3,370 matches
-
doctorul a parcat automobilul lângă clădirea spitalului, apoi i-a arătat fereastra de la etajul trei, unde se află rezerva mamei sale. Dacă privea acum din întâmplare pe fereastră, putea să-i vadă venind. Sus în rezervă, mama sa se plimba nerăbdătoare și nu își luă ochii de pe fereastră. Presimțea că de acolo va primi o veste importantă. Se apropia și ora de contravizită a profesorului, totodată și venirea lui Ștefan, soțul său. A observat mașina sosind din depărtare. Când a sesizat
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
te odihnești și stai în picioare? - Am stat toată dimineața numai în pat. Am mai citit câte ceva să treacă timpul mai repede. Unde este Mircea? spuse ea dintr-o dată. - Mircea?, rămase doctorul surprins auzind soția cum îl întreabă calmă, dar nerăbdătoare. - Da, Mircea. Nu era el cu tine cu florile în mână când ați coborât din mașină? - Ba da.... spuse el încurcat, dar a rămas afară. Ne-a fost teamă să nu te șocheze apariția lui neanunțată. Merg să-l invit
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360527_a_361856]
-
există, nimic nu era sigur. Degetele lui lungi îi mângâiau linia dulce a gambei învăluită în mătase subțire. Buzele moi atingeau glezna... urcau îndrăznețe. O atrase la pieptul lui, răsuflarea femeii era resorbită de buzele care o căutau înfrigurate si nerăbdătoare. Dacă cele mai tari armate ale lumii, cedaseră în fața celor puternici, cum putea rezista ea, o femeie fragilă, dorinței tumultoase ce-i pătrundea ființa? *** Doamna în negru, cu voal cernit, a îngenunchiat pe lespedea de marmură albă. Amintirile îi sfâșiau
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
de unde știe de ușă sau dacă era sigură că în bezna aceea erau oglinzi, dar nu se mai deranjă. Încercă clanța curbată, diformă și prea masivă pentru mâna ei fină și elegantă, iar pentru că ușa nu se deschise, o lovi nerăbdătoare cu piciorul încălțat în pantoful lucios, nou, cu toc înalt. Ușa alunecă fără nici un zgomot la perete și ea se repezi în spațiul acoperit de lacurile scânteietoare a unor oglinzi minunate, fără a se sinchisi când camera se închise la
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
râdă de-a binelea. - Ce-i cu “miriapterix“-ul nostru? se interesă Tudor, foarte curios. - Măi, oameni buni, ceea ce vedem noi aici nu este un “miriapterix“, nu este o pasăre, ca să zicem așa... - Dar ce este părinte? îl întrerupse iarăși nerăbdător Tudor pe sfinția sa. Părintele, semețindu-și și mai mult statura de om înțelept și ținând în continuare în sus colivia cu ciudățenia în ea, rosti în cele din urmă: - Ceea ce aveți voi aici nu este nici pasăre, nici șarpe, nici
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
cum stau lucrurile cu această ciudățenie... - Vă mulțumesc mult ! Mergeți cu voia cea bună! Și dacă mai găsiți ceva asemănător, vă rog, nu uitați de mine!... Părintele rămase cu colivia și cu noua sa achiziție în brațe, legănâdu-se mulțumit și nerăbdător să o studieze până la capăt. - Și acum ce facem? Unde mai mergem? îl întrebă Mihăiță pe tatăl său. - Cum unde? Acasă! Și poate ar fi bine ca de aici înainte să înveți să deosebești un “Almanah“ de un “Miriapterix“! Referință
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
spre casă pe jos, pentru a putea medita în liniște și a lua o hotărâre convenabilă. Atât de gânditor era încât nici nu a observat apropierea metroului, nu a auzit vocea din difuzor și nu l-a deranjat vânzoleala mulțimii nerăbdătoare să urce în vagoane. S-a lăsat dus de mulțimea ce coborâse și a ieșit în stradă. Cu privirea în gol, citea cu ochii minții invitația pe care o primise ieri și nu reușea să ia o decizie care să
ISPITA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359616_a_360945]
-
ea este femeie bine, deci îi plac expresiile galante. E frumoasă rău, f...i mama ei de țigancă! La așa femeie îți vin cuvintele repede, că-i faci complimente pe bune, nu în mod gratuit...”. În seara zilei de vineri, nerăbdător și puțin nervos din cauza unei emoții pe care nu și-o putea explica, a ajuns în zona firmei în cauză mai devreme. Și-a luat covrigi și o sticlă de „Prigat” cu pulpă de mandarine și s-a așezat comod
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359661_a_360990]
-
patronului care o angajase. Nu era mare lucru de demonstrat și susținut, totuși avocata s-a remarcat prin vehemență și cunoașterea chichițelor procedurale. Mișu asculta pledoaria ei cu gândul plecat departe. Nu se putea concentra asupra dezbaterilor de acolo. Aștepta nerăbdător să treacă ziua. A revenit la birou la fel de îngândurat și tăcut. Avocatul Cenușe era prea ocupat ca să-l bage în seamă cu ironiile sale, iar Ramona rămăsese de vorbă cu clientul său în fața clădirii judecătoriei. A răsfoit și el câteva
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
acea zonă, grijuliu să nu atragă atenția cu nimic. A mers vreo două sute de metri, în pas liniștit, ca la plimbare, trăgând din când în când câte un fum din țigară, foarte atent la toate detaliile locurilor. Își privea ceasul, nerăbdător, mimând folosirea telefonului pentru a da impresia unui om preocupat. N-a avut mult de așteptat. După vreo jumătate de oră a văzut-o pe Violeta și s-a retras abil după tomberoanele de gunoi adăpostite de două sălcii pletoase
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359659_a_360988]
-
te ajut?” Întreabă Dumnezeu. “O, da!” Mi se răspunde. “Tu, Doamne, Ești Atotputernic! Ajută-mă cu asta, Și asta, Și asta, Și asta ... Și eu notez. Miliarde de oameni. Cu marile și micile lor dorințe. Cu îndreptățitele lor cereri. Cu nerăbdătoarele lor necazuri. Cu neputincioasele lor plămădiri . Cu atotputernicele lor voințe. De ce să nu le dau Tot ce mi se cere? Ce condiții, Ce canoane, Ce dogme, Ce jerfe, Să le impun? CÂND SUNT BUN? “Facă-se voia voastră!” Le spun
V O I A de JIANU LIVIU în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359730_a_361059]
-
mai sus de Cetatea Vulturilor și dincolo de Țara Norilor, scobită într-o stâncă ascuțită, se află chilia lui Moș Vreme, cel care toarce caierul Ursitei, stăpân pe soarta oamenilor și pe viitorul lor. - Ei și? Ce-i cu asta? zise nerăbdător unul, văzând cum le bălmăjește moșul. - Păi așa spuneau ciobanii. Și bunicul îmi spunea că Moș Vreme are un caier cu miliarde de fire, dar nu de lână sau cânepă. Firele alea sunt viețile oamenilor și ale tuturor vietăților de pe
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
cred că avea aproape șaptezeci de ani. Am sărit în sus de bucurie, am încălecat caii, fără să-mi pese că eu nu mai făcusem niciodată așa ceva. Intrați în apa caldă, caii nu se grăbeau să mai iasă, eu eram nerăbdător, l-am bătut pe al meu pe greabăn dar s-a scuturat și m-a aruncat în apă. Nu știam să înot și m-am trezit ducându-mă la fund. Cred că din disperare, dumneavoastră puteți să spuneți dintr-un
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
Jobs, altă voce spuse Warren Buffett...se mai auziră câteva voci răzlețe din sală pronunțând alte câteva nume, unele total necunoscute Irinei. - O, super! Dar dați-mi vă rog și câteva nume de antreprenori de succes de la noi, spuse oarecum nerăbdătoare vocea trainereului. Răspunsul se lăsa așteptat; doar o foială și o stânjeneală discretă, indica faptul că cei prezenți auziseră întrebarea. - Irina Schrotter, spuse cineva într-un târziu. N-am auzit de ea, răspunse trainerul. Cu ce se ocupă? Și fără
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
-i mai bine expresia feței, am citit o repulsie, ceva ce m-a durut, un ceva despre care, niciodată, nu am crezut că poate exista, că voi putea vedea pe chipul unei femei ce-și ține în brațe pruncul. Era nerăbdătoare ca totul să se termine mai repede. Femeia asta nu are nimic matern în sufletul ei... și mă întreb ceva, ce cred că se întrebau și ei până la un punct: ce căutau ei, în acest film?? - Baniiii! strigară în cor
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
singur Solomon, m-a asigurat radiologul. Ai auzit desigur de arhitectul Dumitru David, autorul celebrei săli de mese de la chibuț. El o să întârzie puțin. Dar am pentru tine o surpriză, îndată o să apară familia Leibovici. Mărturisesc că l-am așteptat nerăbdător pe domnul Leibovici. Când a apărut, aproape că l-am imbrățișat. M-am ținut toată seara aproape lângă el, până când, foarte amical, mi-a cerut: - Nu-mi spune tot timpul domnul Leibovici. Poți să mi te adresezi pe numele mic
CUNOŞTINŢE RECENTE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340445_a_341774]
-
se manifestă liber, neîncorsetată de reguli scrise ori doar vehiculate de critica literară. Alăturat atenției acordate folosirii corecte a limbii române, acest stil va fi în măsură să placă și să o recomande publicului cititor, care, cu siguranță, va aștepta nerăbdător următoarele sale romane și alte scrieri în proză.” Marian MALCIU - SLATINA - vicepreședinte al Filialei Olt a LSR -- august 2015 - Fragment de prefață -roman „În mâna destinului” Disipări lirice „Cu un aer de prospețime și cu o voință auctorială greu de
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
părinții lui l-au dus în România să își cunoască familia naturală, pe tatăl său și pe cei doi frați și două surori. A fost copleșitor, pentru că a aflat că mama sa murise deja. 100 de oameni stăteau în poartă, nerăbdători să-l cunoască pe irlandezul plecat dintre ei. Foto: Bryan Minton. Bryan este al doilea din stânga „Acea experiență m-a lovit puternic. Să nu-ți cunoști mama și atunci când ai ocazia să o cunoști să afli că a murit. A
Reîntoarcerea lui Bryan Ilie, tânărul publicitar care la cinci luni a fost adoptat din Călărași de o familie de irlandezi () [Corola-blog/BlogPost/338300_a_339629]
-
luau acasă și țineau un jurnal al acesteia pe care îl citeau periodic în clasă. Așadar matematică, biologie, abilități practice, comunicare în limba maternă, toate acestea erau aplicate într-un singur proiect. Nici nu e de mirare că elevii erau nerăbdători să vină la școală pentru a lucra la acest proiect. Noi la Yuppy Koti, centrul educațional finlandez de la Ploiești, aplicăm principiile transdisciplinarității de la cele mai mici vârste. Când gătim, lucru care se petrece săptămânal, folosim noțiuni de limbă engleză, matematică
Într-o zi, o româncă i-a scris un e-mail consilierului prezidențial pe educație din Finlanda. Ce a urmat este o lecție despre viață și școală () [Corola-blog/BlogPost/338336_a_339665]
-
mișto: „Ce, ți-e teamă că nu-l voi citi? Nu mor eu așa curând. O să-l citesc, n-ai grijă.” Când, peste alte câteva luni, încercam să-i iscodesc cum li s-a părut, mă băteau pe umăr: „Așa nerăbdători sunteți toți, voi, ăștia, scriitorii? Lasă-mă s-o termin și-o să-ți zic.” Sau: „Daaa, mult mai bun ca celălalt (pe care nu-l citiseră)”. „Ține-o tot așa și iei Nobelul.” „Scrii ca Balzac (ori Jules Verne, Julio
Sunt scriitor, deci un bizar: „Cum, n-ai primit nici un ban pentru ultima carte? Tu scrii 500 de pagini și nu iei nimic?” () [Corola-blog/BlogPost/338344_a_339673]
-
acces la întregul tău dosar și monitoriza vizualizările sumarului de urgență. Controlul tău se oprește aici. Oricum aș face în acest moment, încalc o lege „Dar de ce nu se poate cere acordul scris al pacientului [înainte de crearea dosarului]?” întreabă ușor nerăbdător Iulian Petre, director executiv al Uniunii Naționale a Organizațiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA, după ce a explicat toate formele prin care, în cazul unui pacient seropozitiv, DES ar putea să-i facă mai mult rău decât bine, ridicând bariere în ceea ce privește
Fratele mai mare te vrea sănătos și înrolat în sistem. Cu sau fără voia ta () [Corola-blog/BlogPost/338727_a_340056]
-
Când am intrat la facultate, aveam speranțe mari. Eram nerăbdător să devin om de afaceri. Citisem câteva cărți și abia așteptam să fac treabă. Întâi am ales să rămân la o facultate în provincie. Mi-am spus „dacă vrei să faci business, poți să faci business de oriunde”. Dezamăgit, m-
Pentru informații, există Google. Pentru experiență, este nevoie de mai mult () [Corola-blog/BlogPost/338849_a_340178]
-
tocmai ieșită din tipar, sau a naftalină din biblioteca bunicii, care l-a plimbat pe Winnetoo de la bunicu’ la tata, la unchiu-meu și toți verii și apoi la mine. Parcă încă mai vad paginile mânjite cu magiun de mâinile curioșilor nerăbdători să afle ce a mai facut apașul. Și aceeași carte va ajunge și la fiica mea când va veni timpul. Sper să reușesc să o determin să o aprecieze la fel de mult cum am făcut-o eu. Știu că e greu
De ce nu mai citim? () [Corola-blog/BlogPost/338943_a_340272]
-
Pe măsură ce s-a apropiat secolul XX, filosofii germani și francezi i-au transformat sensul în „toți oamenii care trăiesc pe Pământ în același timp” (cf. lexicografului Emile Littré, în 1863). Sociologul Karl Mannheim scrie în 1927 că gânditorii epocii „erau nerăbdători să găseasă o lege generală care să exprime ritmul dezvoltării sociale, bazându-se pe legea biologică a duratei limitate de viață a omului”. Au vrut să se poată defini reacționar, prin contrast față de bătrâni. Și noi, la rândul nostru, lucrăm
Întâlnirea de 10+ ani: De ce (n-)am plecat din România? () [Corola-blog/BlogPost/338515_a_339844]
-
sumă de bani pentru acest eveniment major din viața mea. Inițial decizia doamnei m-a revoltat, însă până la urmă s-a dovedit providențială. De la serviciu mi-am luat 2 zile libere înaintea nașterii, pentru că eram ok, mă simțeam bine, eram nerăbdătoare și am ajuns în ziua stabilită, m-am prezentat la clinică și am ajuns în sala de operație. Țin minte că m-am îngrijorat foarte tare și am întrebat de mai multe ori de ce nu țipă Lizuca. Știam cu mult
Naşterea unui copil cu nevoi speciale într-un spital privat. „Am primit un răspuns ca o secure care mi-a retezat capul” () [Corola-blog/BlogPost/338599_a_339928]