1,758 matches
-
irosire ar trebui privită și ca un avertisment matur Împotriva propriei sale substanțe proteice, În subsidiar - În orice caz - Împotriva vanității științifice, cu precădere a pozitiviștilor care pur și simplu contestă realitatea acestor experiențe. Dar, de fapt, este primul pasaj nostalgic, dacă nu chiar cel mai important dintre toate pe care și le-a adresat Eliade. Căderea vălurilor, rapidă și beatifică, fiind imaginea potrivită, cum ar spune Eliade, pentru ruptura de nivel dintre cele două universuri. Exemplele sunt Însă nenumărate. În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Deși răspunsese „comenzii sociale” a anilor ’50 prin câteva plachete, în volumul postum Pasărea de stea (1971), mai ales în secțiunea Addenda, sunt incluse versuri în care se observă că S. era preocupat de teme moderne ale meditației lirice. Aspirația nostalgică spre puritatea „erelor primare” este motivată de dorința utopică de reluare a mersului lumii pe alte căi, ce ar putea conduce la un rezultat mai fericit. Apar și ecouri ale subconștientului ereditar, sub forma unei „melancolii de plumb”, generată, „din
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
neliniștea și dorul de echilibru, căci peisajul se naște din proiecția unor stări de spirit. O poezie tradițională, nu lipsită de delicatețe scrie S. și în Imperiul unei singurătăți (1985), carte în care sentimentalismul este dublat de umor, iar evocarea nostalgică se împletește cu livrescul. Orientarea, cu ecouri din G. Coșbuc, I. Pillat sau V. Voiculescu, revine în Scrisori din Isihia (1987), unde reperele rămân natura, erosul, satul copilăriei, eroii martiri ai Transilvaniei. În ipostaza de prozator, S. confirmă înclinația fantezistă
SCOROBETE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
observație fin, vervă, spontaneitate, alteori sensibilitate și discreție, dar mai cu seamă ușurința de a scrie fără asperități, ferit în bună măsură de prolixitate jurnalistică. Calul de tramvai, Romeo și Julieta, Sonata Kreutzer sunt narațiuni inteligente, echilibrate, ca și amintirile nostalgice din Primăvara (subtitlul e Trilogie impresionistă) sau însemnările de călătorie în Orient. Acestea din urmă au rămas în presa vremii, alături de traduceri și numeroase articole. Cu prea multă modestie, S. își atribuia doar un rol de „hamal cultural”, aflându-se
SECULA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289602_a_290931]
-
la „Familia”, „Flacăra”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Vatra”, „Steaua”, „Magazin istoric”, „Viața românească”, „Urzica”, „România literară”, „Cuget românesc” ș.a. Este membru fondator al Societății Române de Haiku, membru asociat la International Haiku Society din Tokyo. S. compune o poezie instalată în tradiție, nostalgică, deseori cu unde satirice. Critica l-a apropiat de Ion Marin Iovescu, după cum există înrudiri și cu Marin Sorescu, în direcția cultivării limbajului regional. De asemenea, el e un producător, în spațiul românesc, de versuri în stil clasic nipon, adoptând
SMARANDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
alăturată de Perpessicius, în cronica radiofonică a cărții, lui D. Iov și lui Nicolae Coban, tustrei preluând „făclia acelui lirism basarabean pe care l-a aprins cu un sfert de veac în urmă poetul și preotul Alexie Mateevici”. Poemele evocă nostalgic și melancolic efigia Basarabiei peste care „ca un fluviu dragostea mi se revarsă”, Chișinăul academic și boem (un Heidelberg răsăritean), „vadul basarabean” care hotărnicește un tărâm făcut din „pământ și cer, holdă și zare”, „codrii Orheiului” și „freamătul de plopi
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
între bărbați, tulburată de apariția unei femei. T. dă bune pagini de analiză psihologică în definirea personajului principal, ale cărui porniri spre acțiune și faptă sunt dictate de un complex de inferioritate. Cartea e construită pe două coordonate temporale: evocarea nostalgică a unui trecut apus, fără determinări istorice, și situarea în prezent. O pornire spre melodramatic și grandilocvență există pe alocuri și aici. O lume distinctă e abordată în Arca lui Noe (I-II, 1936), care descrie atmosfera cosmopolită dintr-o
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
cu fatalitatea morții. În descendență romantic-simbolistă, poeziile sunt pătrunzătoare elegii pe tema neputinței de a înfrânge timpul și de a fixa în clipă veșnicia. Tot postum a apărut volumul de poeme Cina cea de taină (1996). Motivele predilecte sunt chemările nostalgice, adresate unei iubiri târzii și discrete, tristețile și zbuciumul așteptării incerte, refugiul în lumea copilăriei, amintirile tinereții aventuros-romantice și teama în fața morții. Cunoscător al sufletului copiilor și adolescenților, printre care știe să distingă și să învie temperamentele individuale, evocând o
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
mișca proza lui Ț. Volumul de proza scurtă are aspectul unui repertoriu de exerciții de expresie pe teme date, cu episoade surprinzând amintiri, întâmplări ciudate, momente de modificare imprevizibilă a stării de spirit a personajelor, cu predilecție adolescenți visători și nostalgici, tineri intelectuali, mai ales din mediile didactic și industrial. Un roman de dragoste, Denișa (1970), cu o acțiune desfășurată la Brașov, este urmat de Torna, torna, fratre (1971), narațiune istorică fără calități literare deosebite. În Pașii (1973), dar mai ales
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
de interlocutor. În fine, Mica prăvălie cu orori (1997) este o culegere de proze scurte, subintitulate „11 romane”, populate de personaje misterioase: vagi informatori, aristocrați decadenți, adolescenți rebeli, cupluri în destrămare etc. Stilistica tranșantă alternează cu ambiguitatea poetică, cu sugestia nostalgică sau cu notații ce definesc o feminitate discretă. Sunt surprinse evenimente politice, sunt restituite revelații asupra unor personaje, de asemenea certitudini, decepții, mici bucurii, toate definind o epocă de veșnică tranziție. SCRIERI: Una și aceeași iubire, București, 1986; Legați-vă
TURCONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290308_a_291637]
-
cărții ascultă de aceeași regulă a jocului - simularea - și se supune principiului lui „ca și cum”. În narațiunea titulară mistificarea este ridicată la puterea a doua, mimând o formă deja golită de sens. Refugiat în lumea sordidă de bloc, un grup de nostalgici comuniști debusolați imaginează un grotesc simulacru de democrație al unei lumi definitiv apuse: adunarea de partid. Maimuțărindu-i pe adulți, copiii care mișună pe maidanele promiscue din jurul locuințelor-ghetou nu se mai travestesc în hoți și în vardiști ca altădată, ci
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
proprie, T. înfățișează, în Dunărea revărsată, un șantier naval, însă nu într-o viziune concordantă cu estetica de partid, ci - cum observa S. Damian - urmărind „conflictul social [...] mai ales pe latura sa pitorească”, „înecând [...] tabloul muncii în valuri de reverie, nostalgică, desuetă”. „Regenerarea” morală a unei tinere de origine burgheză se produce în contextul unei activități colective desfășurate în conformitate cu schema literaturii „noi”, totul petrecându-se în condițiile „ascuțirii luptei de clasă”. Gustul romancierului pentru ce iese din obișnuit, ca și propensiunea
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
postbelic cel mai potrivnic lirismului, astfel încât Chemări este o carte din care mai târziu nu se va reține nimic. Platitudinea, artificialitatea, șabloanele realismului socialist sufocă valențele reale: tentația expresiei eliptice și a unei simplități rafinate, iar la nivel tematic, dialogul nostalgic cu obârșia. Sunetul personal al poetului începe să se elibereze de clișee spre finalul deceniului al șaselea și el se impune la începutul deceniului următor ca o voce distinctă în concertul unui „prim val de poezie nouă” (Marin Bucur), care
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
substanțiale, cât și prin renunțarea la numeroase poeme din volumele anterioare) un proces intens de conceptualizare. Figurația rustică nu dispare, ci își estompează din asperități, energetismul teluric, mai înainte vehement, e înlocuit de meditația asupra condiției umane. Memoria decantează emoția nostalgic, dezvăluind secvențe de amintiri. Nostalgia obârșiilor devine totodată speranță a continuității generațiilor: „Veți aduna toate dealurile-acum de prăsilă / Și vă veți înmulți precum albinele, roiuri, / Un strugure până când vi se va aprinde pe creștet / Și vă veți trezi toți într-
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
cel exclus va fi, în cele din urmă, șeful abuziv. Dreptatea învinge, în conformitate cu tendința literaturii promovate în epocă. Pasul de cadril (1980) este povestea unei iubiri chinuite, amânate, între doi tineri ale căror sentimente evoluează între dramatismul grațios și incertitudinea nostalgică. Publicat în 1989, romanul autobiografic Prins în capcană aduce critici acerbe Occidentului și laudă sistemul politic și social din țară. Protagonistul, nu altul decât autorul, se simte atras de mirajul Occidentului, acolo unde inițial crede că ar domni „armonia dintre
ZEHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
Drept, luându-și licența în 1924. Începând din 1926 face studii de drept la Paris, dar intenția de a obține un doctorat nu se va realiza. A frecventat cenaclul lui E. Lovinescu, fiind descris de amfitrion ca un tânăr „timid, nostalgic, sentimental”, „iepure de casă pitit după o frunză de varză”. A debutat cu poezia Tristeți de toamnă la „Sburătorul literar” în 1922, iar editorial în 1923 cu placheta Restriști. Desfășoară o intensă activitate publicistică proavangardistă. În octombrie 1924 scoate împreună cu
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Darul”. Editorialul îi exprimă crezul cu privire la sentimentul național, cantonat cam desuet într-un ,,pașoptism” declarativ. Publicistul creionează portretul scriitorului ,,din provincie”, dezavantajat de poziția geografică și de inaccesibilitatea la viața culturală bucureșteană. Transplantat destul de timpuriu în Transilvania, S. rămâne veșnicul nostalgic al Bucovinei natale, imaginea codrilor și poveștile de aici intrând cu prisosință în versuri, puțin diferite de la un volum la altul. Chiar în primul, De pe dealuri uitate (1937), trăirile se concentrează în jurul sentimentului de înstrăinare, transpus într-o manieră apropiată
SUCEVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
sa. Pot fi detectate comentarii livrești, treceri spre zone în care se întâlnesc figuri importante ale liricii universale (Întâlnire cu Rilke), dar vibrația, ca și delicatețea percepției sunt de o mare autenticitate. Poezii precum Autoportret pe nisip, Femeia de fum, Nostalgice nisipuri trădează obsesia efemerului, încercarea de prindere parcă în fotogramă a existenței aflate în permanentă schimbare. S. tinde să abstractizeze, să înțeleagă altfel firea lucrurilor, după cum există la el și o tentație, nereprimată, a ludicului, o glisare dinspre tonalitățile grave
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
arătură, / azi a pus semințe, / mâine semințele vor încolți. Vântul se potolește, ploaia cade din belșug. / Holdele omului vor rodi” (Mulțumire). În cărțile următoare - Pietre kilometrice (1963), Miracole (1966), Alte poeme (1968) și Arheologie blândă (1968) - se dezvoltă o poezie nostalgică în care sentimentalitatea deceptivă se susține prin evocarea lucrurilor mărunte și prin invocarea vremurilor apuse. Stilistic vorbind, această etapă e o sinteză între G. Bacovia și Ion Pillat: atmosfera rămâne aceea de oraș provincial, însă tonalitatea nu e nevrotică, ci
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
timp. Acest timp este acum tratat ca o „întârziere”, ca o simplă menținere a economiei socialiste într-o vreme care nu mai era a ei, prin efortul motivat ideologic al unor lideri politici „neocomuniști”, susținuți la putere de o populație „nostalgică” după securitatea societății socialiste. În realitate, niciodată nu au fost societatea și economia românești mai dinamice și mai bogate în schimbări esențiale decât tocmai în această perioadă acuzată a fi fost „de așteptare”. Fosta agricultură socialistă și, pe urma ei
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
doctissimi discipulo Hechberto traditis („Încredințat lui Egbert, discipolul preaînvățatului Beda din fericitul neam al anglilor”). Se pare că Beda Venerabilul petrecuse ceva vreme în mănăstirea lui Egbert, pe care îl îndrăgise. În Epistula ad Ecbertum (vezi nota anterioară) găsim mărturisirea nostalgică a Venerabilului: Cum tecum aliquot diebus legendi gratia in monasterio tuo demorareo („Pe când zăboveam cu tine câteva zile, în mănăstirea ta, ca să citesc”) - cf. Riché, op. cit., p. 455. 10. Alcuin, „Versus”, în Poetae latini aevi Carolini, I, 1433-1545. Despre acest
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai erau „clasele sociale” bine delimitate, iar sindicatele și-au pierdut rostul și forța pentru că nu mai aveau pe cine să reprezinte și nu mai aveau nici chiar membri. La fel și criticii. Când se mai întâmpla ca vreun blazat nostalgic sau neorousseauist năuc să predice despre fericirea și inocența vremurilor trecute, era luat în râs: era întrebat ironic dacă ar putea trăi măcar zece zile „în natura sălbatică”, fără curent electric, fără televizor, fără cuptor cu microunde, fără autoturisme etc.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sociali, deși capabili să discearnă răul, disfuncționalitățile, au adoptat atitudinea „împăcării”, a acceptării pasive, chiar a identificării cu sistemul sau doar a acomodării cu acesta, pentru a supraviețui profesional și personal. Aceștia recurg, de regulă, în diferite grade, la discursul nostalgic, idealizând adesea sau accidental vremurile lor bune). a) În primul caz am clasat biografiile caracterizate printr-o evoluție lineară, fără accidente majore care să marcheze într-un fel aparte existența. Este cazul unei profesoare de 30 de ani, născută într-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
susținea pe I. C. Brătianu, dedicându-se aproape în întregime polemicilor politice. Literaturii i s-a acordat un loc secundar. S-au tipărit versuri de Traian Demetrescu (Impresiune, Camera ei), traduceri care îi aparțin tot lui (Rugăciune, după Sully Prudhomme, Seri nostalgice, după Em. Michelet), precum și poezii de D. Marinescu-Marion, Al. G. Polihroniade, Petru Vulcan (sub numele real, P. Ghinu), M. Măldărescu. De asemenea, N. Burlănescu-Alin semnează versuri mai în fiecare număr (Melancolie, La țărmul liniștitei mări, Și când...). Este inclusă și
VOCEA OLTULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290615_a_291944]
-
comitet. Administrator și girant responsabil este L. E. Manacachi, înlocuit de la numărul 38 cu S. Husar. Cuprinzând știri despre viața politică a orașului, gazeta a acordat spațiu și preocupărilor de literatură și arta. Aproape în fiecare număr se tipăresc versurile nostalgice ale lui Iuliu Cezar Săvescu, scrise, cele mai multe, în orașul de pe Dunăre: Amorul dintâi, Vorba veche ș.a., o traducere din Shelley (Regina visurilor Mab). Sporadic intra în sumar și poezii semnate de George I. Gârbea (Imnul fraților), Elenă Poenaru (Cântarea Dobrogei
VOINŢA TULCEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290634_a_291963]