4,508 matches
-
crude, a construcțiilor metaforice și alegorice, îndatorate „teatrului absurdului” (dar mai mult ca procedee și „trucuri”, fără profunzimea și tragismul creațiilor marilor reprezentanți ai curentului), cu ambiții filosofice și morale, însă cu redusă consistență ideatică și relativ modestă ținută artistică, notabile mai mult prin vioiciunea construcției, prin percutanța replicilor, printr-o anumită abilitate de a mânui lirismul și bufoneria; cealaltă este materializată în piesele cu subiect istoric și sens patriotic și moral, în care faptele trecutului sunt privite prin grila prezentului
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
prea lămuritor. Nu am vorbit de o societate cu mai multe modele; a nu se Înțelege cumva că ar fi fost vreo dezvoltare spre pluralism - ar fi absurd. Modelul totalitar nu este doar cel comunist. România a avut o experiență notabilă În acest sens. Am spus că În cele din urmă comunismul nu a ajuns să constituie un model internalizat, sustenabil, În afara violenței. Omul masificat există de la Începuturile modernismului, individul topit În mase există peste tot În Europa, În efortul de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
poetic, o anume artificialitate și un ușor convenționalism în construirea imaginilor, unele asamblări de elemente incongruente. Peste ani, rămâne ardoarea cu care s-a dedicat poeziei. Chiar dacă era înzestrat cu posibilități modeste, lipsit de o forță de creație și expresie notabilă, D. reprezintă un caz de sinceritate, de atașament firesc la poezie. SCRIERI: Poezii (1915-1919), pref. I.A. Bassarabescu, Ploiești, 1920; Primăveri scuturate, București, 1924; Cântece pentru madona mică, Craiova, 1926; Opinii literare, București, 1927; Priveliști, București, 1928; Cenușă sfântă, București
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
mediile culturale un renume de „comisar” al „rectitudinii” ideologice comuniste. Ca scriitor însă abandonează destul de curând temele politice și gazetărești ori virulența pamfletară și se specializează în literatura științifico-fantastică și de aventuri, domeniu în care se impune prin câteva realizări notabile. Alături de Vladimir Colin, Adrian Rogoz și Ion Hobana, se numără printre inițiatorii și promotorii SF-ului românesc postbelic. Obține, în 1972, prestigiosul premiu al Societății Europene de Science-Fiction (ESFS Award), pentru romanul Vă caută un taur. Totuși, F. nu este
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
mai ales psihologii sau comportamente de indivizi ciudați, ieșiți din normă ori pitorești, cum sunt cei doi escroci (doctorul Russu și Lucia Gârlan) în Zăpada niciodată stinsă. Prozatorul mânuiește cu abilitate stilul indirect liber, scrie cursiv și agreabil, are o notabilă ușurință a verbalizării. SCRIERI: Memoria lirei, București, 1976; Septembrie, Craiova, 1977; Zăpada niciodată stinsă, București, 1979; E târziu pe steaua polară, București, 1982; Râu cu cerb în frunte, București, 1984; Floarea de piatră, București, 1988. Repere bibliografice: Dan Bogdan, „Septembrie
FELIX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
și republicat cu un studiu introductiv de V. Guruianu), se păstrează texte cu o foarte mică audiență în limba română. Cealaltă formă, cea din manuscrisul lui Serafim de la Bistrița (editată de Cătălina Velculescu), se regăsește însă (uneori cu câteva deosebiri notabile) în cel puțin alte șapte manuscrise. Este de menționat că titlul Fiziolog nu apare în manuscrisele românești, care folosesc în loc sintagma Cuvânt de smerita înțelepciune (înțelepciunea omenească, smerită, cunoscându-și limitele, decodifică simbolurile încifrate în făpturi de creatorul însuși; autorul
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
a unor defectori. 36. Chiar și anterior, baloanele au fost folosite ca posturi de observație aeriene de către Prima Republică Franceză, în 1794, și de către Armata Unionistă în Războiul Civil American. În nici unul din cazuri nu s-a obținut nici un succes notabil și ambele armate și-au abandonat mai târziu „forțele aeriene” în formare. Vezi William E. Burrows, Deep Black: Space Espionage and National Security (Random House, New York, 1987; Berkley, New York, 1988), pp. 26-28. 37. Andrew, Her Majesty’s Secret Service, p.
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
versuri păstrează un ton personal, dar fără prea multă profunzime. Adeptă a liricii de tip heinean, poeta versifică frecvent ca urmare a dezamăgirilor în iubire. Sensibilitatea ei ultragiată pare să fie acută, dar nu își găsește totdeauna expresia artistică adecvată. Notabile sunt sinceritatea sentimentului și discreția lirismului. Tonul lamentațiilor este estompat, deși extremele sentimentale se fac simțite deseori. Tânguirea după iubirea pierdută e atenuată de melancolie și de puritatea aspirațiilor. În chip obsedant revine imaginea iubitului plecat, inspirația desfășurându-se în
MICLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
consultant, al Facultății de Limbi Străine. Prin cursurile predate, între care se evidențiază cele de istoria limbii și literaturii franceze (mai cu seamă a celei moderne), de stilistică și versificație, de poetică semiotică și pragmatică, M. a adus o contribuție notabilă la promovarea structuralismului lingvistic și poetic, a semioticii generale și literare, a francofoniei universitare la nivel internațional (fiind, între 1979 și 1992, președintele Comitetului pentru Europa Nefrancofonă și membru al Comitetului Mondial al Asociației Universităților parțial sau integral de limbă
MICLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
pelagiană: a doua fază Astfel, în circa trei-patru ani, mai multe opere ce s-au succedat în ritm rapid păreau să fi potolit erezia. Dar nu s-a întâmplat așa, pentru că Pelagius, după ce se refugiase în Palestina, obținuse un succes notabil disociindu-se de poziția extremistă a lui Celestius. De aceea, a fost reabilitat de un conciliu ținut la Diospoli la sfârșitul lui 415 și a fost apărat de mai mulți episcopi din Orient. La Diospoli, apărarea catolicismului ortodox fusese încredințată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ar distinge prin particulare elemente de inteligență critică (de altfel, nici nu-și propunea o aprofundare științifică a problemei), un catalog de tip tradițional, Ereziile (De haeresibus), care, din cauza utilității sale și a autorității autorului său, a avut o răspândire notabilă în secolele următoare. A fost scris în jurul anului 428 la cererea lui Quodvultdeus, pe atunci, diacon de Cartagina (despre el cf. mai jos, p. ??? și sq.), iar primele 57 de erezii au fost luate din rezumatul anonim (Anacephaleosis) al Panarion-ului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Iona (De Sodoma și De Iona). Mai lung e primul poem (167 de hexametri), în timp ce al doilea numără doar 105 și descrie cu precădere furtuna și naufragiul în care a fost implicat Iona. Autorul, un versificator capabil de performanțe retorice notabile, cunoaște bine și literatura păgână, mai ales aceea care descrie Marea Moartă și caracteristicile sale extraordinare, efect al ploii de foc trimise de Dumnezeu. S-a spus despre aceste poeme că ar proveni din cercurile culturale frecventate de Ciprian din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Marsilia unde era încă în viață prin 470 când l-a cunoscut Ghenadie (Oamenii vestiți, 67). a) Epistolele Sunt pomenite chiar de Ghenadie care spune că trimisese foarte multe însă până azi nu s-au păstrat decât nouă. Dintre acestea, notabilă este scrisoarea trimisă socrilor (nr. 4) în care explică opțiunea lui și a soției sale pentru celibatul voluntar, ca o dovadă a unui tip de asceză destul de răspândit, dar și greu de înțeles pentru un creștin obișnuit. Apărându-și propria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai înainte cum Galia fusese în secolul al cincilea țara occidentală care păstrase cel mai bine tradiția culturală clasică, vizibilă și în domeniul literaturii creștine, și care se putea lăuda cu o producție de bun nivel, chiar dacă lipsită de valori notabile. În această producție predominau aspectele tipic literare, în timp ce teologia era mai puțin cultivată; în mod analog, temele tratate de cultura creștină în secolul al șaselea sunt mai cu seamă literare, autorii fiind mai puțin interesați de gândirea sau controversele teologice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nici un contact cu alte regiuni din zona Mediteranei. Convertindu-se curând la catolicism (regele lor, Clovis, a fost lăudat apoi pentru credința sa), francii au implicat și Biserica locală în gestiunea puterii, iar aceasta a decăzut și a cunoscut o notabilă degradare a organizării sale și a propriilor moravuri. Cezar de Arles ne spune că o bună parte din clerul din vremea sa era ignorantă și, cu toate că a încercat să remedieze această situație, a trebuit totuși să se adapteze și el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cristos). Alcimus Avitus se înscrie, așadar, în categoria autorilor de epopei biblice și e un versificator de bun nivel; el scrie într-o limbă fără impurități și într-un stil prin care imită corect modelele clasice și creștine. Poetul posedă notabile capacități descriptive, confirmate de frecventele divagații narative, cum sunt episodul transformării soției lui Lot în statuie de sare (o „metamorfoză” descrisă în manieră ovidiană) și descrierea revărsării Nilului. Multe alte episoade sunt imitații evidente ale marilor poeți și ale miturilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Omilii despre Sfânta Scriptură (De scriptura), douăzeci și șapte de Omilii despre sărbători (De tempore), nouăsprezece Omilii despre sfinți (De sanctis) și șaisprezece Omilii pentru călugări (Ad monachos). Ca predicator, Cezar se situează cu siguranță la un nivel de performanță notabil; cercetătorii apreciază vioiciunea și ușurința cu care comunică, atenția cu care se apleacă asupra nevoilor materiale și spirituale ale credincioșilor, cărora le vorbea renunțând în totalitate la orice ornament literar (și acest aspect dovedește diferența dintre spiritul secolului al cincilea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o compilație din maximele lui Seneca. Aceste opere ale lui Isidor nu izvorăsc din nevoia de a face paradă de erudiție și nici din dorința de clasificare și organizare - și tocmai acest lucru fusese considerat deja de noi un merit notabil. Cu fiecare din operele sale, episcopul de Sevilia a încercat să vină în întâmpinarea necesităților Bisericii sale, având în vedere că aproape toate au fost comandate de persoane determinate cărora le-au fost și dedicate. Într-o evaluare a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu siguranță mai echilibrate decât ale lui Nestorios, adversarul său - ale unor probleme teologice extrem de delicate, și de a indica în mod ferm punctele slabe ale tezelor contrarii a determinat în bună măsură succesul său. La aceasta au contribuit și notabilele sale însușiri de politician, unitatea incomparabil mai solidă care caracteriza ansamblul bisericilor care sprijineau Alexandria în raport cu cele de tendință antiohiană, ca și imensul număr de cadouri pe care el le-a trimis la curtea împăratului. Lipsa de prejudecăți și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
palestinieni care a participat la Constantinopol la colocviul cu monofiziții în 532-533 și la sinodul din 536 (aici, p. ???); într-adevăr, potrivit lui Richard, florilegiul severian criticat în al doilea apendice al tratatului Contra monofiziților (cf. aici, mai jos) prezintă afinități notabile cu autorii prestigioși invocați de severieni cu ocazia conferinței din 532. Unele indicii l-au determinat pe M. Richard să pună activitatea acestui autor (fără să conteste că acesta, așa cum arată numele său, a locuit poate câtva timp și la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la 6 ianuarie 563, iar celălalt (de 304 versuri) puțin mai târziu. Cele două poeme au o importanță unică pentru că doar așa ajungem să cunoaștem toate acele elemente ale catedralei care au dispărut ulterior ca și tehnicile de construcție adoptate (notabilă este în al doilea cantitatea de adjective compuse). De la același autor ne-au mai rămas și circa 80 de epigrame care s-au păstrat în ciclul lui Agazia (prieten și admirator al lui Pavel) în Antologia grecească. Cele mai multe au subiecte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să știm să distingem ceea ce este profeție de ceea ce nu este (II, 63). Din punct de vedere dogmatic, Isidor se revendică de la Conciliul de la Niceea și se opune diverselor erezii, combătându-i în primul rând pe arieni. Nu are preocupări notabile în materie de speculație cristologică; îl consideră pe Cristos „un Fiu din două naturi” (I, 323, cf. 303) și respinge atât separarea cât și amestecul naturilor, fără să aibă totuși o formulă bine definită pentru a exprima raportul reciproc dintre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ele. Eliberat de neliniștea generată de bogății, separat de cercul persoanelor inutile, retras în solitudine, desprins de lucrurile sensibilie și chiar de senzații, sufletul poate atinge starea de contemplare a inteligibilelor. Mai ales aceste ultime teme sunt o dovadă a notabilei influențe a lui Evagrie Ponticul. Discursul despre asceză are multe puncte în comun cu scrisorile și pare, așadar, că și autorii sunt identici. Începutul tratatului Despre sărăcia de bunăvoie trimite la Discursul despre asceză, constituind, evident, continuarea acestuia. Nilus discută
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de George D. Râncu, același fiind menționat ca redactor responsabil de la numărul 1/1943. Scoasă în condiții grafice extrem de modeste (primele unsprezece numere erau șapirografiate), revista nu depășește nivelul unui diletantism bine intenționat, deși, treptat, și-a atras câteva colaborări notabile. Astfel, aici pot fi citite versuri de Mircea Streinul, Const. Barcaroiu, Haralambie Țugui, D. Florea-Rariște, un articol memorialistic al lui Artur Gorovei, un interviu cu Liviu Rebreanu (20/1936). Dacă proza publicată este puțină și de slabă calitate (povestiri de
GLASUL SINGURATAŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287294_a_288623]
-
GLORIA ROMÂNIEI, publicație literar-culturală apărută la București, lunar, între aprilie 1921 și septembrie 1927, director proprietar fiind I. Marinescu. Redactată într-un stil atrăgător și beneficiind de o bogată ilustrație, revista se remarcă, de asemenea, prin câteva colaborări notabile. În primul an în paginile ei au apărut texte de Ioan Slavici și Al. Macedonski (două rondeluri, 9/1921), iar în anii următori în sumar pot fi întâlnite și alte nume foarte cunoscute: N. Iorga, cu mai multe articole despre
GLORIA ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287300_a_288629]