2,704 matches
-
afaceri” și să condamne tendința. Consecința acestor practici manageriale în lumea academică americană era deja conturată în acea perioadă, iar Veblen o consideră ca intolerabilă, fie și din perspectiva unei inevitabile și într-adevăr derogatorii comparații: Unul dintre locurile comune nescrise și de regulă nerostite, care se află la rădăcina politicii academice moderne, este acela că diverse universități sunt competitoare pentru traficul de instrucție vandabilă în același fel în care stabilimentele rivale din comerțul cu amănuntul concurează pentru clientelă”. Ieșirea din
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
al Clubului Companiilor de PR și membru al board-ului Centrului Internațional pentru Artă Contemporană. Bogdan Voicu Introducere Pe drumul către șase sate România rurală. O lume fascinantă, în care pentru mulți s-a născut veșnicia. O lume cu povești nescrise, cu oameni arși de soare, cu tradiții orale, cu găini și oi. O lume a lui „altfel” pentru mulți dintre locuitorii Europei de Vest. O lume a prafului de pe marginea drumului, a clinchetului tălăngii vacilor care se întorc de la păscut
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
recentă ține de o urgență similară relației dintre conștiința penitentului și confesiunea propriilor sale rătăciri. Dacă există un suflet al lumii, cum credea Platon, pentru cetățeanul modern, urmele sale n-ar putea fi căutate decât în istoria în mare parte nescrisă a neamului omenesc. Așa cum o biografie este clădită sau minată mai curând de pulsiuni afective decât prin reci opțiuni intelectuale, interesul față de problematica istoriei universale nu se poate mărgini într-un plan strict cognitiv. Cultul memoriei are o dimensiune patetică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
altă balenieră care, navigînd pe o mare calmă, să remorcheze în tihnă cadavrul, fără nici un risc pentru oameni sau pentru vas. Atunci, între vînători s-ar stîrni adesea certurile cele mai aprige, dacă n-ar există niște legi, scrise sau nescrise, dar universal acceptate și aplicabile în toate cazurile. Singurul cod al vînătorii de balene consfințit printr-o lege este, poate, cel adoptat în Olanda, sub forma unui decret emis în 1695 de către Statele Generale. Dar, cu toate că nici o altă națiune nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-s exigenți față de lucrările lor, ignoră nepăsători culmile atinse de arta omenirii În dezvoltarea ei milenară, crezând că-și pot rezolva sarcinile versificând lozinci, exprimându-și abstract și superficial atașamentul față de noua noastră viață, lăsând În paragină expresia. (Ă). Literatura nescrisă a poporului stă la baza Însăși a literaturii noastre naționale. Studierea tezaurului poeziei naționale oferă poeților noștri - așa cum s-a remarcat adesea - cel mai sigur antidot Împotriva formalismului, precum și elementele necesare dezvoltării mai departe a formei naționale a poeziei noi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
simple și degajate de oricare echivoc: într-o societate care nu face nici o deosebire de sex între îndatoririle cetățenilor, se cuvine ca și drepturile să fie repartizate egal, între sexe. Legea scrisă nu ocrotește astăzi femeia mai mult decât legea nescrisă. Evoluția moralei, exigențele economiei, progresul cu valorile sale noi și scăderile sale implacabile, au făcut societatea modernă așa cum este. Nu voința retrogradă a unor fracțiuni din comunități - oricât ar fi ele de puternice - poate împiedica o prefacere impusă de conjuncturile
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Mihai-Vodă Viteazul), ediție supravegheată de I. Slavici, care a făcut unele modificări de ordin gramatical și lexical. Monografie a unei epoci din istoria românilor și a unui domnitor, scrierea este alcătuită, în proiectul inițial, din șase „cărți” (ultima a rămas nescrisă), urmărind principalele etape ale evoluției evenimentelor: Libertatea națională, Călugărenii, Servagiu, Unitatea națională, Mirăslău, Gorăslău. Deși concepută ca o „poemă istorică”, lucrarea are la bază o documentație și o rigoare științifică fără precedent în cultura noastră. Cronici autohtone și străine, istorii
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
aia...”, își păstrează sentimentele pentru ea. Lucrează la grădina de zarzavat a penitenciarului, face curățenie, croșetează flanele, căciuli, ciorapi etc. pe care le trimite nepoților. Este de părere că relațiile dintre deținute se structurează în funcție de vârstă, factorul economic, interes, legile nescrise care sunt „respectate cu sfințenie”, recidivă, „îți spurcă pachetul... le ocolesc...”, afinități. Consideră că s-a schimbat într-o oarecare măsură, a devenit capabilă să-și rezolve singură problemele, căutând mereu informații care să o ajute să-și câștige drepturile
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
consecință, galele caritabile. Ținea o meticuloasă socoteală a tuturor evenimentelor cu ținută obligatorie la care rezervase mese la cel mai Înalt nivel, În ideea că organizatorul principal al evenimentelor respective va fi sensibilizat, la rândul lui, și va respecta regulile nescrise, dar Împământenite, de a Înapoia favorul. Totul se petrecea la nivel de relații și bârfe intime. În orice situație, știam că pot conta mereu pe contribuția anuală a lui Mary Ellen la cauza Întrajutorării vârstnicilor, subliniind că aceasta Îi include
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
avea un picior de lemn. Din relatările Doctorului Înțelese o mică tragedie a acestuia: cu ani de zile În urmă la un joc de noroc numit „Barbut”, trișase...! Drept pedeapsă, cei păgubiți, cu un satâr Îi amputaseră piciorul drept!! Această nescrisă crudă și, nemiloasă lege a gansterilor se aplică tuturor celor ce nesocotesc principiile de drept ale acestui fascinant joc...! Întrucât Își făcuse onorabil datoria față de cei prezenți, Tony Pavone se ridică de pe scaun Încercând să motiveze. „Vă cer scuze...Sunt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
hotărât să-ți vând casa. Cât apreciezi valorea acestui minunat imobil...?!” Cei doi apași Își ascuțiră auzul. Cercetară ostentativ să vadă dacă armele sunt la locul lor, căutând să ocupe o poziție cât se poate de avantajoasă - specifică asaltului!! Regulile nescrise a acestui „Fabulos”, joc de noroc, prevede... Cel care pierde, are dreptul să decidă: dacă nu mai are bani, poate oferi spre vânzare câștigătorului, apsolut tot ce poate fi vândut: bunuri materiale, animale, casa ori uneori În cazuri extreme, chiar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rază de lună când nopții îi alungă abisul și tu nu mai vii ca o zână doar coșmarul îmi bântuie visul să-ți scriu pe clipa ce bate cât ne-am irosit noi amândoi să le uit apoi pe toate nescrise ramână teancuri de foi poete mă risipesc în cercul care se strânge se tot strânge un punct va rămâne latent apoi se va stinge clepsidra e goală și nimeni n-o mai răstoarnă destinul se năruie-n mine arunc cu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de inorog în dans prin cețuri veșmânt purtat de iele acoperă-mi rana din stele ce ard tăcere nescrisă poartă deschisă spre infinit de nourii pe înalt de ceruri vuiet de vânt destramă în fire iluzia optică aripi de înger planează deasupra în zbor de păsări gânduri fugare se răsfrâng în ploi de stele creionate în răsărituri senine ating
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Aștept de-atâta vreme primăvara Și ochii tăi căprui să râdă iar Că am lăsat în urma mea țigara Vreau gustul dulce-amărui în dar. Povești prea multe, zboruri nepermise Au înghețat în fulgii reci de nea, Le-ar dăinui în simfonii nescrise Doar primăvara, dacă ar putea. Peroanele sunt goale, tristă-i gara, Îți scriu un vers și nu vreau să mă-ncrunt, Aștept de-atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt. Să plece iarna, e prea grea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să nu mă mai gândesc la nimic. Îmi ascultam respirația cum se odihnește și ea. Inima îmi bătea un ritm lent, imitând pasul obosit al unui cal care abia se întorcea de la târg. Afară vântul șoptea printre brazi versuri încă nescrise. Aveam corpul greu, de parcă ceva mă atrăgea spre pământ. Mă întorceam repetat cu gândul în mine încercând să-mi dau seama de cele trăite cu câteva ceasuri în urmă și realizam că mă cuprinde o stare de bine. Ceasuri... Era
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
după ’90. Și nici Adi nu s-a dat smuls. Ciudat cum se combină la mine ispitele autoreflexive cu cele factuale. Mi-e teamă să nu pierd faptele și nu am decât puțin timp de scris la Sinegrafii. În intervalul nescris am fost la New York. O conferință la Centrul Cultural românesc și alta la New York University. Prima nu a fost grozavă fiindcă eu nu am știut că publicul va fi plin de români nostalgici și înclinați spre lirism și am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fie mai drept decât legea”. Era vorba de imposibilitatea obiectivă a perfecțiunii legilor, care nu pot și nu vor putea niciodată să se muleze pe întreaga diversitate a lumilor particulare pentru care au fost gândite cât și de obligația corelativă, nescrisă, de aplicare umanitară a acestora, adică de obligația de frontieră a conștiinței. Nimeni nu m-a întrebat vreodată din ce autor am transcris dictonul. Cum vremurile se aflau în mișcare, era, socoteam, o completare sfidătoare a principiilor de drept, aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să vreau, uluirea dintâi, aventura visului în istorie, setea de pricepere a devenirilor sociale, imensa poezie a lumii. Mă aflam acum, prin profesia ce-o exercitam, mă voi afla din ce în ce mai mult, în miezul înțelegerii unui mecanism reglat de reguli speciale, nescrise, pe care aveau să le confirme incursiunile în filozofie: a fi aceleași cu ale naturii însăși, în înțelesul ei cel mai exact. Simțeam, totuși, că mai rămâne ceva, inexprimabil, care scapă înțelegerii și care ar putea să fie însăși substanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care nemaiavând ce face își caută trecutul, târâș-grăpiș, așa cum poate, pentru a se descifra pe el, fără a putea prea mult... Dacă aș fi scriitor aș fi un om liber în mijlocul societăților încătușate - toate societățile sunt încătușate, reguli scrise sau nescrise împiedică pe fiecare să fie el însuși de la naștere până la moarte, dar asta e regula existenței lor, - un om liber, adică circulând fără opreliști, deși în aparență neatent, cu ochii deschiși la toate amănuntele acestei vieți, cu putința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pe Marga, „răsfățata nepoată a nevestei”, apoi pe mine - cât ar fi ei de școliți, își spunea - încurajat de neabătuta noastră atenție, de interesul nostru real. Găsea însă cui să vorbească și în oraș, sau printre vecini, cu toate opreliștile nescrise, câte erau (procedând însă cu precauții luate cu mult înainte, pentru a se „lămuri” cu cine stă de vorbă). Nu uita să amintească în aceste vorbiri despre „strălucirile de altădată”, cum venise de pildă odată regele în oraș pentru dezvelirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cât de serios. Când le-am spus oamenilor la serviciu, s-au panicat. —De cât timp vă vedeți voi exclusiv? —De vineri. —De vinerea trecută? Vrei să spui, de acum cinci zile? Dar asta e mult prea curând. Conform codului nescris al relațiilor amoroase din New York ne pripeam cu cel puțin șapte săptămâni. Era interzis - de fapt, până acum, fusese considerat practic imposibil - să sari direct de la o declarație de exclusivitate la a-i cunoaște familia. Era foarte neortodox. Extrem de neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
atunci. Mi-e ușor, constat acum, să mă scriu pe mine, cel de odinioară, după cum ușor mi-a fost cândva să mă trăiesc. Abia acum, scriindu-mă, mă trăiesc în tot adevărul meu, după cum viața mea, atunci, se trăia doar, nescrisă încă, risipindu-se numai în bucuria textului închipuit. Poate, astfel, înțeleg textualismul atât de mult discutat, cândva, neînțeles atunci și, adeseori, persiflat. Abia gândul Morții, trăirea ei, dă vieții coerența deplină a textului. Limpezit în Moarte, textul vieții devine, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să știu s-o dezleg și eu. NINETA Victorița, copiază problema și taci din gură. E mai rău să te prindă doamna profesoară că n-ai scris! Va fi foarte rușinos pentru tine, fruntașa clasei să te prezinți cu tema nescrisă, la școală! VICTORIȚA Nu și nu ! În zadar vă bateți capul să mă convingeți să fac o greșeală. E mai cinstit, după părerea mea, să spun adevărul doamnei profesoare decât să procedez cum mă învățați voi. Vă întreb, dac-aș
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
sau cinci) pe care o ținea sechestrată și-i convenea să lase marele public să creadă că eram Împreună. Era vag insultător - eu tot mai voiam ca el să vrea să se culce cu mine - dar aparent aveam o Înțelegere nescrisă să menținem starea actuală de fapt. Am lăsat un mesaj la biroul lui Amy Sacco, În care Întrebam dacă putem rezerva Bungalow pentru evenimentul BlackBerry când Penelope sună pe linia cealaltă. Hei, ce mai faci? Cu ce ocazie acest telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să tragă cu o pușcă de calibrul 22 și să călărească un cal, iar asta l-a propulsat la gradul de sergent. Au urmat stagii la Fraude și Înșelătorii, Jafuri și marea pleașcă - Narcoticele. Munca la Narco avea un etos nescris: arestai cele mai josnice forme de umanitate, te băgai în rahat până peste cap, dar primeai și o dispensă. Puteai să-ți faci datoria cum trebuie, dar nu-i dădeai în gât pe cei care nu și-o făceau. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]