10,298 matches
-
progresează cu 4 puncte de procentaj cu ajutoarele familiale. Este fundamental din două puncte de vedere. În primul rând, în perioada de instalare în viața activă, părinții și uneori bunicii contribuie într-un mod foarte semnificativ la resursele copiilor sau nepoților lor. Transferurile private primite ajută într-un mod substanțial tinerii, într-un fel este un ultim "coup de pouce" înaintea zborului către viața de adult, un ajutor esențial pentru a face pasul către autonomie. În al doilea rând, puterile publice
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ca serviciile să fie reciproc echitabile. Uneori, întrajutorarea filtrează cu independența economică, în special în zonele rurale unde schimburile caracterizează activitățile agricole de mai mare amploare sau în rețelele familiale de proximitate când bunicii se ocupă în mod regulat de nepoți pentru a le permite mamelor să exercite o activitate profesională. Aici părăsim zona întrajutorării pentru a intra în aria politicilor familiale, în special în privința supravegherii copiilor. Lanțurile de solidaritate și arbitrajul statului O veritabilă economie de transferuri între generații caracterizează
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
finanțează educația copiilor lor și pensia părinților lor. Schema de mai jos vizualizează aceste interferențe inter temporale, surse de altruism reciproc. Generația 1 V1 (bunici) ↑ Generația 2 A2 V2 (părinți) ↓ ↑ Generația 3 J3 A3 V3 (copii) ↓ ↑ Generația 4 J4 A4 (nepoți) ↓ Generația 5 J5 (strănepoți) Trecut Prezent Viitor (t 1) (t) (t + 1) Sursa: André Masson: "Économie des transferts entre générations: altruisme, équité, réciprocité indirecte, ambivalence..." în: Michel Aglietta, Didier Blanchet și François Héran: Démographie et économie, rapport du Conseil d
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
instrumente și dispozitive de prevenire puse din ce în ce mai mult la dispoziția sa. Evoluția demografică actuală impune și noi reflecții asupra inevitabilei transformări a legăturilor, naturale și afective, unind diferitele generații. Între bunicii din ce în ce mai numeroși, datorită longevității lor crescute, părinți, copii și nepoți, relațiile afective sunt în plină evoluție. Ele pot fi dezinteresate (altruism, solidaritate): ajutor adus seniorilor celor mai în vârstă (dependență) de copii și nepoți, ca și ajutorul oferit de mulți seniori nepoților lor când aceștia intră în viața activă și
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
și afective, unind diferitele generații. Între bunicii din ce în ce mai numeroși, datorită longevității lor crescute, părinți, copii și nepoți, relațiile afective sunt în plină evoluție. Ele pot fi dezinteresate (altruism, solidaritate): ajutor adus seniorilor celor mai în vârstă (dependență) de copii și nepoți, ca și ajutorul oferit de mulți seniori nepoților lor când aceștia intră în viața activă și de adult, constituie de acum înainte exemple mai degrabă banale. Astfel, relațiile afective pot avea și o dimensiune financiară directă sau indirectă, via o
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
numeroși, datorită longevității lor crescute, părinți, copii și nepoți, relațiile afective sunt în plină evoluție. Ele pot fi dezinteresate (altruism, solidaritate): ajutor adus seniorilor celor mai în vârstă (dependență) de copii și nepoți, ca și ajutorul oferit de mulți seniori nepoților lor când aceștia intră în viața activă și de adult, constituie de acum înainte exemple mai degrabă banale. Astfel, relațiile afective pot avea și o dimensiune financiară directă sau indirectă, via o asistență biunivocă de amploare crescândă. Teoria ciclului de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
sa primărie, unde fusese transferat odată cu reforma administrației teritoriale din 1968. Era tot primar, dar la Terebești, co mu nă de care aparținea, spre bucuria bătrînilor, și așezarea lor strămoșească Pișcari, satul cu minunea. În zilele de lucru, acasă rămîneam nepoții și bunicii. Iar Într-o astfel de miercuri sau joi, ne-am pomenit cu vizita 85 Între Sfatul Popular și miliție unei femei foarte vorbărețe și a unui domn. Nu cred ca Lia să fi fost prin preajmă, doar cei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
rețină locului. Și, În fața acelui semn evident al sorții care nu lucra cu noi și pentru noi, a pus stăpînire pe el o amintire pe care, Întrezărind În ea tot jocurile destinului, a ținut să mi-o destăinuie și mie, nepotul lui de zece ani cu luminile În scăpătare. Era, mi-a spus, În 1940, la vreo lună de cînd ungurii intraseră În Ardeal. Noile autorități l-au chemat la Sătmar, la un centru de recrutare unde se temea că va
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
al optzeci și doilea an de viață. Foarte intens mi se luminează și acum imaginea moșului Ștefan: bărbat Înalt, subțire, drept ca o linie, călcînd ușor, dar sigur și fără grabă, ca un minutar de cadran solar. Fiii lui și nepoții nu-i semănăm, am ieșit mai scunzi, mai Îndesați, nu avem nimic din ținuta lui aeriană. Nu-i cunosc nici o boală, nici o slăbiciune: nu fuma, bea numai vin, rar pă lincă, nu făcuse pasiune prea mare nici pentru cai. Îmi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doar că am și eu o nedumerire de supus vigilenței distinsei case de avocatură: cum de nu era vizat de moștenire un frate al tatii, cel mai În vîrstă din neamul Ruba prin părțile noastre de lume, apoi veri și nepoți de veri de ai mei de care nu duceam lipsă. Dumneaei mi-a răspuns că e bine așa cum e, că zarurile nu au căzut altfel, că onorabilul Darren m-a desemnat pe mine ca unic moștenitor și că echipa ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și să nu-i uite vorbele. Iar urechile care au auzit, care au mai rătăcit din istorii, dar au și reținut destule din ele, s-a Întîmplat să nu fie ale fiicei sau ale fiului ei, nici ale celor treisprezece nepoți, ci ale unui strănepot, cel mai firav și mai puțin Înzestrat pentru viață dintre toți, slab de amîndoi ochii, purtat din spital În spital ca să nu-i piară prea devreme darul luminii, tăiat și șubrezit de doctori, ținîndu-și tot neamul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
casă? mă interpela din pragul ușii. — Good evening, Mrs. Flory! — Come in, Son! Tuturor băieților le spunea Son, iar fetelor Kitty. Pare-se că numai În adresarea directă Îl folosea pe „Son“, ca și cum orice băiat ar fi fost fiul ori nepotul ei. Am Învățat Însă de la ea și cuvîntul „boy“. Substantivul „girl“ nu țin minte să-l fi auzit din gura ei. CÎnd i se reaprindea dorul de Am erica, iar asta putea să i se-ntîmple oricînd, ținînd-o cam două zile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vedea dup-aia... — Io mă gîndeam, reluă moșu’ Ioan, oare de ce folos ai putea fi tu. Și cui?... Explicațiile mele cu ce pot orbii să facă și cum Îl plictisiră. Pe el Îl interesa la ce anume ar fi bun nepotul lui, nu al altora, și dacă va apuca vreodată să se poată mîndri că-l are. Mai zise: Că oamenii din sat știu că fata mea, Linca, are un prunc orb. Io nu m-am ferit, le-am spus de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
intitulată simplu Maria von Magdala. Magdalena e o femeie bogată și independentă, înconjurată de pretendenți. La doar cincisprezece ani fusese obligată să se mărite cu un soț bătrân, pe care l-a părăsit. Printre curtezani se află un anume Flavius, nepot al lui Pilat. Dar ea îl iubește pe Iuda, nu în ultimul rând pentru patriotismul acestuia. Isus apare și tulbură apele. Maria Magdalena se îndepărtează și de Iuda, și de Flavius, dar nu-L poate salva pe Isus de la moarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Solomon și o lăsase în pielea goală pe fiica lui Caiafa, preoteasă în acel moment (sic!). Iată motivele condamnării sale la moarte. Vom vedea imediat legătura cu subiectul nostru. Iuda, spune apocrifa, era nici mai mult, nici mai puțin decât nepot de frate al lui Caiafa (apo adelphou Kaiapha en), infiltrat în grupul apostolilor pentru a-i spiona și a transmite informațiile necesare Sinedriului. „Nu era ucenic pe față”, zice textul, adică sincer; fusese „împins de iudei, cu viclenie”. El primește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și începură să se devoreze între ei. Violența se întinse pe pământ și toate gândurile tuturor ființelor umane erau tot timpul rele” (5,2). Punctul inedit față de mărturia precedentă este transmiterea de către Veghetori a câtorva învățături malefice prin intermediul scrisului. Kaïnam153, nepotul lui Noe, care s-a născut după potop și știa să citească, este cel care descoperă la un moment dat o „inscripție pe care cei vechi”, adică oamenii de dinainte de potop, „o săpaseră în stâncă. El a citit-o și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pare să nu țină seama de faptul că cei treizeci de arginți nu reprezentau, ca valoare, cine știe ce. O scriere apocrifă din secolul al XI-lea, intitulată Relatarea lui Iosif din Arimateea, încearcă o explicație mai elaborată. Iuda ar fi fost nepot al lui Caiafa. El n-a crezut nici o clipă în mesajul lui Isus și ar fi devenit apostol numai pentru a spiona. Avem de-a face așadar cu un fel de agent secret infiltrat. În Legenda aurea, secolul al XIII
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
am să mă pot uita la cei care trec poate-poate, totuși, văd pe cineva cunoscut. Mulți copii au apărut în oraș de când n-am mai fost pe aici ! Și ce cunoscute mi se par chipurile lor probabil sunt copiii sau nepoții celor pe care-i știu din oraș. Dar unde sunt părinții, bunicii ?! Da, e adevărat, ici și colo vedeai câte un bătrân chiar în parc văzusem unul care semăna cu Einstein, plus niște ochelari cât roata carului pe nas, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și tată Toader. Nu v-am trimis vești cam de multă vreme, dar sperăm ca acum să aveți bucurie deplină... Aflați, dragilor, că pe această scrisoare Își pune semnătura, alături de noi - ba chiar primul - scumpul nostru fecior și al vostru nepot Tudor. Acum este deja băiat mare! Are chiar cinci... zile de când s-a născut. Este frumos și sănătos! Abia așteptăm să veniți la Iași, ca să-l vedeți. Să ne bucurăm Împreună... Dar asta nu-i singura noutate pe care v-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ați luat prin surprindere. Eram plin de gânduri... ― Așa se cade unui tânăr asistent universitar. Ce vești mai ai de acasă? ― Ai mei sunt sănătoși. Astăzi le-am trimis o scrisorică prin care Îi vestim că sunt bunici. Au un nepot. N-am uitat să le povestesc că ne-am cunoscut la domnul profesor Hliboceanu În cabinet și că abia așteptați să vă reîntâlniți. Le-am spus că la toamnă, când nu mai au treburi pe câmp, vor fi bine veniți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ei - s-a arătat de acord Gruia. ― Ascultă: „Dragi’ noștri dragi. Tari ne-am bucurat că sântem bunici! De când așteptăm noi așa un sămn!? SÎ ni trăiascî! Aflați că mama Maranda o și spus la tătî lumea că avem un nepot de toată frumusăța! Nu-i lucru de șagă nici vestea că l-ai Întâlnit pe cel mai drag În sufletu’ meu... Pe Petrică. Apoi când vom sfârșî treabă, venim cu mari drag la voi. Așa o fugă! Mama Maranda spune
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ai văzut? Într-o bucățică de scrisoare ne-au trimis gândurile și inimile lor! ― Tu te pricepi mai bine ca mine să analizezi o scriere. Și Îți dau dreptate. Darrr... fii atentă: „Ochi’ șî băietu’”, fiindcă nu toată lumea are „un nepot de toată frumusăța!” Numai mama Maranda și tata Toader au acest privilegiu! Au râs cu mare bucurie de felul cum a scris tata Toader și la gândul că Îi vor avea musafiri. ― Trebuie să pregătim Întâlnirea lui Petrică cercetașul cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că nu mi mai Încarc memoria cu asemenea gânduri. ― Mă iertați, domnule profesor, dar aș... ― Ce ar mai fi? ― Am primit scrisoare de la mama Maranda și de la tata Toader. ― Și ce spun? ― S-au bucurat peste poate pentru că au un nepot, iar tata Toader a fost entuziasmat aflând că l-am cunoscut pe Petrică Staniște și că dorește mult să-l revadă. Drept urmare, joia care vine Îi vom avea musafiri. Asta mai zic și eu veste! În cazul acesta, trebuie să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gară, caută o birjă. Arvunește-o, că dragii noștri n-o să aștepte tramvaiul. Știi cum merg hârburile astea. Ca niște oi rătăcite... ― Am să caut un birjar de Doamne-ajută, că o dată vin mama Maranda și tata Toader să-și vadă nepotul... Eu am s-o pornesc apostolește către gară, să mai iau o gură de aer, că numai acolo, În spital... Tu să-l trezești pe somnorosul de Tudor și să-i spui că Îndată vor sosi bunicii de departe. De
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o prăpădească. Din dosul gardului se auzi un câine lătrând ascuțit. Bade Vasileee!... strigă căruțașul cu un glas gros, care răsună în văzduhul nopții, stârnind și câinii de prin curțile vecine. Hai, bade Vasile, ieși afară, că ți-a venit nepotul!... Ușa căsuței se crăpă cu un scârțâit stins și din dosul ei se ivi umbra unui bătrân, care zăbovi puțin în prag, încercând să deslușească cine era la poartă. Tu ești, mă, Petre? întrebă, cu o voce răgușită, stăpânul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]