2,523 matches
-
amară De ce-ai ucis-o chiar în zori Când soarele stătea s-apară? Nu te-ai gândit chiar niciodată Cât ai trăit pe lângă ea Că îți era predestinata Fiind întreaga lumea ta? Un porumbel s-a ridicat Spre cerul nemilos de-albastru Cu moartea-i te-a răscumpărat Degeaba plângi ... ești un sihastru! Referință Bibliografica: SIHASTRU / Maria Bălăcianu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate Drepturile Rezervate
SIHASTRU de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378556_a_379885]
-
învins întotdeauna. - Așa că nu mă mai tot întreba ! De ce urăsc atât de mult minciuna. Suntem refugiați în sihăstrii, Fii adoptați de soarta nedorită. Porniți să facă-ntr-una nebunii, Dar niciodată n-a fost pedepsită. - Am hoinărit un timp inteligent ! Prin soarta nemiloasă, instabilă. - Iubirea noi dorind-o insistent ! Dar nu să o avem ca ustensilă. Doi călători cerșind un anotimp, Ce nu va fi al lor și din păcate. - Va trebui să treacă un răstimp ! Pân’ să devină o unicitate. - Cerșind destin
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
învins întotdeauna.- Așa că nu mă mai tot întreba ! De ce urăsc atât de mult minciuna.Suntem refugiați în sihăstrii,Fii adoptați de soarta nedorită.Porniți să facă-ntr-una nebunii,Dar niciodată n-a fost pedepsită.- Am hoinărit un timp inteligent ! Prin soarta nemiloasă, instabilă.- Iubirea noi dorind-o insistent ! Dar nu să o avem ca ustensilă. Doi călători cerșind un anotimp,Ce nu va fi al lor și din păcate.- Va trebui să treacă un răstimp !Pân’ să devină o unicitate.- Cerșind destin
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
Pe poarta cetății într-o noapte de vară. Blestemata ai fost să-ți câștigi fericirea Îmbrăcată în zale și cu paloș în mâini Vulturi hulpavi furat-au din tine iubirea Si-ai fugit neputând să rămâi. Peste noaptea adâncă rătăcești nemilos Și zalele-s grele și trupul ți-e frânt Uneori, poticnita, te-aduni de pe jos Verși lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt. Ursitoarele-ajunse la nașterea ta Far' de măsură ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele
DUREROS DE FRUMOS ȘI ADEVĂRAT! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378612_a_379941]
-
pe ego-ul meu neîntrupat. Mai știu că aș fi vrut să intervin în acel mozaic și să-mi îndrept faptele rele, dar concomitent realizam că acest lucru nu-mi era permis. Am luat parte la cea mai cruntă, cea mai nemiloasă, cea mai intensă și vie auto-judecată care mi-a fost dată s-o trăiesc vreodată. Suferința pe care am adus-o multora de-a lungul anilor trecuți ardea în mine, eu eram cel care suferea în locul lor, parcă aș fi
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului Din pântecele mamei Am visat să zbor , De când am fost Un bob neînsemnat , Dar zborul mi-a fost Sugrumat din fașa , De ursitoare maștere Și nemiloase , Doar pasul pe pământ , Mi-a fost lăsat . Apoi cătușe mi-au legat La aripi , Să nu pot zborul Să mi-l iau spre înălțimi . Mi-a fost lăsată Doar privirea , care Să mi-o înalt spre cer , A rugăciuni
SA ZBOR de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378884_a_380213]
-
cătunul Coasta Dealului a trăit o adevărată dramă anul trecut spre sfârșitul toamnei când începuse să se lase frigul. Se afla în pădurea din Corbu cu cele cinci oițe și vreo douăzeci de capre și, cum un vânt rece bătea nemilos, a aprins un foc la marginea crângului ca să se încălzească, uitând cu desăvârșire de oi și capre... când a auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ISTORIA E-N GROPILE COMUNE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului Istoria sfârșește și începe cu Gherla, cu Aiudul sau Canalul. Aici ne îngropară idealul barbarii nemiloși veniți din stepe. De-atunci tronează-n țară anormalul și pe la vârf s-au perindat otrepe, de-atunci poporul nu poate pricepe de ce sub el se surpă veșnic malul. Cât timp vor sta martirii în uitare, iar zbirii vor trăi
ISTORIA E-N GROPILE COMUNE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378987_a_380316]
-
Lumina împlinirilor lumești, Metaforă înnobilată-n zori, De ziua poeziei te-ai născut, Copilul meu cu sufletul de flori! Pân’ să-nțelegi chemarea din destin, Pe tabla vieții clipa ți-a dat mat Și, din grădina visului zglobiu, O toamnă nemiloasă te-a furat. Pe trupul amintirilor te scriu, Dar tocul îmi devine tot mai mut... Înțelegând al rugăciunii rost, Nu mai întreb pe unde te-am pierdut. Nu scotocesc în nesfârșitul ieri Și nu-mi mai las privirile în jos
DE ZIUA TA... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379862_a_381191]
-
li se luau puținele bunuri de prin gospodăriile lor, și-așa sărace. Această stare de lucruri dusese la înmulțirea revoltelor locuitorilor față de stăpânitorii străini. Dar această stăpânire persană avu și un mic avantaj, ea înlăturând asuprirea din partea altor popoare, la fel de nemiloase, care îi stăpâniseră timp de veacuri. Până atunci, Haldita, la fel ca și ai ei, nu avuseseră niciodată parte să asculte Cuvântul Evangheliei. Asta până într-o zi când, în drum spre casă, după ce vându toată marfa pe care o
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
Ce crezi despre mine acum? Sunt sigură, te-am speriat un pic cu mărturisirile mele. Ce ți-am spus, însă, nu-i nici a zecea parte din ce-mi poate capul și obrăznicia. Am căutat să fiu sinceră. Sunt însă nemiloasă când vreau să mă distrez pe seama cuiva! Marian! Mă admiți așa? Poate mai am șanse să mă schimb cu ceva, în viitor. Deși, după cum mă știu, sunt cam puține... Tu ce mai faci? Cred că ești exasperat stând acolo, în
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
Îți cer. Este o poruncă pe care nu poți să n-o bagi în seamă. Strânge tot ce-i laș în tine și-aruncă orișice teamă. Stă-n puterea ta să nu calci pe-alături să privești în ochi soarta nemiloasă și să spui când vezi că ești plin de-omături : viața-i frumoasă ! A. C. Referință Bibliografică: Stă-n puterea ta / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2087, Anul VI, 17 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol
STĂ-N PUTEREA TA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380055_a_381384]
-
tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
tinerii prinși în hora deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
I. nuntă-n cer și nuntă-n iarbă îmi fac sângele să fiarbă sus e luna-mpodobită iarba-n rouă e gătită stelele-mpletesc cunună, iar jos lacrimi se adună, tânguiri de vânt prin fluier și din limbi de șarpe șuier nemilosul Belzebuth îngerul dintâi căzut și-a făcut pofta vicleană cu obraz de Cosânzeană prinsă-n gheare strânsă-n clești și în tropot de calești lasă-n urma lui vârteje colb uscat și-n față mreje prin prundiș de râu prin
DIN DORURI, DORUL DOAR RĂMÂNE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381869_a_383198]
-
abia dacă mai poate fi stăpânită: „Plouă Deplin. Plouă Cu pești Zvârcolitori Spre Oglinzi Larg Deschise”. (Geneză) Are dreptate, ca întotdeauna, Psalmistul: El hombre es insondable, su corazón es un abismo. Puritatea uranică și sinistra lăcomie a țărânii se confruntă, nemilos, în chiar genunea interiorității: „Cățelul Pământului Mă latră Din ganguri Nocturne. Cineva Mă caută În văzduh, Mă caută În piatră. Drumul Mi-l luminează Amintiri, Cu deschisele Guri”. (Târg I). Nobilă carte, ce strălucește puternic, contrastiv, și nimicitor, într-o
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. Să nu uităm că, în acest interval, apar “Junimea” și Eminescu! A doua perioada: anii 1919-1938. Ieșită dintr-un război pustiitor și lovită de o criză economică de o duritate nemiloasă (1929-1933), România a izbutit, totuși, să înregistreze un remarcabil progres în toate direcțiile, 1938 fiind anul de vârf al României interbelice. - Vorbiți de două perioade excepționale, Domnule Profesor! Ce se întâmplă astăzi în România se află la polul opus! - Într-
DESPRE REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989, DESPRE REVOLUŢIONARI ŞI CLASA POLITICĂ DE ASTĂZI, ÎNTR-UN DIALOG CU DOMNUL ACADEMICIAN FLORIN CONSTANTINIU… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2 [Corola-blog/BlogPost/382078_a_383407]
-
m-au răsturnat ca pe un pitic neputincios în iarba așteptărilor. Acea iarbă îmi părea mereu amară și parcă nu-i mai vedeam clar culoarea. Verdele devenise rugina unui timp care parcă lua forma tot mai mult a unei seceri nemiloase pe sub care rătăceam alergând continuu. Ce mă uimea era faptul că nu-mi pierdeam mințile, nu aveam porniri nebunești, nu căutam scăpare ci dimpotrivă parcă voiam cu tot dinadinsul să-i cunosc gradul ascuțișului, să măsor prin mine forța de
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
REGRETUL apare, cinic, PREA TÂRZIU, (Altfel, cu siguranta, el n-ar mai fi... regret!) Înseamnă că eu sunt, chiar, ce n-aș fi vrut să fiu: Un om cu-adânci regrete și nici măcar... poet! Regret, de pildă, că Timpul trece nemilos Și nu TRECEREA lui mă-ngrijorează-n dată, Cât faptul că, trecând, în zboru-i dureros El nu se mai ÎNTOARCE, Doamne, niciodată! Avem regrete-n viața, este firesc s-avem... Că nu ni-e dat să știm doar clipele senine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
Pe poarta cetății într-o noapte de vară. Blestemata ai fost să-ți câștigi fericirea Îmbrăcată în zale și cu paloș în mâini Vulturi hulpavi furat-au din tine iubirea Si-ai fugit neputând să rămâi. Peste noaptea adâncă rătăcești nemilos Și zalele-s grele și trupul ți-e frânt Uneori, poticnita, te-aduni de pe jos Verși lacrimi de sânge și nu scoți un cuvânt. Ursitoarele-ajunse la nașterea ta Far' de măsură ți-au dorit frumusețe Ochi albaștri că cerul, piele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
tâlhari de toate mâinile (partidele). Vrem un om de- al nostru, român din talpă, care să țină cu inima ... XII. DURERE ..., de Iacob Cazacu Istrati, publicat în Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016. ...Iar, daca viața-i grea și nemiloasa, Nu-i facem loc să intre-n casă, Prin harul ce ni-i dat și mândrul nume Vom cuceri tot binele din lume. Blestem? E un blestem peste a noastră țară, Să-și alunge fiii hărnici peste hat... Și pleacă
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
de-o grijă-s frământați, Să nu vândă “domnia” ȚARĂ!... Durere de pământ Îmi simt inima rănită Și mă doare plaga gliei, C-a rămas sireaca părăsita Și de cantul ciocârliei. Citește mai mult ...Iar, daca viața-i grea și nemiloasa,Nu-i facem loc să intre-n casă,Prin harul ce ni-i dat și mândrul numeVom cuceri tot binele din lume.Blestem?E un blestem peste a noastră țară,Să-și alunge fiii hărnici peste hat...Și pleacă, de
IACOB CAZACU ISTRATI [Corola-blog/BlogPost/380441_a_381770]
-
vîrsta înțelepciunii devine vîrsta nebuniei... anotimpul luminii... mi-e frică să spun! Știu numai că mă voi trezi în zorii zilei dacă pînă atunci cineva nu-mi va fi furat zorile. ZBATERE Mă cheamă lacul oglindit în orizontul din ochiul nemilos al cerului de unde coboară nori grei în sumbre tăceri de eternitate pe zborul meu ce nu e decît zbatere între ziduri temeinic zidite. UN LOC ANUME Dați-mi un pămînt nou în care să-mi pot înfige rădăcinile cu aripi
ZORI FURATE SI ÎNCĂ 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380607_a_381936]
-
ochiul ne-ngheață Cine are prieteni pe pământ și în cer Înțelege că greu, dar frumos e urcușul Și dezleagă-nțelept din al vieții mister Acordându-și pe strune curate arcușul Mai avem noi prieteni? Ne au dânșii pe noi? Nemilos trece vremea și cum pasul ne poartă Printre rate la bancă ,supărări și nevoi, De la umbră la soare ,cum ne e scris de soarta, Nu mai știm de prieteni, nu mai cerem vreun sfat, Nu e timp să ne ducem
CINE ARE PRIETENI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379326_a_380655]
-
De multe ori, întrebările răscolesc în răni nevindecate și zguduie temeliile gândului care se năruie sub ceruri potrivnice și „doar o fantasmă a imaginației, îmi întărește Speranța, încrederea, Credința, seninătatea...” Asemenea “pietrei filosofale”, poetul trece printr-un proces de ardere nemiloasă, caută să smulgă adevărul fiecăre clipe, lăsând cuvintele, “necuvintele” să-și găsească sensul și drumul spre purificare... Întreaga existență este o ardere extatică, o destrămare sublimă contopită în culorile vrăjite ale amurgului, o dorință acerbă de comuniune cu absolutul, cu
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]