1,052 matches
-
limita Chandrasekhar), se declanșează o implozie. Miezul se contractă rapid sub presiune, încălzindu-se, ceea ce duce la accelerarea reacțiilor nucleare din care rezultă formarea de neutroni și neutrini. Colapsul este blocat de forțele pe distanțe mici ce acționează între acești neutroni, ceea ce face forța imploziei să se îndrepte spre exterior. Energia acestei unde de șoc în expansiune este suficientă pentru a detașa materialul stelar din jurul miezului. Există mai multe categorii de supernove de tip II, categorisite pe baza curbelor luminoase—grafice
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
prăbușească spre centrul stelei cu viteze de până la 70.000 km/s (23% din viteza luminii). Miezul în plină comprimare se încălzește, producând radiații gamma de mari energii care duc la descompunerea nucleelor de fier în nuclee de heliu și neutroni liberi (prin fotodezintegrare). Pe măsură ce densitatea miezului crește, el devine propice din punct de vedere energetic pentru fuziunea dintre electroni și protoni (printr-un proces invers dezintegrării beta), care duce la crearea de neutroni și de particule elementare denumite neutrini. Întrucât
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
de fier în nuclee de heliu și neutroni liberi (prin fotodezintegrare). Pe măsură ce densitatea miezului crește, el devine propice din punct de vedere energetic pentru fuziunea dintre electroni și protoni (printr-un proces invers dezintegrării beta), care duce la crearea de neutroni și de particule elementare denumite neutrini. Întrucât neutrinii interacționează rareori cu materia normală, ei pot ieși din miez, transportând energie și accelerând și mai mult prăbușirea, care are loc pe o durată de câteva milisecunde. Pe măsură ce miezul se detașează de
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
neutrini sunt absorbiți de aceste straturi exterioare, declanșând supernova. La supernovele de tip II, prăbușirea este în cele din urmă oprită de interacțiunile de respingere neutron-neutron la nivel micro (intermediate de forța nucleară tare), precum și de presiunea de degenerare a neutronilor, la o densitate comparabilă cu cea a unui nucleu atomic. Odată prăbușirea oprită, materia care cade spre miez ricoșează, producând o undă de șoc ce se propagă spre exterior. Energia acestui șoc disociază elementele grele din miez. Aceasta reduce energia
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
miez. Aceasta reduce energia șocului, care poate bloca explozia în partea exterioară a miezului. În faza de prăbușire, miezul are o denistate și o energie atât de mare încât doar neutrinii pot ieși. Pe măsură ce protonii și electronii se combină formând neutroni, se produc neutrini electronici. Într-o supernovă tipică de tip II, miezul de neutroni format are o temperatură inițială de aproximativ 100 de miliarde de kelvini; de 10 ori mai mare decât temperatura miezului soarelui. Mare parte din această energie
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
În faza de prăbușire, miezul are o denistate și o energie atât de mare încât doar neutrinii pot ieși. Pe măsură ce protonii și electronii se combină formând neutroni, se produc neutrini electronici. Într-o supernovă tipică de tip II, miezul de neutroni format are o temperatură inițială de aproximativ 100 de miliarde de kelvini; de 10 ori mai mare decât temperatura miezului soarelui. Mare parte din această energie termică trebuie disipată pentru formarea unei stele neutronice stabile (altfel neutronii ar „fierbe”), ceea ce
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
II, miezul de neutroni format are o temperatură inițială de aproximativ 100 de miliarde de kelvini; de 10 ori mai mare decât temperatura miezului soarelui. Mare parte din această energie termică trebuie disipată pentru formarea unei stele neutronice stabile (altfel neutronii ar „fierbe”), ceea ce se realizează printr-o nou degajare de neutrini. Acești neutrini „termici” formează perechi neutrino-antineutrino de toate tipurile, într-un număr de câteva ori mai mare decât neutrinii emiși prin capturarea electronilor de către protoni. Cele două mecanisme de
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
densitățile foarte mari din supernove efectele să fie foarte diferite. Interacțiunile dintre neutrini și alte particule din supernove au loc prin intermediul forței nucleare slabe, despre care se consideră că este bine înțeleasă. Pe de altă parte, interacțiunea dintre protoni și neutroni implică forța nucleară tare, care nu este înțeleasă în suficientă profunzime. Marea problemă nerezolvată a supernovelor de tip II este aceea că nu se înțelege cum își transferă explozia de neutrini energia restului stelei, producând unda de șoc care face
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
de răsturnare convectivă, care sugerează că procesul de distrugere a stelei este dus la îndeplinire de convecție, fie de la neutrinii veniți dinspre centru, fie din materia ce cade dinspre exterior. În timpul acestei explozii se formează elemente mai grele prin captura neutronilor, și din cauza presiunii neutrinilor asupra limitei „neutrinosferei”, îmbogățind spațiul înconjurător cu un nor de gaz și praf mai bogat în elemente grele decât cel în care s-a format inițial steaua. Fizica neutrinilor, modelată pe baza Modelului Standard, este crucială
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
Noÿs Lambent îi dezvăluie lui Harlan că, pentru a face Eternitatea improbabilă, Cooper trebuie lăsat în anul 1932. În plus, ea intenționează să trimită o scrisoare în Italia, determinând un om (probabil Enrico Fermi) să "înceapă experimentele de bombardare cu neutroni a uraniului", ceea ce va da naștere reacției în lanț care va culmina cu crearea primei bombe atomice, în 1945. În realitatea cunoscută în acel moment, energia atomică fusese descoperită mai târziu (nu se specifică exact când, dar în Secolul 24
Sfârșitul eternității () [Corola-website/Science/321432_a_322761]
-
și emițând un π. Particulele omega minus au un numar barionic de +1 și o hipersarcină de −2, dându-i o stranietate de −3. Sunt necesare multiple dezintegrări slabe schimbătoare de aroma pentru a se dezintegră într-un proton sau neutron. Modelul ȘU(3) al lui Murray Gell-Mann (numit uneori metodă înoptirii) a prezis existența acestui hiperon precum și masa și faptul că se va supune numai proceselor de dezintegrare slabă. Dovezi experimentale pentru existența să au fost descoperite în 1964 la
Hiperon () [Corola-website/Science/328887_a_330216]
-
în minereu. Produsul obținut la uzina de preparare este un concentrat tehnic de uraniu numit și yellow cake după culoarea sa galbenă. Pentru a putea obține reacția de fisiune în lanț, din combustibilul nuclear trebuie îndepărtate toate impuritățile care absorb neutroni printre care se numără următoarele elemente chimice: borul, cadmiul și lantanidele (disprosiu, gadoliniu). Eliminarea acestor impurități din combustibilul nuclear se realizează printr-un proces de purificare (rafinare) a uraniului. Pentru realizarea purificării concentratul tehnic de uraniu (yellow cake) este dizolvat
Ciclul combustibilului nuclear () [Corola-website/Science/326480_a_327809]
-
utilizat pentru separarea izotopilor radioactivi (Szilard și Chalmers, 1934), ce constă în ruperea legăturii chimice dintre un atom radioactiv format într-o reacție nucleară și moleculă de care era legat inițial. Pentru o reacție nucleară, un nucleu atomic absoarbe un neutron lent. Nucleul izotopului nou-format este într-o stare excitata și emite atunci o rază gamma când revine la starea de bază. Atomul este rupt din legătură să anterioară din moleculă originală și introduce o legatura chimică nouă și diferită, astfel încât
Efectul Szilárd-Chalmers () [Corola-website/Science/323559_a_324888]
-
din legătură să anterioară din moleculă originală și introduce o legatura chimică nouă și diferită, astfel încât izotopul rezultat, deși are proprietăți chimice identice cu izotopul original, poate fi izolat chimic. După iradierea iodoetanului (iodura de etil), cu I natural cu neutroni termici, Szilard și Chalmers au izolat o mare parte a I nu mai este legat chimic în iodoetan. Astfel, Szilard și Chalmers au descoperit că ruperea legăturii chimice poate avea loc și în urma unei reacții nucleare sau descompuneri radioactive, chiar dacă
Efectul Szilárd-Chalmers () [Corola-website/Science/323559_a_324888]
-
în sistemul solar prin polul sud celest, rămânând ascunsă altor astronomi. Hayes compară planeta cu un "superneutron" și pretinde că se îndreaptă spre Soare, pe care îl va lovi peste o oră, distrugându-l în același fel în care un neutron produce fisiunea nucleului de uraniu. Povestea relatată de Hayes implică observații și teorii astronomice complexe, susținute de negative fotografice expuse prin intermediul cărora cei patru disting o pată neagră pe discul soarelui. La oar 2:09:30 pm, Hayes anunță că
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
plumb nu a mai avut loc până în 1835. În 1974, consumul de compuși de plumb al Statelor Unite, excluzând pigmenții și aditivii din benzină, era de 642 tone. Structura cristalină a azotatului de plumb solid a fost determinată prin difracție de neutroni. Compusul cristalizează în sistemul cubic, iar atomii de plumb cristalizează într-un sistem cubic cu fețe centrate. Grupul său de spațiu este Pa3 (notația rețelei Bravais), cu fiecare laterală a cubului cu lungimea de 784 picometri. Punctele negre reprezintă atomii
Azotat de plumb () [Corola-website/Science/326290_a_327619]
-
nucleare, SUA a proiectat și construit bomba termonucleară care cerea tritiu. Deoarece Marea Britanie nu avea nicio uzină de producere a tritiului, au hotărât să modifice uzina Windscale. Tritiul era creat în reactoarele nucleare prin activare neutronică a litiului-6. Fluxurile de neutroni trebuiau să fie mai mari așa că s-a hotărât reducerea dimensiunii sitemelor de răcire și reducerea neutonilor blocați de aluminiu. Din cauză că nu a fost proiectată pentru asta uzina era periculoasă. După producerea tritiului în pilonul 1, s-a început producția
Incendiul de la Windscale () [Corola-website/Science/326392_a_327721]
-
ulterior. Speranțele de negociere dispar atunci când prima lume invadată este bombardatî cu arme nucleare și plasmatice. Prin intermediul Consilierului Consultativ Albedo, TehNucleul afirmă că ar fi găsit o soluție, sub forma unei variante extrem de periculoase a baghetei-letale (similară unei bombei cu neutroni). Arma ar urma să distrugă atât Expulzații, cât și cetățenii Hegemoniei aflați în apropiere. Pentru a evita ultimul aspect, TehNucleul propune o evacuare în masă pe lumile labirintice. Naveta Consulului se prăbușește în apropiere de Keats, Duré pleacă în explorare
Căderea lui Hyperion () [Corola-website/Science/322294_a_323623]
-
niciodată nu au servit ca model pentru Cécile Morette, din cauza caracterului grosolan al acestora și a bănuielilor, că orice persoană angajată la ei în laboratorul de radiație nu are ca scop ținte științifice. În foarte scurt timp, o sursă de neutroni "prost plasată" a fost descoperită într-o zi sub hârtii, pe masa de lucru a d-rei Cécile Morette. Cu excepția lucrărilor câtorva experimentatori, inclusiv Joliot, fizica franceză, aflată în declin înainte de război, a ajuns la dezastru spre sfârșitul acestuia. Acesta era
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
semn de recunoaștere a contribuției sale la dezvoltarea telegrafiei fără fir" și pentru Enrico Fermi atunci când în 1938 el a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică "pentru demonstrația să de existența unor noi elemente radioactive produse prin iradiere cu neutroni, precum și descoperirea legate de reacții nucleare aduse de neutronii lenți". În timpul fascismului au fost mai multe lideri politici care au arătat "italofilia", modelarea seguú regimurile de Mussolini: Adolf Hitler (Germania), Francisco Franco (Spania) și António de Oliveira Salazar (Portugalia) au
Filoitalienism () [Corola-website/Science/327751_a_329080]
-
fără fir" și pentru Enrico Fermi atunci când în 1938 el a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizică "pentru demonstrația să de existența unor noi elemente radioactive produse prin iradiere cu neutroni, precum și descoperirea legate de reacții nucleare aduse de neutronii lenți". În timpul fascismului au fost mai multe lideri politici care au arătat "italofilia", modelarea seguú regimurile de Mussolini: Adolf Hitler (Germania), Francisco Franco (Spania) și António de Oliveira Salazar (Portugalia) au fost admiratori din Italia. Juan Perón a fost cel
Filoitalienism () [Corola-website/Science/327751_a_329080]
-
spectrometru alfa cu detector semiconductor. A dezvoltat teoria colectării sarcinilor electrice în detectori cu semiconductori și formarea impulsurilor de curent sau tensiune la intrarea electronicii asociate. Fizicianul Poenaru a făcut experiențe de reacții nucleare (de exemplu, spectrele de evaporare a neutronilor) și identificarea de noi stări izomere de spin înalt. De asemenea a măsurat funcția de excitație, energiile de excitare, randamentul produselor de fisiune, durate de viață, corelații unghiulare ale izomerilor spontan fisionabili. Teoreticianul Poenaru a creat modelele SuperAsimetrice numeric (NUSAF
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
numită și emisie spontană de ioni grei sau dezintegrare exotică) este un tip de dezintegrare nucleară în care un nucleu părinte cu număr de masă A, având A nucleoni dintre care Z sunt protoni, emite un nucleu (cluster) cu N neutroni și Z protoni, mai greu decât o particulă alfa dar mai ușor decât un fragment de fisiune nucleară. În urma dezintegrării rezultă un nucleu emis (cluster) și un alt nucleu având numărul de masă A = A - A și numărul atomic Z
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
O, F, Ne, Mg, sup>Si. Datele experimentale sunt în concordanță cu valorile prezise. S-a observat un efect de pături puternic: de regulă cel mai scurt timp de înjumătățire este obținut atunci când nucleul fiică are un număr magic de neutroni (N = 126) și/sau de protoni (Z = 82). Radioactivitățile cluster cunoscute până în 2010 sunt: Structura fină în radioactivitatea C a Ra a fost discutată pentru prima dată de către M. Greiner și W. Scheid în 1986. Sspectrometrul supraconductor SOLENO al IPN
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
grup format din trei atomi de hidrogen legați de un atom de carbon, deslușește electronii carbonului, care nu sunt vizibili individual, ci apar ca un roi în jurul unui nucleu masiv și compact format din 12 nucleoni: șase protoni și șase neutroni, strâns legați laolaltă prin forțele nucleare. Mai departe, când un singur nucleon ajunge să umple cadrul, filmul atinge limita a ce era cunoscut în anul 1977: structura nucleonilor, alcătuiți (probabil, pe atunci) din elemente numite quarci, reprezentați convențional prin culori
Powers of Ten () [Corola-website/Science/330427_a_331756]