5,047 matches
-
tipurile n-ar deveni niciodată caractere adevărate cu toată conștiința și cu toate mijlocirile prin reflexiune, neci ar putea să producă vreodată efectele unor personalități vii. Asta-i cu putință numai într-atîta întru cât conlucră ca factor creatoriu și intuițiunea nemijlocită. Marii actori tragici ai francezilor vor rătăci, din contra, în conformitate cu spiritul poeziei lor dramatice, în direcțiunea unei idealități abstracte oarecare și vor cădea în pericolul de-a sacrifica plinătatea vieței prin unilateralitatea patosului și de-a-năduși astfel adevărul natural. Căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui Talma pare a fi revibrat puterea gigantică a primei răsturnări, avântul și patosul primului Imperiu. Acolo unde putințele amîndoror direcțiunilor acestui stadiu al treilea vin la deplinul lor ecuilibru, acolo ideea reprezintațiunei dramatice e realizată absolut. Daca genialitatea intuițiunei nemijlocite ajunge așa de departe cât și puterea reflexiunei, daca cea din urmă nu e decât opera desfășurărei și urmărirei caracterului până în nervii săi cei mai delicați, pe când cea dentîi în același timp o traduce mereu în nemijlocirea vieței, astfel încît
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în genere [o] căpătăm când columna de aer răsună fără de-a avea trebuință de altceva consonant. Vocala e așadar aspirațiunea repezită prin o deschizătură anumită a gurei. Așadar în vocală vocea apare în libertatea ei originală, ea e revărsarea nemijlocită a acelei libertăți. Acuma sunetul care reprezintă această revărsare cu totul liberă, nempiedecată e sunetul a, decisivamente cel mai muzical dintre toate vocalele. Ce loc să-i dăm lui ă și î? De-aceea nu e doar întîmplare cumcă tocmai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu trebuie să se arate, dar tot astfel este și în privința tăriei și slăbirei vocei. Până și tonul cel mai tare trebuie totuși să aibă în sine un element muzical, care-l distinge de cătră strigăt și de cătră erupțiunea nemijlocită a unei pasiuni neînfrînate. Tonul aparține artei numai întru atâta întru cât esprimă încă în tăria sa un afect uman și întru cât produce totodată această măsură fără o silință vădită. Marginea tonului slab și abia dat e claritatea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
descrise obiectiv și de cele mai fugitive manifestări de viață, fără de-a-și pierde prin aceasta libertatea spiritului. Cultura tonului aduce esențialul rezultat că fantazia vie și impresionabilă a reprezintatorului poate să dea nemijlocit tonul intuit si intenționat din năuntru. Nemijlocita transmitere sigură din internul sufletului în esternul tonului este așadar câștigul pozitiv a unei culturi a tonului prin care s-ar fi dezvoltat în o măsură egală elementele desfășurate de noi. Și sufletul cel mai plin de fantazie și intuițiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aicea condițiunea esențială. Prin înrudirea internă a înțelesului, prin relațiunea cugetărilor, ele sunt iarăși momente a unei unități mai nalte, care sau e mijlocită prin particule în cari se arată acest raport intern, sau se arată și într-o coordonare nemijlocită a propusăciunilor, astfel încît legământul spiritual e numai intern și nu e însemnat {EminescuOpXIV 309} prin vrun element sensibil al limbei. Forma din urmă aparține cu deosebire poeziei or reprezmtațiunei retorice. A doua: unitatea propusăciunală poate să [se] nască prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
creatoare, care-i comunică tonului (indiferent) intuițiunea noțiunei și bagă oarecum noțiunea prin ton deja în vorba pronunțată. {EminescuOpXIV 313} Accentul simbolic însă își are și el scala sa. El se arată în forma sa primitivă, adică în cea mai nemijlocită, atuncea când predă vorbe cari imită și zugrăvesc sunete nearticulate. Fiecare limbă posedă astfel de espresiuni, în care sunetul articulat reflectă tonuri nearticulate auzite de ureche și ne însemnează astfel imitativ întreaga impresiunea a lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu-s decât semne pentru intuițiuni nesensibile. Așadar (însămnătatea) importanța sunetului, productul înrudirei semnului cu obiectul însemnat, nu va putea fi acasă decât cu deosebire pe treapta aceea a activității limbistice unde aceasta cearcă a reproduce întreaga copiozitate a vieții nemijlocite și viile impresiuni a lumei sensuale. Cu cât limba se depărtează de acest cerc cu-atît se retrage mai mult originala putere formatorie a limbei, care constă în pătrunderea reciprocă a sunetului cu obiectul său; c-un cuvânt limba cedează din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nemijlocirea sa, și atuncea el se anunță și prin vorbire în toată goliciunea lui de-o espresiune a mișcărei sufletești, sau el se manifestă printr-o imagine. În forma sa din urmă însă el nu se prezintă cu acea putere nemijlocită care să domine subiectul întreg, căci omul, concentrând zguduirea sufletului {EminescuOpXIV 326} său într-o imagine, își face totodată obiectivă starea lui proprie și se eliberează într-un înțeles oarecare de dominarea absolută a afectului. Această antiteza condiționează și un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ideea întregei opere de arte, care se mișcă în jurul împăcări celor două antiteze, a idealității unilaterale pe de-o parte, a realității raționale pe de alta. Aceste esemple pot să arate însemnătatea concepțiunii ideale într-o sferă în care simțirea nemijlocită alunecă adesea [astfel] încît în reprezentantul rece și rațional a unor interese îndreptățite ea nu vede decât oameni cu inima aspră și care râd de entuziasmul cel mai fierbinte. Așadar conceperea ideală a unui caracter consistă în facultatea de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lucru însă al[e] cărui părți și toată mărimea unui obiect se reprezintă a fi determinat numai prin restrângere (îngrădire), acolo reprezentația întreagă nu poate fi dată prin noțiuni (cari conțin numai reprezentații-părticele), ci trebuie să se-ntemeieze pe intuițiune nemijlocită. CONCLUZII DIN ACESTE NOȚIUNI Timpul nu este ceva ce-ar subsista de sine sau ar adera lucrurilor ca o determinație obiectivă a lor, care ar rămâne prin urmare chiar dac-am face abstracție de la condițiile subiective ale intuițiunei lui; căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totuși în sine însuși, ca determinații ale interiorului nostru, aparțin sufletului, această stare interioară din parte-i fiind sumisă condițiunei formale a toată intuițiunea interioară, de aceea timpul este condiția apriorică a tuturor fenomenelor în genere, și-n faptă condiția nemijlocită a celor interioare (ale sufletelor noastre) și prin asta mijlocită a fenomenelor exterioare. Dacă pot spune apriori: "Toate fenomenele exterioare sânt în spațiu și determinate apriori după raporturile spațiului", atuncea din principiul simțului interior pot spune cu totul general: "Toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
corp", acesta iar la arătări certe cari ni se prezintă. Așadar aceste obiecte mijlocit ni le reprezentăm prin noțiunea divizibilității. Toate județele sânt deci funcțiuni ale unității (implicite? ) dintre reprezentațiile noastre, de vreme ce se-ntrebuințează la cunoștința obiectului, în locul unei reprezentații nemijlocite, una superioară, care cuprinde sub ea atât pe aceasta cât și altele multe, contrăgând astfel multe cunoștințe posibile într-una singură. Iar toate acțiunile inteligenței noastre le putem reduce la județe, așa încît inteligența în general poate fi închipuită ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei fundamentale de spațiu. Dar întrebuințarea noțiunei se și aplică în această știință numai la lumea exterioară a simțurilor, pentru care spațiul e forma pură a intuițiunei ei, în care așadar cunoștința geometrică nebazîndu-se decât pe intuițiune apriorică are evidență nemijlocită și fiindcă obiectele (după forma lor) sânt date apriori în intuițiune prin cunoștința aceasta. Dară cu noțiunile intelectuale pure începe și trebuința fără încunjur de a căuta deducțiunea transcendentală nu numai pentru ele, ci și pentru spațiu, fiindcă ele, nevorbind
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
necondiționat necesare, adică apodictice; nu tot astfel vor fi și principiile întrebuințării dinamice. Și de vor avea caracterul necesității apriori, dar numai sub condiția cugetării empirice într-o experiență, deci numai mijlocit și indirect, deci nu vor conținea acea evidență nemijlocită care e proprie celor dentăi (deși această împrejurare nu le scade nimic din siguranța lor privitoare la experiență). Dar acestea se vor judeca mai bine la sfârșitul acestui sistem al principiilor. Tabla categoriilor ne dă o povățuire cu totul firească
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
O cunoștință, fie ea primordial dată de unde a vrea, totuși la cel ce o posedă ea este istorică dacă el cunoaște numai până la acel grad și atâta cât i-a fost dat dintr-altă parte, dată-i fie prin experiență nemijlocită sau prin învățătură (cunoștințe generale). De aceea cel ce-a învățat un sistem de filozofie d. es. cel wolfian, de-ar și avea în capu-i toate principiile, explicările și argumentațiile, împreună cu împărțeala întregei clădiri didactice, și de le-ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
inteligenței, o speție anumită de ridicare a spiritului asupra manierei lui de-a prin natura și viața primară și câștigată fără cultivare educativă, o împlere a sufletului cu așa fel de obiecte ale cunoștinței cari trec peste trebuințele vieței cele nemijlocite și naturale. Astea sânt însă determinațiuni generale cari au valoare pentru orce gen de viață spirituală în sens mai nalt; care grad și stare a inteligenței însă e acela pe care-l numim cultură, care speție de ridicare și împlere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trunchiul și rădăcinile sânt purtătorii consistenți ai științei, învățații; viața frescă, văzută frumoasă și mirositoare în frunze, flori și fructe, este cultura generală care răsare din cele precese. Așadar scopul culturei este individual în fiecare om singuratic, fără vo referință nemijlocită și folositoare la întregul și generalitatea semenilor săi, și cu toate astea în legătura cea mai intimă cu scopul general. Cele mai particulare se anină aicea nemijlocit de celea mai generale, tocmai așa precum omul se unește nemijlocit cu omenirea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cunoștințe, precum și direcțiunea în progresul, peste acela, la o cultură mai depărtată a fost înrădăcinat [ă] în interesul central al chemărei sale. Întru cât însă medicul se privește numai ca om, el are un interes general omenesc, este prin asta nemijlocit transpus într-o cu totului altă sferă a inteligenței, prin posesiunea căreia el poate merita numirea de cult. Cu acestea noi am intrat în mijlocul acelei considerațiuni care atinge al treilea punct principal al tractatului nostru, adică raportul culturei cu frumuseța
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Decizii strategice (la momentul oportun și ori de câte ori este nevoie) * Opțiuni fundamentale; Concepția generală bazată pe concepte, principii și norme; * Hotărâri și instrucțiuni impuse de evoluția situației; * Ipoteze, planuri de ansamblu și specializate; * Formularea cadrului general de punere în aplicare. Pregătiri nemijlocite (pe toată durata funcționării sistemului) * Constituirea sistemului propriu-zis de forțe; * Înzestrarea forțelor cu mijloace de luptă; * Pregătirea logistică a teritoriului; * Pregătirea populației; * Exersarea ipotezelor acționale; * Organizarea și exersarea conducerii politico-militare și strategice. Acțiunile sistemului (în funcție de evoluția situației) * Măsuri de prevenire
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
de prevenire a unui atac prin surprindere; * Desfășurarea de acțiuni potențiale, ca răspuns, în pregătirile secrete ale adversarului sau cu caracter anticipativ; Desfășurarea de acțiuni pugnitive prin care se evidențiază riposta armată dată adversarului; * Conducerea de ansamblu a războiului; * Conducerea nemijlocită a luptei armate. Capitolul 2 Terorismul internațional actual "Terorismul implică folosirea intenționată a violenței sau a amenințării cu violență de către un agresor împotriva unei ținte-instrument cu scopul de a transmite țintei principale că este vizată a fi victima unui viitor
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
ia decizii. Șeful Grupei Operative este comandant unic al tuturor forțelor aflate în dispozitivele care sau instituit, element esențial pentru înlăturarea paralelismelor în conducerea forțelor. Forța de lovire punctuală și sigură. Este una dintre cerințele de bază ale intervenției antiteroriste nemijlocite. Lovirea punctuală și sigură este asigurată de dotarea cu armament, muniții, mijloace de protecție antibalistică, tehnică de luptă și transport cu înalt grad de performanță, precum și de către efective pregătite tactic, fizic și psihic pentru a face față confruntării cu elementele
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
de forțe la cooperare și acțiune pentru executarea unor misiuni specifice, atât pe timpul realizării dispozitivelor de luptă proprii, cât și pe timpul ducerii luptei (blocare, încercuire, sprijin pe anumite directii, rezervă, etc.). Timpul de răspuns. Impune ca forțele destinate intervenției antiteroriste nemijlocite să fie gata de luptă în timp scurt. Acest lucru se realizează prin: organizarea serviciului în alertă, instruirea specifică după un program de pregătire modern, cu accent pe instruirea practic-aplicativă, care să asigure formarea deprinderilor de a acționa indiferent de
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
tuturor categoriilor de manifestari teroriste. Măsurile ofensive întreprinse în vederea prevenirii, descurajării și ripostei la acte de terorism vizează realizarea următoarelor activități: activități de sancționare preliminarii ori, după caz, post factum, a preocupărilor și faptelor subsumate sau asociate terorismului; intervenția antiteroristă nemijlocită în cazurile în care sunt iminente, se derulează ori s-au produs acțiuni teroriste; participarea la operațiuni de prevenire și combatere a terorismului pe diverse spații, prin cooperare internațională și în conformitate cu prevederile legale interne referitoare la astfel de situații. Pregătirea
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
desfășurare. Conform practicii internaționale, riposta la un incident terorist diferă în funcție de natura și locul acestuia, incluzând cinci stadii: riposta inițială concomitent cu închiderea zonei în care a avut loc incidentul terorist; influențarea prin proceduri standard; influențarea prin intimidare; intervenția antiteroristă nemijlocită; proceduri post-incident. Stadiul întâi Riposta inițială concomitent cu închiderea zonei în care a avut loc incidentul terorist. Se identifică și izolează incidentul, menținându-se controlul asupra situației create. Acțiunile de ripostă inițială se caracterizează printr-o doză mare de risc
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]