2,919 matches
-
arhitectonic. Haitele de câini rămân ca o emblemă a orașului, ba mai mult, ceea ce nu s-a pomenit până acum, sunt câini vagabonzi și în sate, aduși de orășeni și lăsați fără stăpâni. Dar toate neîmplinirile de tot felul, par nimicuri pe lângă răul cel mare perceput de întreaga populație ca venind de la îmbogățiții din avutul țării în cel mai scurt timp posibil, cu uriașe averi pe care în alte țări oamenii le acumulează de-a lungul mai multor generații. E tot
ROMANIA ANULUI 2010 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357042_a_358371]
-
urmă cu curajul exploratorului, iar mai târziu cu sfiala păsărilor care visează să zboare într-o zi departe, fără să știe unde și mai ales când?! Îmi plăcea să cotrobăiesc prin toate colțurile și de fiecare dată descopeream câte un nimic uitat de mult și îngălbenit de timp și de praf, cu care strâns la piept, fugeam la tataie să-mi povestească istoria lui. Mamaie mă certa, îi era teamă să nu cad de pe scara făcută de tataie din araci vechi
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
se șifoneze. Curtea școlii era plină de părinți și de copii. Cred că părinții făceau mai multă gălăgie decât noi. Își vorbeau între ei, învârtindu-ne pe loc să ne arate una la alta, povestindu-și fel de fel de nimicuri, cum ne-au pregătit pentru școală. Cei mai mari alergau transpirați și cu fețele roșii, se strigau între ei. Mă uitam speriată când la cei din curte, când la clădirea în formă de „T”. Aveam impresia că se clatină de
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
păscut pe “orfana mamii” cum o numea și o mângîia dejà mamaia. -Vii la mine? m-a întrebat Mia, fără să întrebe dacă mamaia era de acord sau nu. În mai puțin de cinci minute eram cu pijamaua și alte nimicuri într-o plasă de ață și o așteptam tăcută și serioasă în fața porții. Mă uitam pe furiș când la ea, când la mamaia și simțeam cum ghimpele geloziei mă pișca în inimă; mamaia vorbea cu ea altfel decât cu mine
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
nu căutarea, resemnarea nu împlinirea. Victoria, așa cum o prevede Sergiu Pobereznic, este și nu este în natura lucrurilor, dar nici nu poate fi vorba că ar coexista cu idealuri ipotetice și lamentări, ci cu proiectele scoase din cadența și spațiul nimicului și dinamitate spre fapte. În ceea ce a realizat și realizează el există și o rațiune a continuității. Are calități preluate atât de la mama cât și de la tatăl său. De la fiecare a luat câte ceva, fără măsuri de echivalență și s-ar
SERGIU POBEREZNIC. ÎN OGLINDA VIEŢII TATĂLUI SĂU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357439_a_358768]
-
își trecea degetele obsesiv prin părul neîngrijit târziul penetra ochii minții orbeau gândurile ebrietatea norilor din noi era umbra fidelă a ideilor senine ce se rătăciseră în tihna stropilor îmbătrâniți de tristețe era totul ce se rostogolea în neștire era nimicul ce se năștea din apoi... Referință Bibliografică: CÂNDVA UNDEVA ALTCEVA / Anca Elena Șerpe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1034, Anul III, 30 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anca Elena Șerpe : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CÂNDVA UNDEVA ALTCEVA de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357531_a_358860]
-
Mehr Publicat în: Ediția nr. 1546 din 26 martie 2015 Toate Articolele Autorului , Cool și felin Cool și felin, black mandoline, Prieten, sfârșitul sforăie lin, În dim light, o raita în right, se conturează obiect ce optează, Ochiul răsare din nimicul ce doare, Omul pe gură, moartea din sura, Pedepsiți vederea, ochiul că mierea, Orbul deveni un clarvăzător, Mortul este astăzi atotștiutor, faci în interior tot ce vrei matale, dar cu temei bea din trei pahare, ochii genitali, copii de cristal
COOL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357789_a_359118]
-
un Mister limpede, fără zei și vehemențele iluziei.” *** M-am înzăpezit pe sânul morții mele încât nu mai am sfârșit, asemenea orașului cu noaptea la gură, împotmolit în invazia insomniilor ațipite în pleoapele lehuzelor din bordeluri. Nimeni nu-mi parcurge nimicul febril ce-mi admiră conștiința și care înfrumusețează nebunia necesară fiecărei fapte. Zadarnic încearcă mintea a mă substitui lumii, fiindcă nu știu ce viciu trebuie să aibă un om pentru a preface intimitatea disperării lui în hipnoză a finitudinii. Mi-am aruncat
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357856_a_359185]
-
delegare succesivă de identități ale ființei individuale. În acest context, pot spune că, abia după ce ne dăm voința o ai; tot ce poate obține omul, în afara iluziei, este ceea ce a rămas după ce a renunțat și deci nu mai are, adică nimicul locuit însă de vechile dorințe. Autoritatea este deci cu atât mai puternică, cu cât este mai transferată, puterile sunt delegate în creștinism unor persoane având voință proprie, că ele nu mai contează ca ființe particulare, fiind doar simpli mesageri ai
CRITICA LITERARĂ ŞI DE ARTĂ IMPUNE OPINIA MINORITĂŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357914_a_359243]
-
publicat în Ediția nr. 542 din 25 iunie 2012. Fiecare e singur. Chiar și atunci când logica sa epileptică se convertește în credință. Șoaptele capătă chip de eveniment și timpul defilează pe nostalgia unei lumi fără ideal. Fiecare e singur. Privește nimicul din el, aprinde lumânarea în cimitirul propriei definiții, surâde ca o formulă plină de senzații disperate și își lustruiește viciul de a se crede „așezat în centrul universului” . Și tocmai când antinomia gurii dă la iveală saliva - singurul martor rămas
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
cu care-l trăim pe Dumnezeu. Citește mai mult Fiecare e singur. Chiar și atunci când logica sa epileptică se convertește în credință. Șoaptele capătă chip de eveniment și timpul defilează pe nostalgia unei lumi fără ideal.Fiecare e singur. Privește nimicul din el, aprinde lumânarea în cimitirul propriei definiții, surâde ca o formulă plină de senzații disperate și își lustruiește viciul de a se crede „așezat în centrul universului” . Și tocmai când antinomia gurii dă la iveală saliva - singurul martor rămas
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
1. Gândul îi alunecase printre degete ca o piatră cu genunchii de iarbă. Clavicula gurii începuse să blesteme mai întâi cu tălpile... 2. E o zi fără ambalaj. Timpul nu se vede, carnea memoriei curge-n clepsidra din sarcofagul cu nimicuri, moartea pleacă la dentist să-și plombeze cariile cu picături de viață. 3. Dumnezeu e un copil care se joacă cu tine. Noaptea ca un înger gol face cu ochiul în vreme ce Adam sughite prima ... Citește mai mult 1.Gândul îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Citește mai mult 1.Gândul îi alunecase printre degeteca o piatră cu genunchii de iarbă.Clavicula gurii începuse să blestememai întâi cu tălpile...2.E o zi fără ambalaj.Timpul nu se vede,carnea memoriei curge-n clepsidradin sarcofagul cu nimicuri,moartea pleacă la dentistsă-și plombeze cariile cu picături de viață.3.Dumnezeu e un copil care se joacăcu tine.Noaptea ca un înger gol face cu ochiulîn vreme ce Adam sughite prima... XVIII. POEM DE SUFLET, de George Baciu, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
așteptător de chemări, fără umbră și fără dorință. Când spun „fără dorință” îmi asum răspunderea elogiind moartea ca ceva de care niciunul dintre cei vii nu sunt uitați să rămână de-a pururea trup pe Pământ: „Și iată, din toate, nimicul Un înger, apoi, s-a născut... / - Acestea erau, deci, nimicul, / Și-ndată, orice a tăcut! (Controversă), stare la care, cu înfrigurare, și Marin Sorescu medita în poezia sa „Gând”: „Că vine moartea / și atunci această încordare / îmi trece”. Literatul se
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
fără dorință” îmi asum răspunderea elogiind moartea ca ceva de care niciunul dintre cei vii nu sunt uitați să rămână de-a pururea trup pe Pământ: „Și iată, din toate, nimicul Un înger, apoi, s-a născut... / - Acestea erau, deci, nimicul, / Și-ndată, orice a tăcut! (Controversă), stare la care, cu înfrigurare, și Marin Sorescu medita în poezia sa „Gând”: „Că vine moartea / și atunci această încordare / îmi trece”. Literatul se simte eliberat, despovărat de lumesc în clipa detașării, lumea lui
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ORIZONTURI Autor: Alexandru și Maricuța Manciuc Toma Publicat în: Ediția nr. 169 din 18 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Eternitatea ”nimicurilor”, ... Frumusețea ta, îmi încântă privirea. Duioșia ta îmi încălzește sufletul ...rece, până mai ieri. Înțelepciunea ta îmi pătrunde gândirea, iar trupul tău îmi dă împlinirea! Cum pot astea toate să existe-n tine?... Într-un suflet care l-am găsit
ORIZONTURI de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358446_a_359775]
-
pe cine și când poate întâlni?... Soarta noastră însă și a omenirii, ...cărțile Cerești: Când le vom citi? Suntem ca un fir de nisip pe-o dună! Ca un strop de ploaie 'ntr-un ocean imens... Însă noi, aceștia - pentru mulți ...nimicuri! - dăm eternitate-acestui Univers! (05.04.2009, Madrid, Polvoranca) Rătăcind cu privirea... Am deschis fereastra și am privi cerul: Era-ntunecat, ca sufletul meu, de griji, de dureri, ...nevoi viitoare, o povară a zilei ce-mi urma mereu. Am întors privirea
ORIZONTURI de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358446_a_359775]
-
-ncrederea, să moară în hoție. Și ochiul păzitor, să nu mai vadă. Și pasul, să devină o corvoadă. Și aerul, cu greu să se respire. Și crimă, să trăiască în psaltire. Și răul să triumfe, la parada. Si totusi - din nimicul ce îl ai - Această viață merită un Răi ... 12 aprilie 2012 ACEASTĂ VIAȚĂ Și lacrima ne este dat să cadă. Și zborul avântat, să se prăvale. Si viata, ca un fir, să se destrame. Și vis de am vânat, s-
ACEASTĂ VIAŢĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358479_a_359808]
-
-ncrederea, să moară în hoție. Și ochiul păzitor, să nu mai vadă. Și pasul, să devină o corvoadă. Și aerul, cu greu să se respire. Și crimă, să trăiască în psaltire. Și răul să triumfe, la parada. Si totusi - din nimicul ce îl ai - Această viață merită un Răi ... 12 aprilie 2012 Cu deosebit respect, Jianu Liviu-Florian Referință Bibliografica: ACEASTĂ VIAȚĂ / Jianu Liviu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 468, Anul ÎI, 12 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Jianu
ACEASTĂ VIAŢĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358479_a_359808]
-
nr. 542 din 25 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Fiecare e singur. Chiar și atunci când logica sa epileptică se convertește în credință. Șoaptele capătă chip de eveniment și timpul defilează pe nostalgia unei lumi fără ideal. Fiecare e singur. Privește nimicul din el, aprinde lumânarea în cimitirul propriei definiții, surâde ca o formulă plină de senzații disperate și își lustruiește viciul de a se crede „așezat în centrul universului” . Și tocmai când antinomia gurii dă la iveală saliva - singurul martor rămas
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII III. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358019_a_359348]
-
deși necesară, are sens numai în refugiul lacrimii cu care-l trăim pe Dumnezeu. Întorcând spatele timpului am înțeles ce înseamnă cunoaștere. O suferință cu fațadă de formulă și temelie de trăire în idee. Pe ruinele judecăților se sfârșește muzica nimicului cu pretenție de Ființă îmbrățișată verbal de transcendența inimii definită pleonastic antiraționalism. Dealtfel, imperialismul legii morale din mine și tăcerea răbdării - ca meserie fără destin - sunt contemplarea socratică a Daimonului revoltat de patul biologic al ispitei materiei care suferă. Există
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII III. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358019_a_359348]
-
ar suspina pe colțul ferestrei rugăciunii de la subsuara inimii. Trăiesc, pipăindu-mi silaba crucii, înflorită-n propria-i rugină, pedepsită în zori să dezvăluie ascunsul dintre tâmplă și genunchi. Un singur argument mă cufundă în sunetul de dincoace de chipul Nimicului: hoinăreala cuvântului care mă merge ca pe un obiect tocit de sandala vieții. *** Când mi-am dat seama că adevărul nu e decât un strănut al minciunii, am despuiat viața de credința cărnii și mi-am constrâns sonetul tăcerii să
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
foto: Victoria Anghelache desăvârșită umbră, îmi spulberi tăcerea cu ochii tăi de gânduri, cu pletele din visuri, cu realitatea-ți sumbră. iubesc lumina vieții și-a morții deopotrivă. în ele-mi cresc ființa... sunt armă, pocnet, glonțul, sunt toate și nimicul. sunt forma care iese fără să se oprească, în zidul de-ntrebări. sunt și întârziatul răspuns în crucea albă. tac. îmi las urma să zacă... i-un punct liber s-alerge, s-adune-n trup istorii din două sfere seci. iubesc mișcarea
ŞTERG UMBRA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358038_a_359367]
-
și Carte“ (Jacques Derrida, „Ellipsis“). Or, aceasta presupune o perspectivă specială, unii ar zice deformată sau perversă chiar, așa cum o făcea și Jean Baudrillard („simulacrul acum ocultează nu adevărul, dar faptul că el nu există și nu e decât continuarea nimicului“, „Gândirea radicală“). Dar nici grimasele nihiliste care l-au consacrat ca precursor al „terorismului cultural“ nu vor fi în stare să depășească archetipalitatea măștilor din jocul himeric intitulat „Masoretul“, exprimat exemplar de Hemingway în inegalabilul său text „Bătrânul și Marea
TERRARISMUL PNEUMATIC – O SIMPTOMATOLOGIE de IGOR URSENCO în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358045_a_359374]
-
de deces. Cu zâmbete de complezență , sau cu lacrimi de crocodil. Impasibil, timpul însămânțează pui viguroși de sahară pe unde prinde un loc liber. Nerevendicat de nimeni și de nimic. Încet-încet, ajungem urmașii volatili ai Marelui Nimeni și-ai Burtosului Nimic. Un nimeni, pe cât de bogat, tot pe-atât de sărătoc. Doldora de bani și de necazuri. Un nimic cu chimirul burdușit cu șerpii veninoși ai deznădejdii. Cu conturi la toate crâșmele și la toate băncile salvării personale! Iubit și urât
GRAMATICA AMINTIRILOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357529_a_358858]