9,222 matches
-
atât de împovărat, sensibilizează întotdeauna pe om și îl pune adânc pe gânduri... noiembrie, 2012 1 Rațiunea supremă pe lume (în limba latină). 38 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 39 Voință împlinită oarte de curând, o întâmplare din cale-afară de neobișnuită a reușit să zguduie cugetul și bunul mers al treburilor populației din micul oraș, din care eu stau și notez pe foi răzlețe de maculatură aceste rânduri, ce, la finele lor, poate chiar vor cutremura pe unii. Se știe că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul său, la care se spovedi și de la care, de asemenea, primi apoi și Sfânta Împărtășanie. Când ieși de pe poarta incintei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de patruzeci de ani cu mult. Și, dacă, la vârsta tinereții, frumusețea și frăgezimea formelor sunt cu totul firești și comune, spre bătrânețe, acestea apar ca un miracol... În sfârșit, este de prisos a mai descrie ce impresie profundă și neobișnuită făcu femeia lui Victor, în inima căruia începu, chiar din acele clipe, să se cuibărească adânc un amestec închegat de simțăminte, ce, mai târziu, avea să le numească el singur de dragoste... Victor încă avea acea față crispată și fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iar singurătatea și sminteala de care ești pe deplin înconjurat te îndeamnă să-ți cauți uneori, cu orice preț, tovarăși de care să te apropii. Sper că nu te-am speriat și că mă înțelegi și mă îngădui... Această formă neobișnuit de directă de a se explica nu atrase deloc atenția lui Victor, căci la dânsul ajunsese numai sunetul blând și plin de grație al vocii ce îi vorbise, care îi încântase auzul pe loc. Totuși, după câteva clipe de liniște
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
muncă, cu care venise, în acea dimineață, la slujbă. Toată ziua, 128 Rareș Tiron ea nu-și putu vedea deloc de treabă, ci fu abătută și distrasă de la lucrul ei, căci, în mintea sa, se învârteau tot felul de idei neobișnuite și tot soiul de reflecții adânci despre viață, moarte, suferință, sau fericirea omului pe pământ. Lucrul acesta nu trebuie să mire deloc pe nimeni, fiindcă, în astfel de împrejurări morbide, întotdeauna conștiința este cea care lucrează cel mai puternic și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în zi, era o neliniște tot mai sălbatică și mai greu de potolit. Lucrul acesta nu trebuie să fie, însă, de mirare pentru nimeni, căci, în ființa sinucigașilor, întotdeauna se învârt gânduri și sentimente dintre cele mai tari și mai neobișnuite unei inimi ușoare. Continuu, și tot mai haotic, în Adriana erau arderi și purificări clocotitoare, ce lucrau în ea cu vuietul turbat și imposibil de potolit al unei bătălii pe viață și pe moarte dintre ceea ce simțea că trebuie să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în când, își ducea și mâna în partea stângă a pieptului, masând ușor locul și încercând să potolească ceva ce părea a fi o mare durere, ca un junghi. Deja, de câteva minute bune, ea răsufla foarte din greu și neobișnuit de șuierător. Șerban era mai conștient decât oricine altcineva că, nu peste prea mult timp, ceva din cale-afară de neplăcut ar putea să se petreacă. În aerul 184 Rareș Tiron de acolo, plutea deja mirosul unei nenorociri iminente. Totuși, neputând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vieții. Când depăn trecutul cu bune și cu rele, trecut materializat în mantia umbrei mele, ulițele satului se deschid primitor și luminos. Pădurea de fag a fost prima mea dragoste, deși când o vizitam, călătoream în gând alături de cele mai neobișnuite ființe de pe pământ. În schimb izvoarele, mi-au compus cele mai frumoase partituri care mi-au alintat copilăria și au dat naștere celor mai minunate cursuri de apă, pe care călătoream mândru de mine, împreună cu bărcuțele chinuite dintr-un ziar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
miracolelor care în majoritatea cazurilor pot fi întâlnite în faptele istorice dificil contestabile, în special numeroasele vindecări carismatice ale lui Isus, printre care și ale posedaților. Un al doilea gen de relatări ale miracolelor privesc evenimentele extraordinare, dar nu total neobișnuite pentru acele locuri: de exemplu, plaga țânțarilor sau a lăcustelor și alte plăgi ale exodului din Egipt. Al treilea gen de relatări amintesc cu claritate fapte înfrumusețate de un anumit ton legendar, ca de exemplu soarele oprit deasupra Gabaonului de către
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nou-născutului Scalele Merrill Palmer Scalele de Performanță Leiter; Scalele Vineland de măsurare a comportamentului adaptativ; o grilă de observație semistructurată pentru observarea atașamentului mamă adoptivă-copil adoptat s-a constatat dezvoltarea unui model normal de atașament față de mama adoptivă. În mod neobișnuit pentru această categorie de copii, autorii au identificat lipsa completă a atașamentului evitant, considerat ca reflectând neglijarea continuă și lipsa de răspuns a persoanelor din preajma sa la nevoile sale afective; în unele cazuri s-a constatat existența unui atașament nediferențiat
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Este vorba de un atribut care diferențiază persoana care-l posedă de alte persoane din categoria socială căreia îi aparține 348. Stigma, presupune prin urmare, prezența unei particularități care scoate persoana din normalitate și o plasează în categoria anormalității, a neobișnuitului, a nefirescului sau, în acord cu Stafford și Scott 349 stigma este o caracteristică a unei persoane, care este contrară normelor sociale, prin normă socială înțelegând, o credință împărtășită, potrivit căreia o persoană trebuie să se comporte într-un anumit
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
marinați sau În saramură. În ce-l privește, Însă, Alatriste mai reflectă puțin, apoi clătină din cap. Erau prea mulți dubloni În joc, numai pentru a găuri pielea unor tipi oareșicare. Or, tocmai aici era buba acestei afaceri atât de neobișnuite: era prea bine plătită pentru a nu fi și neliniștitoare. Instinctul lui de vechi soldat mirosea primejdia. Nu-i vorba de bani. — Prisosesc spadele În Madrid, insinuă mascatul, iritat. Căpitanul nu Înțelese bine dacă se referea la căutarea unui Înlocuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îi trimetea de la bucătărie o plăcintă cu carne sau niște cârnați, ca să alunece vinul mai cu spor. Din tinerețea lui despre care nu vorbea niciodată, nici puțin, nici mult, căpitanul păstrase o anumită Înclinație spre lectură; și nu era lucru neobișnuit să-l vezi șezând la masă, singur, cu spada și pălăria atârnate Într-un cui din perete, citind versiunea tipărită a ultimei piese a lui Lope de Vega - care era autorul lui preferat - jucată pe scenele populare improvizate Del Príncipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
adăuga În cinstea lui că abia dacă se atingea de vin și că nu l-am auzit vreodată vorbind pe cineva de rău. Ceea ce În Spania de atunci și În cea de azi, chiar și pentru un preot, era ceva neobișnuit. — Să fim mai prudenți, señor Quevedo, adăugă el atunci, afectuos, după latinismul de rigoare. Nu sunteți În situația de a putea murmura anumite lucruri cu glas cam țâfnos. Don Francisco se uită la preot, potrivindu-și ochelarii. — Eu să murmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
luați-vă caii și plecați. Colegul meu s-ar putea Întoarce. — Și dumneavoastră? — Mă privește. Englezii schimbară iar câteva cuvinte. Cel În gri părea să reflecteze, cu brațele Încrucișate și cu bărbia sprijinită pe degetele mare și arătător. Un gest neobișnuit, plin de afectare, mai potrivit cu palatele elegante din Londra decât cu o străduță Întunecoasă din partea veche a Madridului, dar la el probabil uzual; ca și când era deprins să ia adesea poze Îngrijite În fața oamenilor. Așa alb și blond cum era, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-i caut capa, am găsit-o și am dat fuga după el să i-o dau. Și-a aruncat-o pe un umăr În timp ce-și ridica mâna ca să mă atingă ușurel pe obraz, Într-un gest de afecțiune neobișnuit la el. Și mă privea ca Înainte, când mă Întrebase cum mă simt. Iar eu, pe jumătate rușinat, pe jumătate mândru, am simțit cum Îmi luneca pe față o picătură de sânge din mâna-i rănită. Treptele de la San Felipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rămas stană de piatră printre oamenii care veneau și plecau, cu senzația că am fost smuls, fșștt, dintr-un loc minunat. Abia În cursul nopții, neputând să adorm din cauza ei, și a doua zi În drum spre teatru, câteva amănunte neobișnuite ale situației - nici unei domnișoare de familie bună nu i se dădea voie pe atunci să stea de vorbă cu flăcăiandri aproape necunoscuți În mijlocul străzii - Începură să-mi strecoare În suflet senzația că pășesc pe buza prăpastiei, dincolo de care se aține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
con uriaș de lumină și foc, flăcările care au alcătuit curând un perete în fața lui, fumul care se înălța spre cer și se lățea spre Vindelälven, razele de soare care străpungeau norii de fum și luminau lăstărișul în felul acela neobișnuit, biblic. într-un incendiu de defrișare focul merge din afară spre înăuntru. Arde ce trebuie ars direct și fără cruțare, dar dacă șanțul de protecție e bine făcut și suficient de lat, atunci nu se atinge niciodată de lumea exterioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
că Iisus își adusese bunicul cu el. Și toți cei cărora Doré le permisese să fie în imagine puteau auzi foarte clar o voce puternică, de bas, din înaltul norilor - care, în treacăt fie spus, tocmai în ziua aceea erau neobișnuit de destrămați și neuniformi -, o voce care se auzea ca dintr-un megafon aflat undeva departe. Vocea spunea așa (și a repetat de două sau trei ori): Acesta este fiul meu, acesta este Alesul. Nu întâmplător v-am chemat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
bășica înotătoare se chircește. Acest fel de a privi al bunicului m-a urmărit întreaga viață. La muzeu - în acea prea scurtă perioadă - am văzut nenumărate asemenea „pete“ pe marile capodopere. Da, ochii mei le căutau, împinși de o dorință neobișnuită de a mări și de a adânci. Tot așa cum, dacă privești totalitatea, se produce o micșorare și o limitare. De bună seamă, cel ce dorește poate privi în felul acesta fiecare amănunt din existența proprie, mărindu-l și în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dar cineva trecuse înaintea noastră, iar Manfred urma atent amprentele încă vizibile ale roților. Amândoi am crezut că puteam vedea ferestrele luminate din Ulriksdal. Chiar dacă ar fi să vorbim doar despre numele ei, continuă Manfred. Trebuie să recunoști că este neobișnuit. Da, am recunoscut eu. Până acum n-am auzit niciodată numele ăsta. Cel puțin numele de familie. Am o carte care se numește Cine este acesta, continuă Manfred. Dacă te uiți în ea, poți afla o mulțime de lucruri. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ținutul natal. în felul acesta nimic din moștenire și din sămânță nu se putea risipi sau pierde. Este un un punct de vedere pe care aproape că aș îndrăzni să spun că-l împărtășesc. Ca stil de viață, îmi pare neobișnuit de plin de sens. VIGNETA Și exemplar. Și ce faci aici, în casa pe care a construit-o Elis din Lillåberg? întreaga mea viață, i-am spus, m-am ocupat de Biblia lui Gustave Doré. în diferite feluri. în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în stânga foii am pus tocurile cu peniță. Lângă ele am așezat sticlele de tuș. Apoi am început. Poți spune așa? Opera vieții? Poate ar trebui să se șteargă aceste cuvinte? Dar o operă, o lucrare a vieții, este oare ceva neobișnuit? Viața însăși e o lucrare. Nimeni nu se poate sustrage de la îndeplinirea ei. Nu poți da înapoi. O faci, fie că vrei, fie că nu vrei. Nu există nimic deosebit sau ieșit din comun când se vorbește despre o operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fost nimic. în mare, am citat doar din memorie părți din programul partidului. în orice caz, a fost frumos, am zis. Da, a spus ea. E foarte frumos. Dar, am continuat eu, și oamenii trebuie să treacă prin multe situații neobișnuite. Mari minunății îi înconjoară în fiecare anotimp, a scris Knut Hamsun, după cum spunea bunicul meu: în timpul iernii stelele și tot iarna aurora boreală, un firmament de aripi, un incendiu în casa Domnului. Și din când în când - nu tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mi-a umplut copilăria cu cuvinte și literatură. El nu a înțeles niciodată că lumea nu poate fi descrisă, ci numai transpusă în imagini. Este o mare bucurie pentru mine ca în curând să vă pot arăta fructele strădaniei și neobișnuitului meu talent. Mă întreb adesea cum făcea bunicul cu tutunul de pipă. Folosea miere? Sau vreuna din florile de pe panta muntelui Ava? Eu nu reușesc niciodată să obțin mirosul acela dulce, aroma de griș cu fructe și marțipan. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]