2,353 matches
-
din fier forjat în fața gării, gândind intens, încercând să-și domolească bătăile grăbite ale inimii. “Trebuie să merg la Școala Normală, trebuie să aflu cum ajung acolo ș-apoi, voi mai vedea!“ se încuraja, privind oamenii care treceau atât de nepăsători pe lângă el. Cum, chiar nimeni nu vedea că el nu era decît un copil străin de acele locuri, și că nu știa ce să facă?! Cum, doar el trăia intens clipele acelea, importante pentru viitorul său? Într-un târziu, întrebă
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
anume, când Israelu-și va dori cu capul sus să iasă-n lume ... Dar a venit ziua funestă când l-am văzut pe-un frate-al meu, cum e bătut de-un egiptean doar pentru faptul că-i evreu. Puteam privi nepăsător la victimă și la călău? M-am repezit și l-am lovit pe agresorul prostălău. Nici astăzi nu mă dumiresc cum dintr-un pumn a și murit; posibil ca prin mâna mea brațul divin să-l fi lovit ... Chiar la
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
nu o face mai bine purtătoare de înțeles ireductibil decât rezultatul viu și definit, Faptă de orice greutate. De-aceea, atât ieri cât și azi - și, dacă voi avea zile, și mâine - am simțit că, dacă dincolo de orice prejudecăți, reținere nepăsătoare și individualism sterp, voi află, precum în nisipul râurilor mari, pepita de aur și o voi arăta și altora, ajutând, pe cât pot, să se scoată mai lămuritor în evidență, nu voi fi trăit fără rost; și nădăjduiesc că nu am
SFINTELE PAŞTI (2008) de ARTUR SILVESTRI în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347940_a_349269]
-
își schimbă...culoarea, din culori vii, optimiste, într-o culoare pesimistă și monotonă... Multe momente din viață le uităm, altele, încercăm să le păstrăm într-un ”sertăraș”, pentru care numai noi avem ”cheița”. Timpul trece... mereu în grabă și mereu nepăsător... Cândva, când ziua se-nchină în fața serii și afară este frig și totul în jur emană...tristețe, în acel moment iau cheița sertărașului plin de amintiri și-l deschid... In secunda în care fac acest lucru, din sertărașul magic își
VIAŢA ESTE MULT PREA SCURTĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347287_a_348616]
-
han, adăugă Liliana. -Pe zeii toți, e greu să vă țin în frâu! zise Talestri puțin speriată de ce auzise. Prințesa făcu repede câțiva pași în jurul celor două amazoane, analizându-le gesturile, apoi, întorcându-se pe poteca dinspre hanul mare, păși nepăsătoare, admirând priveliștea din jur. Câțiva bărbați curioși îi admirau grația și privirea semeață. Aela și Liliana o urmară la câțiva pași distanță, șușotind, râzând și dându-și coate. Deodată, doi călăreți apărură din senin pe poteca, ce lucea în ultimele
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > FRUNZA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 749 din 18 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului FRUNZA Totul în jur, părea a alcătui doar un uriaș pendul oprit din mersul său peste care, nepăsătoare, continuau să se rostogolească clipele. Lumina era la fel de limpede, soarele de amiază încingea aerul la fel ca într-o brutărie și dacă n-ar fi fost frunzele arse al căror zbor neliniștit concura tot mai des cu al fluturilor, căzând
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți, poți să realizezi cât de departe suntem de sfințenia celor de atunci! Întâlnim în acest volum creștini învățați
OFERTĂ DE CARTE (19) MAI 2012 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346963_a_348292]
-
furioasă, biciuind fereastra...sublinia starea sa sufletească. Privirea i-se îndreptă spre sticluța mică de pe masă. Lichidul roșu ii amintea de sângele ce alerga prin corpul obosit. Degetele lungi, uscățive, au apucat șovăielnic micul recipient misterios. Pendula ticăia regulat, monoton, nepăsătoare la trăirile bătrânei. Și-a făcut curaj, a dus la gură licoarea sorbind cu încredere până la ultimul strop. Încăperea se învârtea în jurul ei, s-a prăbușit fără simțire...noaptea era la zenit. Un tunel întunecat se forma în jurul ei. Deschizând
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
vrei să spui cu asta? -Dacă folosim această forță putem face pământul să renască. Totul să fie cum a fost înainte. Pe fața împietrită a lui Etrius nu se putea citi nici o expresie. El rămase la fel cum a intrat: nepăsător. Dar totuși spuse: -Accept. Voi intra în castel și voi lua de acolo orice pare interesant. -Știam eu că nu ne vei lăsa baltă. Generalul scoase de sub birou o sabie și spuse: -Ia-o! -De ce? -Cea mai bună metodă de
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
unul cu altul. Oameni pe care eu nu-i vedeam împreună nici măcar o zi, pot fit fericiți împreună de câțiva ani buni. Orice întâlnire cu un semen trebuie văzută ca un dar din partea lui Dumnezeu. Nu trebuie să trecem niciodată nepăsători pe langă oamenii pe care ii întâlnim. Și trăind oamenii că pe daruri din partea lui Dumnezeu, vom avea și șansa că deodată să simțim că inima bate altfel în apropierea unei persoane. Nu putem explica misterul. Dar suntem datori să
DESTIN DE FEMEIE.OANA.GANDURI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345167_a_346496]
-
soclul metaforei , dar și a celorlalte figuri de stil cu rolul de a înnobila și de a sacraliza realul : ,, Cerul e sprijinit de vârful căpițelor de otavă'', ,,ulița din capătul de sus al lumii'', ,, satul plutește pe aripile norilor'', ,,trece nepăsătoare nemurirea'', ,,cărarea necosită a sufletului''. Lumea satului e pentru el oglinda vastă în care îi reconstituie înfățișarea. De un spațiu privilegiat se bucură ciclul de poezii religioase intitulat ,, Răstignit pe cuvinte''cu aceeași rezonanță metaforică în care simbolurile biblice predomină
MENUŢ MAXIMINIAN- UN POET AL METAFOREI, RECENZIE DE MIRCEA DOROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345243_a_346572]
-
mai tare mă doare că plec de lângă voi, răspunse cu glasul ei blând și stins, ca o șoaptă adunată de vânt. Am îngenunchiat, sărutându-i mâinile, gustând lacrimile amestecate a două suflete rătăcite într-un univers prea nesfârșit și prea nepăsător... - Nu vreau să mă mai doară, mamă, nu vreau! Amândouă, rostind aceleași cuvinte, fiecare strigându-și altă durere, una mai mare decât alta... Referință Bibliografică: O viață într-o clipă / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 809, Anul
O VIAŢĂ ÎNTR-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345332_a_346661]
-
înghesuindu-l peste bagaje și intru pe culoar căutând cu ochii cifra 8. O găsesc repede, este a doua cușetă, cușeta din dreptul celor doi bărbați care sunt atât de preocupați de țigara lor încât nu mă zăresc și blochează nepăsători intrarea. - Fiți amabil, încerc eu să fiu amabilă. Întâlnesc privirea mirată a bărbatului, care pare că mă vede doar în acest moment. Se retrage, dar în așa fel încât ușa cușetei rămâne blocată. - Scuzați-mă! Vreau să intru aici. - Este
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
arăbesc, ajutându-mă să îmi duc geamantanele în cușetă. - Ce? întreb rece și tăios. - Locul de dedesubt. Se pare că e liber. - Eu sunt alături, zice vesel conductorul mic și gras. Nu vi se poate întâmpla nimic. Dau din umeri nepăsătoare. Mi-este indiferent dacă locul este ocupat de o femeie grasă, așa cum prevăzuse Elena, sau de bărbatul cu pulovărul ce miroase a mosc și vanilie. Sunt fericită că ajung în patul de sus înainte ca trenul să se pornească brusc
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
mă surp într-un interior fără conținut... Speranțele îmi dau tîrcoale; despletite, plutesc deasupra veșniciei, atingând cu o adiere hotarele existenței mele... Poate se vor transforma odatä... luînd a ta formă...umplându-mi astfel golul din suflet... Timpul se scurge nepăsător luîndu-mä în zbor tot mai sus ca apoi sä mä arunce cu nepăsare că pe un balast în realitatea crudă, la mijloc de drum... strivitä de singurătate și maltratatä de El...de timp; îmi dau seama că toate speranțele au
GOLUL DIN MINE de DOINA THEISS în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345407_a_346736]
-
pentru bietele păsări atât de blânde și frumoase, încât îi tăia orice poftă de mâncare. De sitari nici vorbă. Cum să mănânce așa ceva? Își umezea buzele arse de razele nemiloase ale soarelui, în dulceața răcoritoare a preparatului din pahar, privind nepăsătoare la mesele din apropiere. Băutura avea o consistență ca o cremă mai diluată, de culoarea fisticului. Era plăcută și ar mai fi dorit un pahar. Acest lucru l-a sesizat Valentin care a comandat imediat ospătăriței câte un nou preparat
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
această noapte vraja se va rupe definitiv. În schimb noi doi putem rămâne prieteni în situații mai speciale! - se bucură dracul. Voi oamenii aveți în permanență nevoie de noi și în fiecare zi ne pomeniți numele! Așa că nu putem rămâne nepăsători la cerințele voastre rostite cu insistență! - Asta se datorează vicleșugului și ispitelor voastre. Dacă nu v-ați băga coada să ne învrăjbiți ar fi pace pe pământ. Și lălăind vrute și nevrute, din galop se pomeniră mergând la trap. - Ehe, iată un
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
a iubit La focul dragostei dintâi! Ridică-ți ochii către ceruri! Cum ai putea să te-ndoiești vreodată De dragostea ce-ți poartă Dumnezeu Când vezi seninul cerului în zori Și-atâtea frumuseți în jurul tău? Cum ai putea să treci nepăsător Să nu te-oprești din drum să-I mulțumești Că ți-a dat pace, dragoste, speranță Și te-a-nvățat să ierți și să iubești? Cum ai putea să te-ndoiești vreodată De Cel ce-I Sfânt, Măreț și Minunat
OMAGIU DIVIN 23 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376999_a_378328]
-
-nvățat să ierți și să iubești? Cum ai putea să te-ndoiești vreodată De Cel ce-I Sfânt, Măreț și Minunat Ce pentru tine Fiul și-a jertfit Să poți fi mântuit, să fii salvat? Cum ai putea să stai nepăsător La o iubire ce-i atât de mare? Ridică-ți ochii către cerul slavei Răspunde la a dragostei chemare! Nu plânge! Nu plânge...va veni o vreme Când rănile ce dor acum Le vei uita și-ai să zâmbești Și
OMAGIU DIVIN 23 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376999_a_378328]
-
CIMITIRELE Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1513 din 21 februarie 2015 Toate Articolele Autorului E-o taină-n toate și-o năruire; nu vă-ndoiți de dăinuire când vă cântați bucuriile în același cerc istovitor în care dorm nepăsătoare cimitirele... * E o lumină-n toate și-o sfâșiere; nu vă întrebați de risipire când vă slăviți odoarele în același triunghi nepereche în care se înalță - ca o provocare - luna, soarele... * E-un nepătruns în toate și-o prigonire ; și
SĂ NU TREZIM CIMITIRELE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377843_a_379172]
-
altul îi înșfăcă geanta de pe umăr. Până să se dezmeticească, cei doi au dispărut fără urmă luați parcă de vântul înghețat. Ce mă fac? De unde iau bani de bilet?” Mintea îi lucrează repede dar trupul se mișca încet în contratimp, nepăsător, mulțumit, împăcat cu sine. “Mă urc în tren fără bilet, e noapte, nu cred ca vine controlorul.” În următorul moment își dă însă seama că în geantă avea și buletinul. La un eventual control, fără bilet și fără acte are
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
Acasa > Stihuri > Semne > TRECERE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului trecere Zăpada putrezită-n ceasuri S-a așezat nepăsător, Absent la tropote de glasuri În mine tot mai mult cobor. Jur-împrejur doar amintiri, E un trecut decapitat, Culoarea pleoapelor subțiri Și chipul tău eu le-am uitat. Am strâns în mine numai spini, Și piatra rece din cuvânt, Degeaba
TRECERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377876_a_379205]
-
mare. Celui trist și apăsat, De necaz împovărat Plin de grijuri, ostenit Sau cu sufletul rănit Să-l pot ridica cu milă, Dar cu inima umila, Să-l îmbrac pe cel lipsit Știind cât e de prețuit, Să nu fiu nepăsător Dacă-mi cere ajutor. Să răspund la defăimare Cu blândețe și iertare, Să iubesc pe frații mei, Să Te văd pe Tine-n ei, Mulțumit să fiu oricând Totdeauna, orișicând. Pentru orice-ngrijorare Dă-mi Tu Doamne rezolvare, Întărește-a
DE ZIUA MEA PĂRINTE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377873_a_379202]
-
în localitățile Ip și Trăznea, se dedau la atrocități și masacre greu de descris, asupra românilor. Singura vină a miilor de uciși din Ardeal, a fost faptul că s-au născut români. Actualmente, români neștiutori din această parte a țării, nepăsători și indiferenți, pleacă în Ungaria, pentru a lua cetățenie, primind bani, foloase și pensie. Astfel, populația ugurească, fals îngroșată, va putea cere organismelor internaționale, dreptul de a înființa acel Ținut Autonom Secuiesc, ca populație majoritară, în Ardeal. Voi pune o
ROMÂNIA ÎN CUMPĂNA VREMII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376318_a_377647]
-
Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016. azi am văzut un preot în sutană călcând pe un covor de frunze galbene ducând în mână o plasă albă probabil cu o colivă de la vreo înmormântare pășea nepăsător spre mine și eu îngândurat spre el copacii se împreunau deasupra noastră încă încărcați cu frunze galbene și înalți printre ramurile cărora străbătea șovăielnic un soare rătăcitor dintre toate florile din parc în ultima zi când ne-am plimbat ținându
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]