-i fața răscolită, bătrânul străin cu chip de copilandru încercă să-l aducă spre înțelegerea unui fapt care lui i se părea dintre cele mai obișnuite: Ai văzut cum cade o pietricică? spuse el. Când se lovește
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
arbori. Se uitau și la pereții ciudați și la pardoseala cu joc de alb și negru, la amestecul de piatră verde, neagră, albă, roșie, vânătă, la ochiurile de oricalc încrustat. Auta era foarte mirat că străinii, făptuitori ai atâtor minuni nemaipomenite, zăbovesc atâta privind acest palat. Parcă răspunzând gândului său, străinul cel vârstnic îl întrebă: - Cui folosesc aceste frumuseți dacă nu le privește nimeni? - Cum nimeni? se miră Auta. Le privește Marele Preot, preoții care vin la el, regele, slujitorii de-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dezaprobator. — Așa ar și trebui, ce morții măsii, Îi spun eu. Mă uit la expresia lui dărâmată și nedumerită și-l las pe puțoi În durerea lui. Fac pe jignitul și mă car să iau un ziar. Una dintre chestiile nemaipomenite În Amsterdam e că poți să obții ziarul Sun la aceeași oră ca și În Marea Britanie, dacă te duci până la Gara Centrală. Am cumpărat un exemplar din Sun pentru suplimentul de fotbal „Goluri“. E un obicei. Fotbalul e un obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
asta e pură terapie În toată puterea cuvântului și văd ca prin ceață, am numai pete În fața ochilor, capul mi se-nvârte, iar lecția de astăzi e: BRUCE ROBERTSON. Mă așez și Îmi vin În fire, aprinzând o țigară. — Ești nemaipomenită, la dracu, domnișoară Hu... ăă Claire. — Mai vrei și altceva? zâmbește ea dulce, strângându-și echipamentul. — Nee, nu chiar acum, mulțumesc, reflectez eu, Întrebându-mă dacă nu s-ar da În lături de la un plan pus la cale mai demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ea șoptește: Dă-mi-o...dă-mi-o... iar tu ai limba În gura ei, iar ea o are Într-a ta și acum faceți dragoste, ați depășit demult penetrarea inconfortabilă și sordidă și ați ajuns Într-o stare super nemaipomenită și pură. Tu termini primul și nu mai poți continua. Exact ca de primele trei sau patru dăți. Îi simți frustrarea. Te gândești că ar fi trebuit să nu te grăbești. Acum că s-a sfârșit, ai o dorință arzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-l uit Îmi e din ce în ce mai dor de Petru Creția. Omul acesta, care era capabil să coboare în viață cât mai jos, pentru a fi sigur că nu are să-i scape nici unul dintre abisurile ei de abjecție, se ridica cu o nemaipomenită ușurință către tot ce era mai pur. Ai fi zis că, pentru a ajunge-n vârf, avea nevoie să bată pe treapta cea mai de jos a căderii. „Jos“-ul îl catapulta. De aceea, tot ce era înalt în el
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]