3,942 matches
-
decembrie 1887 ministrul austro-ungar la București, Goluchowski, informa cabinetul de la Viena că România se pregătea discret de război (trimitere la creditul de 30 de milioane de lei votat de Cameră la 7 februarie 1887 „pentru completarea armamentului și pentru apărarea neutralității țării”), Întrucât suveranul român Carol I și premierul Ion C. Brătianu erau convinși că Rusia intenționa să invadeze teritoriul român fără declarație de război. Scott W. Lackey, The Rebirth of the Habsburg Army. <ref>Friedrich Beck and the Rise of
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
I, În martie același an, cu ocazia unei vizite la Berlin. Șeful Marelui Stat Major austro-ungar, generalul von Beck, s-a arătat sceptic În privința capacității combative a armatei române și n-a ascuns faptul că ar fi preferat mai degrabă neutralitatea României decât alungirea periculoasă a unui front pe care românii n-ar fi fost capabili să-l apere singuri. În planurile sale operaționale von Beck conta pe participarea trupelor austro-ungare din Transilvania la ofensiva din Galiția și, prin urmare, perspectiva
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
să declare război Austriei, În pofida [rezultatului] bătăliei de la Lemberg și a Înaintării armatelor ruse În Galiția” . În opinia mea, dispariția lui Carol I a reprezentat un moment de referință În istoria diplomatică a României moderne, mai important poate decât decizia neutralității din august 1914. A condus la reconfigurarea unității de decizie ultime prin emergența premierului ca lider preponderent, cu toate consecințele decurgând din caracteristicile, opțiunile, background-ul intelectual și ideologic al lui I. C. Brătianu; Între ele numărându-se și decizia intrării
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
perspectiva redeschiderii „problemei orientale”. În acest sens, Domnitorul - Înștiințat de inițiativa Angliei de a constitui o Ligă a neutrilor - Îl Însărcina pe Petre Mavrogheni cu misiunea de a obține adeziunea Cabinetului de la St. James față de necesitatea acordării unui statut de neutralitate României, asemănător cu cel al Belgiei. Din considerente care țineau de linia politică a Guvernului britanic - și care priveau menținerea integrității Imperiului otoman - lordul Granville va declina propunerea emisarului român <ref id="6">6 Gh. Cliveti, România și Puterile garante
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
1870, un Memoriu amplu și extrem de detaliat, În care se sublinia că menținerea stării dependență față de Poartă prezenta pentru ambele părți mai multe inconveniente decât avantaje. Cea mai bună soluție - În optica lui Carol I - era considerată capitalizarea tributului și neutralitatea României, sub egida comună a Puterilor europene <ref id="12">12 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 12/1871, f. 1-36. </ref>. Resorturile intime ale demersului princiar au fost sesizate și de diplomația otomană, care nu va ezita să amenințe
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
experiența anterioară decât de linia politică moderată a conservatorilor, Guvernul de la București a adoptat o atitudine de expectativă. Ruperea legăturilor cu Poarta și renunțarea la garanția colectivă instituită În 1856 impuneau obținerea unor asigurări corespunzătoare din partea Cabinetelor europene privind recunoașterea neutralității României și respectarea drepturilor sale. Urmărind cu atenție poziția și tendințele Guvernului român, girantul Consulatului francez de la București constata o prudentă rezervă din partea cercurilor conducătoare și dorința de a nu se angaja prematur În conflict <ref id="24"> 24 ANIC
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
vezi și Keith Hitchins, România, 1866-1947, București, 1996, p. 60-61. </ref>. Atitudinea rezervată a Guvernului de la București față de evenimentele din Balcani Întrunea acordul Puterilor garante, diplomația de la Roma, de pildă, apreciind că orice implicare a statului român ar compromite grav neutralitatea teritoriului său <ref id="25">25 R. V. Bossy, Politica externă a României Între anii 1873-1880 privită de la agenția diplomatică din Roma, București, 1928, p. 119. </ref>. O astfel de atitudine nu servea cu nimic interesele românești, atâta timp cât declarațiile nu
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Bossy, Politica externă a României Între anii 1873-1880 privită de la agenția diplomatică din Roma, București, 1928, p. 119. </ref>. O astfel de atitudine nu servea cu nimic interesele românești, atâta timp cât declarațiile nu erau Însoțite și de garanții reale privind respectarea neutralității României. Și aceasta În condițiile În care consulul rus la București, Zinoviev, confirma posibilitatea agravării situației În Orient. Pe de altă parte, agentul diplomatic român la Petersburg, Filipescu, dezvăluia Domnitorului - În urma convorbirilor purtate În decembrie 1875 cu diferite personalități politice
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
de Coroană de la 2/14 aprilie 1877 - convocat concomitent cu decretarea mobilizării generale a armatei rusești - Carol I avea să se pronunțe În favoarea intrării În acțiune a armatei române alături de cea țaristă, Însă o mare parte din cei prezenți socotea neutralitatea drept cea mai bună alternativă <ref id="39"> 39 Ion Mamina, Consilii de Coroană, București, 1997, p. 11-26.</ref>. Adept al neutralității până la capăt, Nicolae Ionescu, ministrul de Externe, Își Înaintează demisia, noul titular al respectivului departament fiind numit Mihail
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
În favoarea intrării În acțiune a armatei române alături de cea țaristă, Însă o mare parte din cei prezenți socotea neutralitatea drept cea mai bună alternativă <ref id="39"> 39 Ion Mamina, Consilii de Coroană, București, 1997, p. 11-26.</ref>. Adept al neutralității până la capăt, Nicolae Ionescu, ministrul de Externe, Își Înaintează demisia, noul titular al respectivului departament fiind numit Mihail Kogălniceanu, decis a abandona „frumoasa floare fără coloare și miros a neutralității” <ref id="40"> 40 N. Iorga, Războiul pentru independența României
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Consilii de Coroană, București, 1997, p. 11-26.</ref>. Adept al neutralității până la capăt, Nicolae Ionescu, ministrul de Externe, Își Înaintează demisia, noul titular al respectivului departament fiind numit Mihail Kogălniceanu, decis a abandona „frumoasa floare fără coloare și miros a neutralității” <ref id="40"> 40 N. Iorga, Războiul pentru independența României. Acțiuni diplomatice și stări de spirit, ediție Îngrijită de Elisabeta Simion, București, 1998, p. 84. </ref>. Acesta primea, de altfel, imediat depline Împuterniciri pentru semnarea convenției cu Rusia, la 4
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
independenței din partea Porții și printr-o despăgubire teritorială <ref id="80"> 80 Ibidem, f. 92.</ref>. Un asemenea mod de a privi lucrurile l-a determinat pe Carol I să sondeze din nou disponibilitatea Cabinetelor europene față de recunoașterea independenței și neutralității României, Înainte de semnarea păcii. Domnitorul apelează În acest sens la serviciile lui Ion Ghica, ce se va deplasa la Londra, cu scopul de a câștiga simpatia și un eventual sprijin diplomatic din partea Guvernului britanic <ref id="81"> 81 Anastasie Iordache
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Își va concentra toate eforturile În direcția admiterii unei delegații la preconizatul Congres de pace, pentru a-și expune revendicările și pentru a susține cauza românească. Deși Își pierduse Încrederea Într-o atitudine pozitivă a Cabinetelor europene În ce privește statutul de neutralitate și problema sudului Basarabiei, ministrul român de Externe dorea să afirme cu claritate că România nu acceptă de bunăvoie să cedeze o porțiune din teritoriul său, ci doar „se supune forței” <ref id="120">120 Independența României În conștiința europeană
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
calea maritimă; - posesiunea deplină asupra insulelor și a gurilor Dunării, inclusiv Insula Șerpilor, așa cum fusese prevăzut, inițial, În 1856; - despăgubire de război proporțională cu efectivul militar angajat În conflict și pagubele suferite de pe urma acestuia; - recunoașterea definitivă a independenței și garantarea neutralității. Ion C. Brătianu avea să adauge la cele spuse de colegul său că deposedarea de o porțiune din teritoriul românesc „nu ar fi numai o durere adâncă pentru națiunea română, ci ea ar dărâma În sânul ei orice Încredere În
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Puterile Centrale, chiar dacă relațiile româno-austro-ungare cunoșteau un oarecare regres, ca urmare a atitudinii diplomației de la Ballplatz În problema Dunării . La 18 iunie 1881, „Alianța celor Trei Împărați” fusese reînnoită prin Încheierea unui tratat, părțile contractante angajându-se să adopte o „neutralitate binevoitoare”, În cazul În care una dintre ele se afla În stare de război cu o altă mare putere. Pe de altă parte, Austro-Ungaria Își Întărește considerabil poziția În urma perfectării unui Tratat secret de alianță cu Serbia (28 iunie 1881
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
ani (1886-1893), manifestându-se Între cele două țări un adevărat „război vamal”. În condițiile agravării situației din Balcani În 1885, ca urmare a unirii Bulgariei cu Rumelia și a declanșării războiului sârbo-bulgar, România avea să promoveze o politică moderată, de neutralitate. De altfel, după Înfrângerea rapidă a trupelor sârbești, ca o recunoaștere a atitudinii corecte a statului român și a importanței sale În menținerea statu-quo-ului În Peninsula Balcanică, Tratatul de pace s-a semnat la București (martie 1886). Departe de a
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Turcia, pe de o parte, și Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Grecia, pe de altă parte, atât Regele Carol I cât și Titu Maiorescu, ce Îndeplinea funcția de premier și cea de ministru al Afacerilor Străine, s-au pronunțat pentru o strictă neutralitate, Însă În eventualitatea unor schimbări teritoriale În Balcani, „România va avea să-și spună cuvântul” <ref id="181"> 181 Titu Maiorescu, România..., doc. nr. 1 și 5, p. 161, 163. </ref>. Și cum acestea deveneau previzibile la Încheierea ostilităților (aprilie
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
sincer convins de superioritatea militară a acestora, s-a pronunțat În Consiliul de Coroană de la Sinaia din 3 august 1914, În favoarea aplicării tratatului cu Triplicea. Constatând că majoritatea oamenilor politici prezenți, invocând lipsa unui casus foederis, s-au declarat pentru neutralitate, el afirma că, În calitate de Rege constituțional, se supune voinței țării <ref id="190">190 Ion Mamina, Consilii de Coroană, București, 1997, p. 32-51. </ref>. Astfel, alianța României cu Puterile Centrale, necesară Într-un anumit moment istoric și care a marcat
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
În 1914 nu era hotărât să o pună În aplicare. Prin urmare, este posibil ca așa-numita intenție de abdicare să fi reprezentat pur și simplu o modalitate de „acoperire” În fața cercurilor conducătoare de la Berlin și Viena pentru atitudinea de neutralitate adoptată. Pare puțin probabil ca după o domnie de 48 de ani, În care a avut de Înfruntat numeroase dificultăți, Carol I - care a dovedit cu prisosință că a fost animat de bune intenții față de patria sa adoptivă - să recurgă
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
dificultăți, Carol I - care a dovedit cu prisosință că a fost animat de bune intenții față de patria sa adoptivă - să recurgă la o astfel de soluție extremă. Cert este că Încheierea tratatului cu Rusia din septembrie 1914, prin care, În schimbul neutralității binevoitoare, i se recunoștea României dreptul de a-și dobândi provinciile istorice aflate sub stăpânirea Coroanei austro-ungare, s-a făcut cu aprobarea Regelui <ref id="192">192 Vezi Gh. I. Brătianu, loc. cit., p. 97-98; I. G. Duca, Memorii, vol
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
a dreptului persoanei și la o altă opinie expertală. Atari riscuri expertale primare, secundare sau terțiare, ce pot antrena fie un abuz de psihiatrizare fie un refuz de ajutor dat unei persoane În pericol, pot fi corectate bioetic prin competență, neutralitatea științifică (independența) și conștiința limitelor proprii ale expertului ce Își va valida concluziile doar prin argumentare științifică. În acest demers, lărgirea conținutului științific al noțiunii de discernământ, din care decurge gravitatea unui diagnostic expertal, prin paradigma modernă a reprezentării comportamentului
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
climatul de lucru al expertului care este medic și nu reprezentant al justiției, deși concluziile sale aparțin justiției. Paternalismul expertal excesiv trebuie Înlocuit cu respectarea drepturilor bolnavului pentru a evita orice suspiciune de abuz de autoritate medicală. Autonomia bolnavului, alături de neutralitatea științifică și independența medicului reprezintă baza responsabilității expertului. Numai astfel o expertiză psihiatrico-legală va păstra capacitatea de a explica și constata și de a concilia, de a disculpa sau inculpa, promovând doar opinii pe bază de argumente sau adevăruri demonstrate
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
responsabilității expertului. Numai astfel o expertiză psihiatrico-legală va păstra capacitatea de a explica și constata și de a concilia, de a disculpa sau inculpa, promovând doar opinii pe bază de argumente sau adevăruri demonstrate științific. Competentă În fiabilitatea concluziilor expertale, neutralitatea și obiectivitatea expertului ca și conștiința limitelor proprii vor permite concluzii expertale tetice și nu preluate tale quale sau cu iz sancționatoriu. Evitarea riscului de victimizare și etichetare psihiatrică prin erori de diagnostic, prin concluzii ambivalente sau prin refugiu al
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
că atât normalitatea (sănătatea mintală), cât și anormalitatea (nebunia) provin din aceeași sursă comună care există ca potențialitate în ființa umană. Dar această potențialitate, cu caracter de „energie psihică” ce le cuprinde pe amândouă, nu poate fi decât starea de neutralitate, care există ca potențialitate, dar se manifestă în act fie ca normalitate când „se afirmă pe sine”, fie ca anormalitate când „se neagă pe sine”, respectiv fie ca sănătate mintală, fie ca nebunie. Acest punct de vedere care depășește cadrul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în cazul copiilor cu tulburări psihice, poate fi „simptomul” unor stări de tensiune, conflicte sau probleme de altă natură din familia respectivă. Cea mai bună atitudine a medicului psihiatru sau a psihologului care investighează anturajul bolnavului psihic este cea de „neutralitate”. Orice fel de informație trebuie luată sub o anumită rezervă care să nu angajeze nici una din părți. Trebuie să se arate aceeași bunăvoință neutră față de bolnav, cât și față de anturajul acestuia. Atât bolnavul, cât și anturajul său trebuie să aibă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]