1,090 matches
-
acum îmi spui c-o să primească locuință cînd o să-ți vezi tu ceafa... Să-ți fie rușine, Brîndușa!... Și ție și celorlalți ca tine clică de ipocriți!! Roșie de furie, trîntește receptorul la locul lui, apoi aruncă telefonul înapoi pe noptieră. Dumnezeule, cum e posibil?! exclamă, uitîndu-se lung la mine. Cum e posibil așa ceva?! Fața Cristinei, aprinsă, pare o floare de magnolie, peste care surîsul ei, trist, trece ca un vînt rece. Privirile, golite de orice lumină, îi lunecă în jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gest cu țigara spre ușa care desparte baia de cameră. Se poate întîmpla oricui să verse... Trage un fum din țigară, își trece mîna stîngă de cîteva ori prin păr, aranjîndu-și-l, își netezește fusta, scutură scrumul în scrumiera micuță de pe noptieră, își rotește privirea prin cameră, surîde cînd observă sacoșa cu casca de protecție în ea și devine gravă cînd privirea i se oprește asupra mea. Uneori, strînge ea din umeri, vărsatul are și motive psihice... Spune-mi, schimbă brusc tonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și să pasc). Înainte de a începe curățenia cea mare, noul locatar, Victor, ca să-i spunem pe nume, mi a dat voie să iau din birou: frumoasa noastră masă de lucru și micul tău birou, pe care l am pus în locul noptierei și pe care stă acum radioul; măsuța am așezat-o în colț, în spatele ușii, iar deasupra ei e oglinda de cristal din baie, cea cu ramă de nuc. Eram încântată! Văzând că cearta se întețește, el a adus pur și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și el rănit în spital pleacă spre casă și mă întreabă ce răspuns să ducă la ai mei. Abia recunoscându l, i-am spus cam ce ar putea transmite acasă și cer o foaie de hârtie, creion, fixez hârtia pe noptieră și scriu aproximativ aceste cuvinte: „Dragii mei, mă aflu la spitalul din Galați cu o ușoară rană la mâna stângă. În cel mai rău caz risc să pierd degetul mic. Totul va fi bine și ne vom revedea în curând
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pași implacabili Înaintând greoi pe coridor și făcând să vibreze deznădăjduit pe etajera lui vreun obiect de sticlă, care Împărțise veghea cu mine. Acum a intrat În cameră. Un schimb alert de valori ale luminii mă anunță că lumânarea de pe noptiera ei preia funcția ciorchinelui de becuri din tavan, care, după două țăcănituri mai degajă Încă două licăriri, una naturală, apoi una supranaturală și se sting de tot după Încă un țăcănit. Fascicolul meu de lumină Încă există, dar a devenit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și Închipuindu-mi paradisul ca pe un loc unde un vecin, care n-are somn, citește o carte fără sfârșit, la lumina unei lumânări veșnice. Se petrece inevitabilul: etui-ul pince-nez-ului se Închide cu un țăcănit, revista foșnește pe marmura noptierei și Mademoiselle suflă vijelios cu buzele țuguiate; prima Încercare eșuează, o flăcăruie buimacă se agită, apoi se micșorează; urmează un al doilea atac, și lumina dispare. În acea beznă neagră ca smoala Îmi pierd reperele, patul meu pare să plutească
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
avea o nuanță mohorâtă, aspră, ca de icter, care-mi provoca usturimi la ochi. Proptindu-mi urechea care-mi zbârnâia pe mână și rezemându-mi cotul pe pernă, Îmi impuneam să-mi pregătesc cele zece pagini ale temei neterminate. Pe noptieră, alături de o veioză masivă cu două capete de lei din bronz, se afla un mic ceas neconvențional: un recipient Înalt de cristal În care niște lamele cu cifre negre, albe ca fildeșul și semănând cu niște pagini scrise, săltau din dreapta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
despre această statuie, după prima lui călătorie la Roma. Cu multe amănunte, îndelung, așa încât, atunci când am văzut-o cu propriii mei ochi, am avut impresia că o văzusem pentru a doua oară. Meditațiile lui Marcus Aurelius au stat mereu pe noptiera mea, alături de manualul lui Epictet. Împăratul filozof m-a instruit de mult cu înalta lui melancolie: el avea tot, resimțind marele vid, invocând ajutorul filozofiei, ridicat precum calul său parcă împotriva mizantropiei, frica de moarte, sentimentul nimicniciei, deznădejdea, monotonia lungă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu sânul plin de nuci. Dar sufletul mi-a înghețat la gară. E sărbătoare albă în spitale. Bolnavii stau lipiți de geamul mat, Privind în gol... Aleile sunt goale. Albastră lecție de așteptat. Ar mai fi fost un loc pe noptieră Pentru o stea și pentru un brad pitic, Dar îmi curgea din piept oțet și fiere. Colindătorii n-au cântat nimic. În ciuda rănilor, eram frumos Și către cer mi-am îndreptat o mână. Luceafărul mă străpungea, sticlos. * Răsfoind ziarele, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mi le sugerează o neînsemnată întâmplare cu un clopoțel. Nu știu dacă era, de fapt, un clopoțel de argint sau un păhărel de argint, fiindcă, deși acest obiect a apărut lângă mine de când mă știu, pe o măsuță, pe o noptieră sau într-un raft de bibliotecă, îmi era tot atât de familiar cum îți este un picior sau o mână, de care nu te mai întrebi de când face parte din ființa ta. Clopoțelul (sau păhărelul) de argint făcea parte, tot astfel, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îi ascultam respirația, urmăream mișcările umărului care se ghicea sub plapuma ușoară. Nu mă vedea, eram în spatele ei. Știam că o să plece două luni și mă gândeam la minunata ei viață. îmi plăcea să fiu în preajma ei... La cap, pe noptieră, era sticluța ei de parfum cu miros de mere. Dar, în plină liniște sufletească, am fost lovit, năucit de ceea ce era alături, într-o farfurioară; era dantura dânsei, cu rânjetul mort a două șiruri de dinți, cu gingiile roșii, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
la mari excursii sufletești. Și, poate, aburul cozonacilor ce-și astâmpărau fierbințeala în cămară. Și, desigur, multe altele: netezimea cearșafului, caldul curcubeu al scoarței din perete, fuga ireală a fulgilor de zăpadă din oglinda de la șifonier... Și cartea de pe noptieră, primită în ajun cadou, răsfățându-și dedicația la vedere: „Bunului meu prieten și coleg Vicu Cutie, din partea mea, Sandu". Stătea lungit în pat, rotindu-și degetele mari de la picioare și savurându-și preaplinul inimii lui. Trebuie să-i fac
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
sau patru țigări la zi. Le tăiam În patru, și dacă am tras două fumuri pentru mine a fost suficient, nu-mi trebuia mai mult... Și la ceilalți le-am spus: „Nu veniți la mine să cereți. Aci sunt În noptieră, care vreți veniți și vă luați. Haideți și vă serviți, și, când o trece, n-om mai fuma și gata”. Da’ de unde! Ne-o trimes din fabrică țigări de ne-o ajuns și pe drum când am vinit acasă, cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
metal din cămăruța closetului. Totuși o femeie tânără a ieșit de acolo cu apa șiroind pe hainele ude, pentru că după o săptămână de nespălare nu a mai putut să se suporte. La un moment dat, mi s-a pus pe noptiera din cameră farfuria cu salată orientală și un miros tare de ceapă a umplut camera. «Tacâm să vă aduceți de acasă!», mi-a aruncat asistenta peste umăr.” Tonalitatea se păstrează aceeași și când este vorba de aspecte ale cotidianului din afara
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ghetou al bolii, unde, În poziție orizontală, Întinși pe „gutieră”, privesc cerul și pansamentele, mănâncă sau scrâșnesc de neputință sau Își apropie, unii de alții, trupurile frânte În corsetele de ghips, dar flămânde de bucurie. Nu este Întâmplător că pe noptiera lui Emanuel se află volumul Leschants de Maldoror de Lautreamont... În care protagonistul Își proiectează, avid, „imprecațiile amare”, adică „tot ce plictiseala, tristețea, visul și frenezia puteau Întruni”... Roman zguduitor, fără a se putea spune cât este „un roman”, Inimi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de tot felul de pete de la lucrurile vărsate... Chiar nu mai puteam folosi nimic din tot ce zăcea acolo. Până și strugurii pe care-i scosesem din frigider cu trei zile în urmă și-i pusesem pe o farfurie pe noptieră fuseseră aruncați pe jos și călcați în picioare, peste îmbrăcăminte. La Joseph Conrad și Thomas Hardy am întâlnit o seamă de scene cu apă murdară în vaze de flori... gladiole tăiate în memoria unui luptător pe câmpul de bătălie... așezate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
m-a auzit intrând. Dormea atât de adânc, încât am crezut câteva clipe că nu mai trăiește. Mi-am apropiat urechea de pieptul ei și-am auzit-o respirând. I-am pus lucrurile roz, uscate, lângă pernă și prăjiturile pe noptieră. Mă tenta grozav să mă bag în pat lângă ea, dar m-am abținut. M-am dus la bucătărie, am băut o cană cu apă, mi-am amintit de pipi și am intrat în baie, m-am întors la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
din alt motiv a fost ea concepută. Este o carte de muzeu, apărută ca obiect de muzeu. De la bun Început, cititorul o pune bine. N-o așază la căpătîi - nu Încape, oricum. Acolo stau cărți de citit - o carte de pe noptieră, un clasic, o autoficțiune, un Beigbeder, sau un Platon, sau Biblia. Sau ziarul, sau o fotografie, În sfîrșit: nu Revue de littérature générale. Intenția ei e limpede, În orice caz: literatură nu e ceea ce citește toată lumea. Dacă, prin absurd, oamenii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care a fost într-o tensiune permanentă. În momentul în care am realizat că sunt într-adevăr liber, am căzut! Nu m-am mai putut ridica din pat. Nici măcar să mă ridic în șezut nu mai puteam. Am bătut în noptieră până a venit bătrâna care îngrijea de pensiune. Fata ei era, de fapt, proprietară dar bătrâna întreținea pensiunea. Apoi a venit Max Bănuș și m-au dus cu pătura până la o mașină, că nu mă puteam ridica. I-am rugat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
am înțeles"! Și n-aveam nici timp ca să-mi pună mie probleme de ordin politic sau să discutăm așa ceva, pentru că primau problemele de serviciu. Uneori veneau la mine numai să bea. Și-i lăsam în camera oficială unde aveam o noptieră cu vin și țuică, un aperitiv: mâncau, beau și plecau. Că altfel nu puteam să stau printre ei. Cam asta a fost toată viața mea de la 18 ani: numai navetă și iar navetă, până când am ieșit la pensie, la 60
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
în vizuină, să construiești un refugiu imposibil, un habitat amenințat fundamental din interior. Căci a scrie înseamnă și să spui din nou tot ce îți încleiază și încleioșează existența. În Scrisoare tatălui îi spune celui care pune publicațiile fiului pe noptieră într-o indiferență plictisită: În cărțile mele, era vorba despre tine"529. Fiindcă scrisul, departe de a fi o fugă îl readuce mereu pe Kafka la hârtia pentru muște: "Pagini de caiet care se umplu interminabil cu lucruri pe care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
negative, transcrise de Kafka în Jurnalul său, ale familiei sale despre activitatea sa de scriitor, cea a unchiului spunând "mereu aceleași platitudini", parcurgând cu privirea hârtiile de pe masa lui Kafka sau ale tatălui căruia îi oferă cartea ("pune-o pe noptieră"). Sfârșitul fragmentului este interesant fiindcă el aduce mai puțin un răspuns și mai mult o completare la ceea ce precede, cu lumina vie care străpunge întunericul, reprezentată de această cameră "în care erau larg deschise mai multe ferestre" și în care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de la o minciună la alta legând poveștile, nu știe să mintă, dar învață arta de a se lăsa mințită, pe care femeile o folosesc îndeobște cu bărbații. Pentru cititorii României literare una dintre aceste povestiri. Minciunile femeilor (Humanitas ,Cartea de pe noptieră") va fi curând în librării. (I.P.) E mijlocul lui decembrie. Sfârșit de an. Puterile sunt pe sfârșite. Ceață și vânt. Viața face o pauză, totul e oprit în loc, așa cum patinează roata nimerită într-o groapă. Și în cap se învârtesc
Ludmila Ulițkaia - Sfârșitul poveștii by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/11309_a_12634]
-
al lui Dumnezeu, înseamnă creație, viață. Credința pentru care Ilie pornise în lume și care nu se revelase în cer, ci în întâlnirea aproapelui. Paolo Coelho, Al cincilea munte, traducere din portugheză de Carmen Vasilescu. Editura Humanitas, Colecția "Cartea de pe noptieră", coordonator Ioana Pârvulescu. București, 2001. Iubire subpământeană Tot pe tiparul zeiță - fiu care moare (și trebuie readus la viață, pentru ca vegetația să renască...) și-a scris Andrei Makine romanul despre iubirea unei prințese ruse în exil pentru fiul ei hemofil
Iubire de profet by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15564_a_16889]
-
și stingerea iluminatului exterior din incintele clădirilor civile se vor realiza conform prevederilor din art. 1.2.11.-1.5.14. a) Hoteluri ... 3.2.12. Pentru iluminatul hotelurilor se vor prevedea lămpi incandescente în camerele de cazare (veioze pe noptiere, aplice pe pereți, lampadare sau lustre), cu posibilitatea de a fi comandate separat, în trepte, în scopul asigurării unui iluminat diferențiat, cu un consum minim de energie electrică. 3.2.13. În camerele destinate unor activități cum sînt: primiri, conferințe
NORMATIV REPUBLICAN din 5 mai 1976 privind folosirea rationala a energiei electrice la iluminatul artificial, precum şi în utilizarile casnice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/162299_a_163628]