3,439 matches
-
față. Nu era nevoie să-i cunoști motivul ca să-ți dai seama că este o persoană în suferință. Parcă era un bolnav de pancreatită. Era încordată, cu umerii căzuți, tristă, cu cearcăne la ochi ca după plâns, și cu mersul nesigur. Când profesorul Condurache a trecut pe lângă ea, doar a strâns-o de mână în tăcere transmițându-i astfel solidaritatea sa și că este la curent cu evenimentele din familia ei, pășind mai departe, ținându-și catalogul și culegerea de matematică
NORI DE FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347258_a_348587]
-
sângerii. Își făcu loc și Nică Pintilii în acea adunătură de trupuri, după ce pășise peste un trunchi rostogolit nefiresc în preajma acelei grămezi de oameni. Simți deodată cum i se taie picioarele, căci recunoscu acolo, jos, trupul fratelui său. Cu mâinile nesigure, începu să-i frece fața cu zăpadă, în speranța că Manole zace doar într-un leșin. Frate-său nu dădea însă nici un semn de viață. Cei din preajmă îl priveau cu milă pe cel care-L implora pe Iisus să
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > GRĂNICESCU ȘI CECILIA Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 746 din 15 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Am intrat pășind agale, nesigură pe propriile-mi picioare, cu teama în suflet că nu voi face nimic. Gândurile îmi zburau aiurea și deja mă gândeam cum va fi la toamnă, cum îmi voi petrece vacanța învățând ca papagalul și neînțelegând nimic din acele o
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
au parcurs prima partea a drumului cu trenul, au coborât în Tulcea unde, la scurt timp, au luat pasagerul spre Sulina. Până și Anei, care călătorea pentru prima dată cu vaporul, acesta i se păruse tare mic și mai ales... nesigur. Au urcat pe vas, apoi câteva scări metalice le-au condus în ceea ce i s-a părut a fi pântecul vaporului și atunci a putut să vadă prin hublourile rotunde, situate undeva mai sus, în stânga capului ei, că apa vălurea
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
spitalului, cu pereții zugrăviți într-un galben murdar, îmbâcsit de praful adunat de-a lungul anilor, părea că se micșorează aplecându-se ușor peste ea, într-o mișcare legănătoare. Se apropia, se depărta... și atunci Paula întinse încet o mână nesigură, căutând să îl atingă, tot așa cum un orb încearcă să își mențină direcția, căutând un reper. Din spatele ușilor închise, peste zgomotele metalice ale instrumentarului utilizat și reașezat apoi în caserole pentru sterilizare, se auzeau râsetele asistentelor care glumeau între ele
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
miezul nopții când Fănel și Anca au ieșit din restaurant, la mai puțin de zece minute de la plecarea gălăgioasă a celorlalte două cupluri. Ușor amețit, mai mult de gândurile și planurile ce-l frământau decât de băutură, el avea mersul nesigur. Nu consumase cot la cot cu ceilalți doi bărbați, dar părea a fi epuizat. Iar atenționarea șefului său, lansată în loc de rămas bun, l-a iritat peste măsură când a simțit asupra sa privirile pline de falsă compătimire ale întregului grup
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
bancnote valoroase al unui „magazin de vise” sau la vreo secătură ratată ce dă târcoale instituției de învățământ furnizând stupefiante la un preț mic pentru început, cu scopul de a-și atrage clientela vulnerabilă. Acești tineri reprezintă, în fapt, viitorul nesigur și imoral al societății noastre. Cum vor fi ei peste 10 sau peste 15 ani? Ce educație vor da ei, la rândul lor, progeniturilor lor, când ei înșiși nu înțeleg sau nu au auzit niciodată de noțiunile de respect, stimă
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]
-
încercând, să respire. Vocea insista...leșină. Cineva vorbea cu ea. Îngrijorat, o bătea ușor pe obraz. Privirea i-se limpezi cu greu, chipul ce stătea îngrijorat deasupra ei, era cel așteptat și dorit în anii grei ce trecuseră. Cu degete nesigure îi atinse obrazul smead.. ." Tu ești?" Bărbatul nu știa ce se întâmplă, ea zăcuse fără cunoștință ore întregi. Era disperat, să nu o piardă. "Da iubito"! Nu suporta, s-o vadă plângând. O adora, tristețea ei o resimțea și el
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
nici ei ușa mereu deschisă a Rectorului de atunci și sprijinul important de care s-a bucurat revista sub rectoratul sau. Nu la mult timp după momentul dificil al schimbării redactorului-șef, Eugen Uricaru, cănd soarta revistei era încă destul de nesigură, am putut interveni, grație medierii sale, pe lângă primul ministru Ion Gheorghe Maurer, atunci deputat de Cluj, în vizită la Universitate, care, ascultându-mă, a spus în final un „să vedem ce putem face”, cu un zâmbet încurajator în momentul dificil
ŞTEFAN PASCU-UN RECTOR ÎNTRE COMPROMISUL IMPUS DE REGIMUL COMUNIST ŞI DESCHIDEREA UNIVERSITARĂ PE PLAN INTERNAŢIONAL, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348369_a_349698]
-
o parte și de alta, dar va evita să se implice emoțional, dat fiind faptul că ea știe că partenerul de o noapte (două-trei) nu este cu nimic mai bun decât „fostul”, din moment ce se mulțumește cu firimituri de amor incert, nesigur și neîmpărtășit. Ea va vedea în partenerul efemer același rebel vânător în căutare de ceva nou ca și „ex”-ul, cu un creier micșorat de hormonii ce dau năvală în fața unui trup femeiesc, dar în esență cu aceeași animalitate lipsită
BĂRBAŢII ŞI FEMEILE DIN SOCIETATEA DE AZI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348416_a_349745]
-
originea nesănătoasă” și am putut să urmez cu o întârziere de șapte ani cursurile Facultății de filologie, secția română pură, nou înființată la Universitatea „Babeș-Bolyai”. Clujul de atunci a rămas viu în amintirea mea. Ieșisem din perioadă grea, cu prezent nesigur și viitor incert și pentru că mi se deșchideau noi orizonturi, prinsesem aripi largi. Viața mea era dominată acum de o largă generozitate și de un copleșitor omenesc, mă aflam printre zânaticii care căutau că prostii adevărul și dreptatea, scrutam căile
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
se va întâmpla cu relația lor, mai bine spus cu ea. El poate că nici nu-și făcea probleme. Ea pleacă și rămâne definitiv plecată, lăsându-i doar amintirea unei nopți de dragoste într-o cabină de barcă. Părea tristă, nesigură pe ea, poate dezamăgită. Era la prima experiență de acest gen în viață și nu știa cum să se protejeze psihic în cazul unei rupturi. Când a lăsat gândurile să zburde singure în imaginația sa, a luat în calcul și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
azilului fusese ridicată în forță de Poliția locală, în urma unui denunț anonim. E drept, celor patru proaspeți polițiști nu li se păruse o misiune atât de glorioasă arestarea unei bătrânele pirpirii, cu mină blajină, ochi mereu în pământ și pași nesiguri. Dar, ordinul era ordin! Lucrurile evoluaseră rapid, la mijloc erau niște personaje sus-puse, urmau alegeri în district, era un bun prilej de afirmare atât pentru Procuratura Generală, cât și pentru presa locală, care invadase curtea azilului imediat ce o sursă binevoitoare
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎNAINTAM NESIGURI Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Înaintam nesiguri pe secundele grămezi, ne pierdeam în umbrele-nserării și-n țipetele ierburilor verzi. Alături, via se frângea dospită și-mi șoptea: “Tu nu
ÎNAINTAM NESIGURI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377954_a_379283]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ÎNAINTAM NESIGURI Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Înaintam nesiguri pe secundele grămezi, ne pierdeam în umbrele-nserării și-n țipetele ierburilor verzi. Alături, via se frângea dospită și-mi șoptea: “Tu nu ești iubită, tu nu ești iubită...” Cerul ne cădea pe umeri. Și luna, ca pe o boabă
ÎNAINTAM NESIGURI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377954_a_379283]
-
tu nu ești iubită...” Cerul ne cădea pe umeri. Și luna, ca pe o boabă de strugure, puteam să o culegem cu mâna. Iubirea ne zbura cu un fluture și noaptea se lăsa în ochii mei verzi. Referință Bibliografică: Înaintam nesiguri / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1891, Anul VI, 05 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNAINTAM NESIGURI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377954_a_379283]
-
acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte, muntele împietrindu-l. Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb, ne învață cum să urcăm. Prinși mână în mână ca nodul între funiile vremii, în anotimpurile nesigure care vin nu vom rămâne singuri. Nimic nu se mai pierde din tot ce-am trăit din plin, tâmplele albe ne vor lumina asfințitul, aurora nordului treptat se-ntunecă. Referință Bibliografică: Nimic nu se mai pierde / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe
NIMIC NU SE MAI PIERDE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376403_a_377732]
-
acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte, muntele împietrindu-l. Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb, ne învață cum să urcăm. Prinși mână în mână ca nodul între funiile vremii, în anotimpurile nesigure care vin nu vom rămâne singuri. Nimic nu se mai pierde din tot ce-am trăit din plin, tâmplele albe ne vor lumina asfințitul, aurora nordului treptat se-ntunecă. Citește mai mult În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
În acest sfinx mă regăsesc împietrit pe un munte,muntele împietrindu-l.Zăpada, o limbă a iernii pe sfârșite vorbitoare ca un sfânt în alb,ne învață cum să urcăm.Prinși mână în mânăca nodul între funiile vremii,în anotimpurile nesigure care vinnu vom rămâne singuri.Nimic nu se mai pierdedin tot ce-am trăit din plin,tâmplele albe ne vor lumina asfințitul,aurora nordului treptat se-ntunecă.... XXIII. NUMAI CU OCHII, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2202
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
țara prin legi seci sugrumă. Secrete mari ascunse-n fapt Ce face progresul inapt Și îl prăvale în dens noroi Spurcând tot hatul cu puroi. Secrete mari ce pot aduce O nație la grea răscruce Și cum e lipsă transparența Nesigură e existența. Secrete mari de mulți știute, Pe bani peșini mereu vândute Ajung pe la străini pe tavă, Ca mare bombă de ispravă! Secrete mari de noi se ascund Și fenomenu-i cert, profund Ce-acoperă prin fals realul Spurcând nemernic arealul
SECRETE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375969_a_377298]
-
pot vedea bine, chipul. Am început să îmi întind culoarea pe pleoape. Privirea mea, lipsită de strălucire după oboseala acelei nopți, nu reușea să țină ritmul cu mâna ce îmi îmbrăca rapid, ochii, în tonuri de gri sidefat. Plictisită și nesigură că voi obține exact ceea ce îmi doresc, am întors oglinda cu fața care mărește, spre mine. Cu un gest mecanic, am dus pensula cu fard, spre ochi. Însă mâna a făcut această mișcare doar pe jumătate. Căci telefonul m-a
LOGODNICUL MEU, FRED (V) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376723_a_378052]
-
CARTE-TEST LA O PĂRTICICĂ DIN NEMURIRE, de Melania Cuc , publicat în Ediția nr. 1267 din 20 iunie 2014. Eugenia Boteanu face parte dintre oamenii cu talent literar care scriu de o viață dar așează pagină după pagină în sertar. Parcă nesigură pe scrisul său, fără acel impuls lăuntric de-a da drumul poveștilor în lume și cu grijă exagerată pentru gândurile transformate în literatură, Eugenia Boteanu debutează mult mai târziu decât ar fi fost cazul. La Editura Corgal Press din Bacău
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
prim plan, autoarea devine personaj principal și deșiră de pe mosorul amintirilor un fragment important din ... Citește mai mult Eugenia Boteanu face parte dintre oamenii cu talent literar care scriu de o viață dar așează pagină după pagină în sertar. Parcă nesigură pe scrisul său, fără acel impuls lăuntric de-a da drumul poveștilor în lume și cu grijă exagerată pentru gândurile transformate în literatură, Eugenia Boteanu debutează mult mai târziu decât ar fi fost cazul.La Editura Corgal Press din Bacău
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374948_a_376277]
-
deschiderea unor uși nu ți le poate ferm și de necontestat decât efortul și meritul personal. Intrările în varii medii socialesau profesionale având drept carte de vizită cunoștințele (chiar “Întreținute” cu atenții dintre cele mai variate și consistente!) sunt perisabile, nesigure și, în consecință, vremelnice, relative. Am intrat de tânăr în casele unor oameni respectați și respectabili : a preoților Spiridon Popescu, Spiridon NIțescu și Ilie Băcioiu, ale învățătorilor Toma Ștefănescu și Dan Rădescu, toți din/fiind la post în satul meu
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNŢĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372793_a_374122]
-
azi”, a lua în considerare binecunoscuta mitologie a pendulării între două universuri. Prin construcția psihică a omului, natura existenței este duplicitară și conflictuală, iar profilul spiritului său creator analizat, cum prisma descompune lumina - ne lasă vederii starea de grație lirică nesigură, discontinuă, ce trebuie continuată, exploatată printr-un travaliu intellectual care să restrângă până la ultimile limite inspirația ca hazard. Orice mare creație de cultură, cum scria Nichifor Crainic în „Nostalgia paradisului”, e însuflețită de avântul transcenderii limitelor terestre. Există la omul
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373213_a_374542]