4,685 matches
-
îmi e izvor/ Și-mi dăruiește veșnicia!// Încerc de dragul lor, de dor,/ Către urmași o plecăciune:/ Să facă nemurirea lor/ Icoană pentru rugăciune!// Acestui neam învingător/ Să-i fie veșnică trăirea!/ Să mor în locul tuturor,/ Spre a-și păstra el nemurirea!” (Nemuritorii) În paginile acestui volum este reînviată o bună parte a istoriei noastre. Simți mândria neamului când îți vorbește de Decebal, Vlad Țepeș, Regele Carol I, Regina Elisabeta, Regina Maria, amintindu-ne că „Simbolul luptei pentru toți,/ Pentru cei vii
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Se scurg în palme clipele ca anii, O zarvă de netimp bate-n pendul, De toate relele, ce le-au dușmanii, În prorocie, îmi țin păsul, și îl spun. E multă nemurire, care se aruncă În adâncimile mormântului din cer... Se uită de evlavia, culeasă-n stâncă, Ucisă - n șuierat de săbii, somnifer. Ba se admite, c-ar fi lumea-ntunecată, Așa încât să- și lase strălucirea- Într-un triunghi de oaste ahtiată
UNDE SE MOARE DIN LUMINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368413_a_369742]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Strofe > Valori > CEZARINA ADAMESCU - UN VIS DE NEMURIRE - TRECÂND PRIN ANOTIMPURI Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului Alexandra Mihalache Anotimpurile sufletului Editura Universitară București, 2014 O mare de liniști interioare, un cer azurit; un râu de stele și unul
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
Contrastul lor mai doare să-l pătrund” (Doar cu tine). Contemplarea naturii nu poate să nu iște întrebări esențiale: „Aripile mi s-ar frânge, / Cum te-nvăț apoi să zbori?”; „Cum să te cuprind în zare / Pe un țărm de nemuriri?”; „Cum să mai găsesc în soare / Al iubirilor imens?”; „Cum să te învăț a trece / Prin tărâmul dragostei?” (Întrebări) pentru ca, în cele din urmă, să ajungă la întrebarea, repetată de fiecare om: „De ce oare te-am iubit?”, întrebare, desigur, retorică
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
nici o definiție? Când „Eternitatea freamătă-n viori”, poeta se află cutreierând poteci de vise, „cerșind amintiri”. Și da, este convinsă că „Iertarea este singurul suport” (Iertare) și îndeamnă la înțelegere și îngăduință, în spirit creștinesc. Pentru Alexandra Mihalache, conceptele de nemurire, efemer, vremelnicie, eternitate, senin, infinit, veșnicie, răsărit, îi sunt atât de familiare încât se înveșmântă-n ele ca „în straie de azur”. Și desigur, iubirea e pe primul plan, ridicată la rang de virtute, pentru că, „Iubind, trăim”: „Iubind trăim și
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
și prin nouri / La țărmul infinit cade voința, / Un ceas al inimii rodind ecouri / Să răscolească între valuri fi’nța. // Iubind trăim prin flori din catifele / Parfum necontenit de fericire, / Adâncurile scrie-vor în stele / Și prinde-vor în cercuri nemurire.” Uneori, poeta folosește expresii la îndemână (rămase într-un colțișor de gând): „liniștea serii” (sintagmă eminesciană), zidul tăcerii, mantia tăcerii, petale de iubire, marea vremii, nori grei de plumb, flori de rouă, porțile durerii, elixir al fericirii; izvor de vise
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
unește, timpul ne desparte, / Timpul stă în nimeni, timpul șade-n toate! / Ca un bun profesor, timpul ne învață / Cum să cernem lumea, călători prin viață. // Timpul paște stele, naște și iubire / Iar prin timp ni-i zborul vis de nemurire; / La răscruci de vremuri clipa se oprește, / Noi alegem calea ce se cam grăbește. Dacă timpul nostru se măsoară-n stele / Inima se-nalță aspirând la ele, / Cum găsi-vom viața ce ne definește? / Timpul ne desparte, timpul ne unește
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
Veșnicia iubirii”: „Vreau să uit că sunt un simplu om / ce se adâncește în eternitate”. Și cum altfel, decât prin vers, se poate adânci omul în eternitate? --------------------------------- Cezarina ADAMESCU 11 Aprilie 2016 Galați Referință Bibliografică: Cezarina ADAMESCU - UN VIS DE NEMURIRE - TRECÂND PRIN ANOTIMPURI / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
o dată/ Legendele despre vitejii daci/ Acum avem o jalnică armată/ Care-a trădat și țară și cârmaci// Am revenit din lunga pribegie/ Sperând s-apuc și ziua Re-ntregirii/ Dac’adoptăm și crez și strategie/ Să fim prin veacuri fii ai nemuririi” (Am revenit). Într-o încercare reușită de sonet, poetul își exprimă căutările de-o viață: „Am căutat cu multă pietate/ Cuvinte de amor și voluptate/ Am îndrăznit și ți-am trimis legate/ Poemele pe foi catifelate// Am căutat prin versurile
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
mea a apărut. Parcă eram pe-o bancă-n parc, Parcă citeam într-un apus, Parcă priveam la cer cu drag, Parcă venea, parcă s-a dus... Rămâne marea mea iubire Și-o recunosc în neuitare, Fiindcă-l iubesc spre nemurire, Pe Eminescul nostru mare. TEIUL Supremule cu flori de aur Și cu parfum îmbătător, Mireasma ta e un tezaur De viață veșnic dătător! Cu-a sufletului meu splendoare Te-mbrățișez cum se cuvine, Sub umbra ta mângâietoare Zidesc în versul
GRUPAJ POETIC DEDICAT LUCEAFĂRULUI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368449_a_369778]
-
mii de musafiri zâmbește, Prin voia lor le dă iubirea, Dar pe poeți îi răscolește Zbuciumul ei și preatrăirea. Cel mai puternic a durut-o -Și povestește cu mâhnire- Că Eminescu n-a văzut-o, Dar a pictat-o-n nemurire. Rămâne dor neîmplinit, Căci clipa-i soră cu uitarea, Pe malul său nu s-a trăit, Când marea îi plângea plecarea. ----------------------------- Virgina Vini POPESCU 15 ianuarie 2017 Alexandria Referință Bibliografică: Virginia Vini POPESCU - MAREA MEA IUBIRE - GRUPAJ POETIC DEDICAT LUCEAFĂRULUI
GRUPAJ POETIC DEDICAT LUCEAFĂRULUI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368449_a_369778]
-
noi” și a căror amintire o purtăm toată viața, transmițând-o urmașilor: „Nu vin, nu pleacă și nu spun, / Au fost tot oameni și-s apoi, / S-au dus fără de rămas-bun, / Dar sunt mereu prezenți în noi. // Eu cred în nemurirea lor, / Le simt în mine trăinicia. / Sufletul meu îmi e izvor / Și-mi dăruiește veșnicia. // Încerc, de dragul lor, de dor / Către urmași o plecăciune, / Să facă nemurirea lor / Icoană pentru rugăciune. // Și mă mai rog ca nemurirea / Acestui neam nemuritor
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
au dus fără de rămas-bun, / Dar sunt mereu prezenți în noi. // Eu cred în nemurirea lor, / Le simt în mine trăinicia. / Sufletul meu îmi e izvor / Și-mi dăruiește veșnicia. // Încerc, de dragul lor, de dor / Către urmași o plecăciune, / Să facă nemurirea lor / Icoană pentru rugăciune. // Și mă mai rog ca nemurirea / Acestui neam nemuritor, / Să-i fie veșnică menirea, / Să mor în locul tuturor.” „Argintul brazilor cărunți” îi vorbește poetei despre eroii care-au slujit țara, luptând pentru pacea gliei, ce le-
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
Eu cred în nemurirea lor, / Le simt în mine trăinicia. / Sufletul meu îmi e izvor / Și-mi dăruiește veșnicia. // Încerc, de dragul lor, de dor / Către urmași o plecăciune, / Să facă nemurirea lor / Icoană pentru rugăciune. // Și mă mai rog ca nemurirea / Acestui neam nemuritor, / Să-i fie veșnică menirea, / Să mor în locul tuturor.” „Argintul brazilor cărunți” îi vorbește poetei despre eroii care-au slujit țara, luptând pentru pacea gliei, ce le-a fost „stindard învingător”. Conștientă că datoria ei este să
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
Crucea ridicată acolo. De ziua comemorării lui Eminescu, poeta îi dedică o poezie vibrantă și plină de fiori de emoție: „La moartea lui s-a stins un soare, / Nu spun secretul nimănui, / Dar simt că Eminescu doare / Și cred în nemurirea lui.” (La moartea lui s-a stins un soare). De altfel, Virginia Vini Popescu își mărturisește în vers, marea iubire pe care a purtat-o în suflet toată viața: „Rămâne marea mea iubire / Și-o recunosc în neuitare, / Fiindcă-l
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
moartea lui s-a stins un soare). De altfel, Virginia Vini Popescu își mărturisește în vers, marea iubire pe care a purtat-o în suflet toată viața: „Rămâne marea mea iubire / Și-o recunosc în neuitare, / Fiindcă-l iubesc spre nemurire, / Pe Eminescul nostru mare.” (Marea mea iubire). Totodată, recunoaște că și meleagurile Ozanei, pe al cărei mal „s-au scris povești”, au fermecat-o din copilărie. Prezența lui Nică se simte și astăzi acolo, scăldându-se în apele sale, laolaltă
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
mari nu putea să lipsească, sculptorul care și-a așezat viața „În marmură și în destin”: „Titan al artei devenit / Prin ce-a lăsat și prin credință, Masa tăcerii l-a hrănit / Cu liniște și cu voință. // Și azi, spre nemurirea lui, / Învăluită în mister, / Coloana Infinitului / Îi poartă sufletul spre cer”. E interesant cum, în doar câteva strofe, Virginia Vini Popescu surprinde portretul unei personalități, cu tot ce are el esențial și mai de preț. Așa este și poemul „Iubire
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
a întrupat În inimile calde ce-L primesc Pe El ca Domn și veșnic Împărat... O, de-ar mai ninge iarna cu zăpezi Cu albul pur ce a născut Iubire Uniți în lanțul dragostei divine Să colindăm pe Cel din nemurire! Referință Bibliografică: În așteptarea Crăciunului... / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1813, Anul V, 18 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ÎN AŞTEPTAREA CRĂCIUNULUI... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368486_a_369815]
-
STĂPÂNE, Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2004 din 26 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Iartă-mi, Stăpâne... Iartă-mi Stăpâne,clipă grea , de rătăcire Când, prins de slavă cea deșarta, am uitat Că sunt nimic,iar Tu, esti, nemurire Și numai Ție, se cuvine mulțumire Fiindcă singur Tu,esti fără de păcat! Iartă-mi Stăpâne, vorba neînțeleapta Ce buzele-mi de țină,au rostit Neînvățând pe cei fărădelege, calea dreapta Iar pentru asta, știu că mă așteaptă Osânda Tatălui din
IARTĂ-MI STĂPÂNE, de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368538_a_369867]
-
cred că etnicul român va dispărea in următorii 100 de ani, tocmai din considerentele mai sus amintite, dară eu, încăpățânat de cind mă știu, nu am numai speranța dar am și convingerea, că blajinul popor român are în el sămânța nemuririi, tocmai pentru că este urmaș în linie directă al celor care au colonizat dintr-u începuturi această planetă. Poporul român, duce pe umerii săi uriașa răspundere, a continuității OMULUI pe această planetă! M-am scrîntit la cap ar spune cu ironie
ROMÂNII-UN POPOR DE BLAJINI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368540_a_369869]
-
actuală și Speranța. Pentru ușurarea înțelegerii preceptelor, cu voia dumneavoastră, le voi numerota. Crezul poetului - 1 „Povestea mea? Nu e o-nchipuire! Nadir, Zenit și orice alt′ mai poate Să-mi împlinească sufletul, sau poate Ce duc spre infinit ori nemurire, Și să iubesc cu-ndeajuns iubire, Flămând sau blând ca cel care socoate Că a primi târziu serenitate Este îndeajuns dumnezeire. Nicicând fi-i-va-mi patima pierdută! Sub clătinări sau sub credința care, Cu mine zămislită și născută, Eu o trăiesc nu
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
Ernst Albert de Saxa-Coburg și Gotha, duce de Edinburgh, își desfășurase activitatea de amiral. Aici, în perioada 1925-1936, pe o stâncă terasată vecină cu marea și-a pus planul în aplicare, reușind să creeze noi file de unicitate în cartea nemuririi personale și să deschidă o nouă eră în istoria orașului. Este vorba de un domeniu de 35 de hectare, cu o simbolistică bogată, construit după modelul labirintului cretan și al Grădinii Paradisului, în care poți întâlni peste 3000 de specii
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
te simți copilul Lui Dumnezeu, te simți tare că poți să o duci singur, te simți nemuritor, te... —Doamne! Don Quijote, eu nu asta vreau, să fiu nemuritor! Unul din neamul meu, chiar creatorul unui Luceafăr a zis: De poftiți la nemurire— Cât o am, v-o vând acuș! Ca să-i cumpăr dragei mele O păreche de mănuși...” — Străinule, nu te înțeleg, nu caut vorbe pe ales. Te-aș întreba însă altceva: ”Cele mai cumpllite înfrângeri nu-s renunțările la vis?” (Radu
ÎNTÂLNIRE CU DON QUIJOTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367839_a_369168]
-
cineva se comportă sau acționează “în spiritul” unei persoane care a murit, lăsând să pară pentru ceilalți, că persoana decedată încă mai trăiește prin intermediul celui viu. Poate că aceasta este una dintre puținele forme care ne duc cu gândul la nemurire, atunci când spiritul unei persoane puternice, precum magnetismul unei stele, încă va continua să producă efecte pozitive printre oameni, eventual chiar să-i îndrepte spre calea cea bună, atunci când chiar toți laolaltă nu pot găsi rezolvarea unei probleme, având mereu o
PRINTRE STELE... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367921_a_369250]
-
Ediția nr. 2260 din 09 martie 2017 Toate Articolele Autorului IMORTALITATE... cuvinte moarte - niciodată !!! și poate nu-i ăsta titlul și nici asta ideea... ieșit-a din mână să muște Medeea, cuvântul turbat de trăire, mușcat-a din mituri spre nemurire. cuvântul din matcă, ieșit-a ca râul, cuvântul nebunul cosit-a grâul... cuvintele nu vor muri niciodată, cuvântul nu are cum să moară. muți de-ar fi oamenii și tot l-ar rosti. analfabeți și tot l-ar scrie. afoni
IMORTALITATE de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367992_a_369321]