2,940 matches
-
1787, era considerat motivul pentru care "e firesc lucru ca o sarcină așa de grea să covârșească puterile administrațiunei"1788. Acesta era, în opinia autorilor memoriului, motivul ce a condus la "lâncezirea celor mai vitale interese publice", determinând "nemulțumiri generale (...) nesiguranța publică și brigandajul înspăimântător care bântuie Dobrogea fără curmare, băgând groaza în locuitori"1789. Soluția pentru înlăturarea acestor disfuncționalități administrative era văzută în "schimbarea legii organice din 1880 și acordarea unei autonomii comunale și județene mai întinsă"1790. În încheierea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
XIX-lea, principalele cazale de pe teritoriul Dobrogei au fost: Tulcea, Hârșova, Isaccea, Babadag, Carasu (Medgidia), Mangalia, Silistra și Kustendge (Constanța). Războiul ruso-turc din anii 1828-1829 a produs în Dobrogea importante pagube materiale și a determinat apariția unei stări generale de nesiguranță. Multe localități din Dobrogea au fost distruse, locuitorii acestora refugiindu-se din calea luptelor. După abolirea monopolului comercial otoman prin tratatul de pace de la Adrianopol, interesele comerciale ale Marilor Puteri europene au determinat crearea, în principalele centre administrative ale Dobrogei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
punct de control. Vom rămâne aici o jumătate de oră sau mai mult. Pentru siguranța și protecția dumneavoastră, v-aș ruga să rămâneți În autocar. Siguranță? Protecție? Aceste cuvinte În sine Îi făceau pe prietenii mei să se simtă În nesiguranță și neprotejați. Walter adună pașapoartele, se dădu jos și se Îndreptă spre o cabină. Afară, soldați În uniforme de camuflaj, cu puștile la vedere, deschideau portbagaje, dădeau jos cutiile și valizele legate deasupra mașinilor. Peste tot erau Împrăștiate haine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
va fi permis să desfacă acest pachet complex și păstrat neatins, să-i vadă sufletul În toată goliciunea lui. Iar ea va ști că acesta era farmecul și recompensa. Da, se simțea pregătit să i se arate așa cum e, cu nesiguranța, singurătatea și ocazionalele decizii pripite care aveau consecințe rușinoase - totul mai puțin partea cu gânditul la sex tot timpul. Una peste alta, el nu era o persoană complicată. Dacă i se putea reproșa ceva, atunci era faptul că se entuziasma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
seama unde erau Marlena și ceilalți. Ceața de pe lac se ridicase de mult, dar el tot nu vedea nimic, ci doar un viitor nesigur. 12tc "12" Supraviețuitorii lui Darwintc " Supraviețuitorii lui Darwin" S ingurul lucru cert În momente de mare nesiguranță este că oamenii se vor comporta fie cu multă tărie, fie cu multă slăbiciune, și prea puțin Între cele două. O știu din experiență. De fapt, asta-mi amintește prea clar de un episod din istoria familiei mele când ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
La fel ca mine, Marlena renunța foarte rar la părerile ei referitoare la artă. Învățase că Încrederea și convingerile puternice sunt esențiale pentru conducătorul unei mulțimi. Acea deprindere era doar o atitudine, nefăcând parte din caracterul ei, așa că, În afara profesiei, nesiguranța punea iar stăpânire pe ea. Deseori mi-am dorit să Îi dau din tăria mea. Dumnezeu mi-e martor că Îmi rămăsese destulă după bătăliile pe care le dusesem. Am stimulat-o pe Marlena să Își apere teritoriul, să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stea cu ochii numai pe el. — Vine cineva? continuă Dwight. Toți tăcură, sperând să Înțeleagă că ceea ce le cerea nu era cinstit. Însă Dwight nu percepuse vreodată tăcerea ca pe un refuz, ci ca pe o dovadă de timiditate și nesiguranță. Îl Întrebă pe Bennie ce crede. — Totuși, tu ești șeful grupului nostru. De fapt, poate c-ar trebui să mergi chiar tu. Bennie găsea că expresia „șeful grupului“ fusese excesiv de sarcastică, așa că, doar ca să facă față provocării, ar fi acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Început să-și enumere motivele pentru care ar trebui să pună capăt căsătoriei. Toate săptămânile petrecute În Locul Fără Nume ar fi trebuit să le Întărească relația, dar În loc de asta au făcut-o să se simtă și mai singură lângă el. Nesiguranța lui l-a Îndepărtat de ea. Asprimea lui i-a Îndepărtat pe ceilalți. Roxanne nu-și putea Împărtăși succesele cu el pentru că de fiecare dată reacționa prin comentarii seci: „Încă un trofeu de adăugat la colecție“ - și asta o Întărâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai mult o urăsc pe următoare: «Ați rămas cu sechele?» Îmi continui viața autosugestionându-mă: «Sunt bine!» Nu am probleme de sănătate, dar așa e firea omului, când pățește pentru prima oară așa ceva e normal să rămână cu un sentiment de nesiguranță. Mă scoate din sărite întrebarea asta! Poate chiar faptul că urăsc întrebarea e una din sechele. Undeva în adâncul meu, există dorința ca tot ceea ce s-a întâmplat să poată fi transpus într-o altă dimensiune. Dacă aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă duc!" Iar acum stau în fața mea, ca în fața misterului morții și al vieții și pun întrebarea la care nu pot răspunde: "De ce nu m-am dus?" Știu că am gândit limpede: Adevărul cel mai crud e mai bun decât nesiguranța". De altfel, Radu, în fața durerii mele, ar mai fi rămas să mă îmbune, fără îndoială. Atunci? Din lașitate, de frică de asprimea veștii, am preferat chinuitoarea existență? După cum, invers, sunt oameni care, în război, se omoară de frica gloanțelor care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
închipuirea pe care și-o fac oamenii despre moarte - un schelet cu o coasă în mână - când eu o vedeam ca pe o fecioară împlinită, capabilă să-mi inspire senzualitate. Apoi îi arătam imposibilitatea de a cunoaște pe oameni și nesiguranța pe care ne-o inspiră iubitele noastre, deoarece orice gest de-al lor poate avea dublu înțeles. El spuse: - Ai dreptate, și am și eu un exemplu. Când eram student damlecții de engleză unei domnișoare frumușele, une véritable jeune fille
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atâta bucurie după ce o găsim, încît avem impresia că numai de ea depinde vindecarea lui Viky, În sfârșit, doctorul Petroff a spus un nume de boală: febră tifoidă. Cuvântul e înspăimîntător, dar, în sfârșit, cunoșteam contra cui trebuie dusă lupta. Nesiguranța medicilor fu-sese oribilă, cu atât mai mult cu cât ea se întîmpla în timp ce termometrul era mereu aproape de 40 de grade. Avusesem impresia că în târgul acesta Viky poate să moară cu zile. Doctorul Petroff a luat sânge lui Viky și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un pat zace de o săptămână Viky între viată și moarte, fără măcar ca să știm ce să facem ca să-i venim în ajutor. Putem glumi? De-abia pe la 11 noaptea, sub un cer superb, ne reluăm drumul spre port. Încep: - Nesiguranța este oribilă. Poate că numai eu am nenorocul că orice mi se întîmplă, rău sau bine, să-l aflu în etape, să am în fiecare zi, de mai multe ori, speranțe și apoi deznădejdi. Sau poate că alții suportă mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rău sau bine, să-l aflu în etape, să am în fiecare zi, de mai multe ori, speranțe și apoi deznădejdi. Sau poate că alții suportă mai ușor aceste stări. Eu am impresia că mi-e bolnav tot sufletul din pricina nesiguranței, și aceasta e cauza că orice se transformă pentru mine în cataclism. Chiar și o scrisoare întîrziată cu o zi mă distruge. Aș prefera certitudinea cea mai gravă, căci până la urmă te deprinzi cu ea. - De aceea faci tot posibilul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi având acum Ioana dreptate? Numai în cazul acesta? Sau și în alte cazuri? În care? Există o trăsătură atât de esențială în mine, pe care eu n-am examinat-o niciodată? Mereu alte perspective ale omului. - Ce îngrozitoare este nesiguranța în care ne ține boala lui Viky! - Exact subiectul de la care am pornit ieri. Ce savoare pentrutine, care extragi fiori din moartea altora! - Ce inutile ofense, pornite într-o clipă când nu sunt vinovat cunimic. - Sunt convinsă că, cu ocazia
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
armata - lipsită de unitate de conducere și de intuiție politică - se hotărâse să ajute, "deocamdată", Guvernul. Garnizoana din Santarem a fost dezarmată chiar de un militar, mâna dreaptă a lui Sidonio, locotenentul Theofilo Duarte. În toate celelalte orașe domnește aceeași nesiguranță și aceeași nehotărâre. Monarhiștii șovăiseră până acum, crezând că armata va continua opera lui Sidonio, asigurând astfel ordinea în țară. Armata șovăie de teamă ca nu cumva o lovitură de forță din partea ei să aducă după sine restaurarea monarhiei. Se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
socială a Portugaliei democratice. Se spune că regii nu au memorie; se pare însă că popoarele au încă și mai puțină". Salazar răspundea astfel în bloc tuturor celor care cârteau și criticau, tuturor celor care începuseră să uite "regimul de nesiguranță, de revoltă, de greve și de atentate care se statornicise în țară". Erau oameni care ar fi vrut ca bugetul să fie echilibrat și economia țării însănătoșită fără dictatură. Salazar le amintește că "suspendînd drepturi pe care de fapt națiunea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
De data aceasta, tonul lui Balamber nu admitea replică. Audbert deschise gura să mai pună niște întrebări, pe urmă, însă, renunță și, cu capul plecat, se duse la calul său să-și ia lucrurile. Poate fiindcă îi citise pe față nesiguranța și teama, Balamber adăugă: — Nu face mutra aia. La urma urmei, până acum te-ai purtat bine. Mănâncă fără grijă ce se găsește, gândește-te la răsplată și dormi liniștit. în vreme ce își lua traista de pe cal, Audbert se mulțumi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gospodării. Pe chipurile tuturor se citea spaima. La apariția lui Canzianus în prag, oamenii acei fură cuprinși parcă de un freamăt. Un oftat de ușurare se ridică din multe piepturi, în special din cele ale femeilor. După o clipă de nesiguranță, câțiva bărbați înaintară, timizi, vrând să ia cuvântul. Unul, mai ales, înalt și deșirat, cu fața scheletică, încadrată de o barbă scurtă și cârlionțată, veni înaintea celorlalți, oprindu-se la un pas de abate, care, încă nemișcat în prag, contempla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încruntat, în culmea uimirii, Balamber reflecta acum la ce ar fi trebuit să facă; cu degetele mari înfipte în brâul verde ce-i încingea mijlocul, își trecu privirea peste chipurile războinicilor ce-i înconjurau și pe toate citi descumpănire, frică, nesiguranță. De undeva de jos, dinspre războinicii care nu-și putuseră da seama de ceea ce se întâmpla în fața sihăstriei, începeau, între timp, să vină primele proteste. Abatele era acum hotărât să tragă toate foloasele posibile din situația neprevăzută, dar favorabilă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în alte cetăți. Un grup intră din timp, se amestecă printre voluntari, i se încredințează controlul unei porți și... Jocurile sunt făcute. Dacă nu poate să procedeze astfel, încearcă să demoralizeze populația, fac în așa fel încât să se strecoare nesiguranța, teama de rele mai mari, ca să-i convingă să se răzvrătească și poate chiar se fie asasinați cei mai valoroși, capii cei mai capabili... Da, așa lucrează el. Acele ultime cuvinte îl înghețară pe Sebastianus. Ordonă celor doi soldați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tigri. Păcat că e prea târziu să-l urmărim pe dușman. La cuvintele acelea, Ardarich și Onegesius schimbară o privire perplexă, apoi gepidul, înălțându-și sprâncenele sure, își întoarse privirea către el. — Să-l urmărim pe dușman, zici? Surprins de nesiguranța ce se citea pe chipul lor, Balamber își privi căpetenia descumpănit, făcând semn cu mâna către apus, unde dușmanii dispăruseră de-acum în întuneric. — Eh, da. Etius e înfrânt, iar dacă regele... Utrigúr îl întrerupse: — Azi am înfruntat doar avangarda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără contur, de jumătăți de amintiri, trăsături de caracter prost îmbinate, o monstruozitate incredibilă, pestriță și conflictuală a unui semicreier. Nu era o imagine plăcută de reținut, dar ea puse stăpânire pe el. Neplăcerea de a nu cunoaște, gândi el, nesiguranța teribilă, tot mai mare, asta îl enervase pe tot parcursul săptămânii trecute. Acum știa. Totul se redusese la o schemă simplă. Trebuia să mai lămurească câteva lucruri, să-și limpezească mintea de întrebările care o tulburaseră și apoi să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
o grădină publică, într-o sală de teatru. Când nu are nimic din cruzimea asta tragică, individul e un farsor sau un emasculat. Și femeile îl tratează în consecință. 22. Pânda de a acapara o femeie, consimțirea ori refuzul ei,nesiguranța dacă-ți dă sau îți ia viața, țipătul de bucurie când ți-o dă și, mai cu seamă, de durere, când ți-o refuză... aceasta, și nu altceva, constituie poezia amorului - când contribuie și omul, care vine pe o altă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
te superi pe mine. Nu i-am putut răspunde nimic. Căci răspunsul unic posibil, dezmierdarea obrazului meu cu marginea rochiei ei, nu i-l pot da. Dar n-am putut stăpâni nevoia de prosternare din ochii mei, și nici ea nesiguranța din ai ei. Muzica din parc cânta sfâșietor un cântec banal. Acum nu mai am absolut nimic de ascuns. E sigură că o ador și asistă (cu ce sentiment?) la chinul meu de a rezista. Poate mi-i recunoscătoare... Poate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]