1,735 matches
-
în Teatrul în mers; dar imaginația este agilă ca un dansator pe sârmă; ea ar respinge cu groază marmura rece, și ideea de a utiliza bronzul nu i-ar veni; ar trebui mai degrabă să semene cu o împletitură din nuiele, sau cu niște nemaipomenite rânduri de scări turnante, care ar ceda la cel mai mic pas puțin cam greu. Iar apoi, frumoase mătăsuri diafane, folosite tot pe atât de cu zgârcenie cum sunt duminica la Hyde Park; broderii frumoase, giuvaeruri
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
numai coloanele, un peisaj echivoc în care luxurianța alternează cu ariditatea, sub o ploaie caldă, care pe nesimțite se transformă în lumină umedă. Din când în când, în marginea șoselei se văd locuințe modeste, simple, cu o singură încăpere, din nuiele împletite și acoperite cu frunze de palmier sau din cărămidă nearsă, înecate în ploaie sau strivite de lumină, înconjurate cu suliți de cactus și izolate într-o liniște pe care n-o tulbură nimic. Din păcate, n-avem vreme să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cum ți se pare, Ana? și nici nu aștepți răspunsul meu, pentru că îmi aduci nerăbdător înaintea ochilor altele, Spălarea picioarelor, Coborârea de pe cruce, și câte-un cap de copil cules de pe ulița satului, o femeie bătrână stând la gardul de nuiele, iarăși îngeri, Theo! de când am ajuns în Nordul Moldovei te regăsesc atât de altfel, și-mi spui aproape o taină ce mi-o împărtășești mie, Ana, eu voi picta o biserică! și eu știu acum că tu vei picta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sărutul nu-l prea știe, mmmlalalalala, și mă roagă ziua toată ca să-l mai sărut o dată, mmladadarirara, io-l sărut de nu mai pot, Ne apropiem de locul de unde pare să vină cântecul, nu vedem mare lucru peste gardul de nuiele, Bade pălărie nouă, lalalalalala, tu mi-ai rupt inima-n două și ladirararira, vedem doar rufe albe întinse-n soare, eu trec nepăsător mai departe, dar Theo se oprește și-și caută din ochi un loc unde să se-așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ne tot apropiem fără să-mi dau seama de unde vine cântecul și deodată izbucnește limpede foarte aproape de noi, Badea-i om de omenie, șialalalalalala, dar sărutul nu-l prea știe, șialalalalalala, și mă roagă ziua toată, dau colțul gardului de nuiele, printre prunii albi înfloriți rufe albe întinse la soare, Io-l sărut de nu mai pot, el îndată uită tot, o ghicesc în spatele rufelor, așternuturi mari de pat, albe, i se văd doar picioarele goale în iarba de sub pruni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pat, albe, i se văd doar picioarele goale în iarba de sub pruni și umbra prin albeața strălucitoare, când te văd pe drum trecând, șialalalalala, dorurile mă cuprind șiadirararirila, mă opresc fascinat locului de ceea ce se petrece peste gardul jos de nuiele, Daniel cu ochii întrebători spre mine, îi fac semn să-și continue drumul, Bade pălărie nouă, șiadirararala, tu mi-ai rupt inima-n două, șialalalalala, tu mi-ai rupt-o, tu mi-o coase cu fir roșu de mătase, șiadiradirara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
știu încă ce voi desena, dar am sentimentul nelămurit că scena asta îmi spune ceva despre căutările mele artistice, mă apropii tiptil și-mi caut o poziție bună de desen, am găsit-o în colțul gardului, cu mapa sprijinită de nuielele din gard, n-o văd, nici nu are vreo idee despre prezența mea, o aud numai cum clătește rufele spălate într-un lighean cu apă, le stoarce și le scutură în aer, îi zăresc numai picioarele goale de la genunchi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
viziune, o privire de albină, o privire de fluture, îmi schimb ochii cu cei ai altor viețuitoare și lumea văzută de ochiul meu omenesc nu e cu nimic mai reală decât cea văzută de fluturele galben ce sare gardul de nuiele, lumea e aceeași! doar dimensiunile se schimbă în funcție de privirea care se îndreaptă spre ea, asta face de un secol încoace pictura, dă spectatorului ochiul pictorului dar numai atât, nimic mai mult, să dăm privitorului ochiul altor viețuitoare și pictura cubistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
straniu de revărsări de ape, mai dulce sau mai clocotitoare după cum, diverse semințe sunt în interior, îmi explică Marius, semințe uscate, de diferite mărimi și cum se lovesc de pereții inegali, sunt hotărât să cumpăr acest instrument, în coșul de nuiele împletit și mai mari și mai mici, diferă doar prețul, mi-aș dori unul, dar cum să-l duc cu mine prin toată piața?! Să țin minte magazinul și la întoarcere, mă bucură și soarele cald de afară și mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dată la maximum și de întuneric. Dinăuntru se auzeau gemete, însă fără muzică. Am remarcat că unica fereastră era crăpată câțiva centimetri, căci vopseaua uscată de pe cercevea o împiedica să se închidă complet. M-am ascuns după o împletitură de nuiele năpădită de plante agățătoare, m-am ghemuit și am tras cu urechea. Am auzit gemete în crescendo, scârțâit de arcuri, mârâieli de bărbat. Gemetele ei de plăcere atinseră apogeul, dar erau teatrale, mult mai acute decât atunci când o făcea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
parcate. Alergă de-a lungul liniilor de tramvai pline de sînge spre intrarea depoului. Îți făcu loc printre pasagerii care așteptau și se Înghesui pe o bancă de ciment alături de un grup de țărănci care duceau păsări În coșuri de nuiele. Trupurile femeilor duhneau a transpirație și oboseală, dar Jim era prea extenuat ca să se miște. Umblase mai bine de trei kilometri de-a lungul trotuarelor aglomerate. Știa că era urmărit de un tînăr chinez, probabil vreun escroc sau vreo iscoadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mîna tînărului și simți strînsoarea degetelor acestuia pe braț. Scosese un cuțit și era gata să-i taie mîna lui Jim de la Închietură. Jim Își smulse brațul. Înainte ca tînărul să-l poată apuca din nou, Jim azvîrli coșul de nuiele de pe genunchii țărăncii din dreapta lui. TÎnărul se dădu Înapoi, lovind cu călcîiele pasărea care Începu să cotcodăcească. Femeile săriră În picioare și Începură să strige la el. Le ignoră și puse la loc cuțitul. Se luă după Jim, care alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de vîrstă mijlocie și de soția lui Înfumurată, de la consulatul britanic din Nanking. Aceștia ședeau alături de paznicul japonez, la coada camionului, cu chipurile lipsite de expresie din cauza vreunei tragedii care se abătuse asupra lor. Între ei era un geamantan de nuiele plin cu haine, pe care șoferul și paznicul Îl cercetau În fiecare seară, luîndu-și din el pantofi și papuci. Perechea se uita, fără să vorbească, la peisajul de orezării și canale, iar Jim presupuse că Își pierduseră interesul față de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se oprească din mears... Zeci de muște se Înfruptau pe fața doctorului Ransome, hrănindu-se din rana din jurul ochiului. LÎngă el, zăceau Basie cu Paul și David, doamna Hug și tatăl ei. Doar perechea de englezi, cu valiza lor de nuiele plină de pantofi, ședeau lîngă soldat În partea din spate a camionului. Jim Își Îndreptă haina, cînd un caporal japonez se cățără peste parapetul din spate. Avea ghetele ude, și urlă furios comenzi soldaților care Împingeau camionul pe pod. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acum erau mai multe guri de hrănit din rațiile lor și așa reduse. Jim se ridică În șezut, pe cînd camionul se Îndreptă spre poartă. Doctorul Ransome căzu pe podea și fu ajutat de perechea de englezi cu valiza de nuiele să se așeze pe o bancă. Jim Îi zîmbi femeii care mergea pe lîngă gard. CÎnd aceasta Întinse o mînă spre el, se Întrebă dacă nu era cumva vreo prietenă de-a mamei lui. Lagărul era plin de familii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și se așeză pe podea, lîngă Jim. Efortul de a sta În picioare Îl epuizase și se lăsă pe spate, cu mîna la rană, În timp ce muștele se luptau printre degetele lui. Doamna Hug și perechea de englezi cu valiza de nuiele așteptaseră tăcuți cît timp duraseră discuțiile. După ce soldații japonezi se Întoarseră În lagăr și Închiseră poarta, doamna Hug zise: — Nu vor să ne primească. Conducătorii britanici ai lagărului... Jim Îi privi pe deținuții care se Învîrteau dincolo de porți. Grupuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prizonieri chinezi. Atît de slabi că erau aproape morți. Ședeau goi În urzicile lăsate la pămînt, cu o singură țiglă În mînă, ca o bucată dintr-un vas de cerșit. Alții urcau panta lină spre marginea aerodromului, cu coșuri de nuiele Încărcate cu pietre ținute la piept. Camionul se opri lîngă basculantă. Parapetul din spate căzu cu zgomot de lanțuri. Conduși de soldatul japonez, doamna Hug și perechea de englezi se lăsară jos pe pămînt. Doctorul Ransome Îngenunche lîngă bănci, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
debarce americanii la Woosung? Dar Basie era preocupat. Își sprijini capul pe pernă și cercetă interiorul cămăruței, de parcă s-ar fi simțit Împovărat de toate obiectele pe care le avea, cămăruța părea plină de cîrpe vechi și de coșuri de nuiele, dar de fapt conținea un Întreg magazin universal. Erau oale și tigăi de aluminiu, un rînd de pantaloni și bluze de damă, un set de mah-jong, mai multe rachete de tenis, o jumătate de duzină de pantofi desperecheați și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
turela vasului blindat și să strige: — Ai de lucru, Jim... Dar doamna Philips nu arăta că ar fi fost gata să-i dea vreo sarcină. Drumul pe jos de la Lunghua o extenuase. Zăcea În iarba strălucitoare cu valiza ei de nuiele, tot ce Îi rămăsese din deceniile pe care le petrecuse În hinterlandul chinez. Fața ei avea acum cea mai pală nuanță sidefie, de parcă s-ar fi Înecat și apoi ar fi fost scoasă din apă și adusă pe acest mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un soldat japonez stînd În iarbă lîngă el. Toți prizonierii, În afară de cei o sută care rămăseseră pe mal, se ridicaseră și formau un convoi În urma mașinii oficiale. În jurul lui Jim, cîțiva oameni zăceau liniștiți. Doamna Philips Își apucă valiza de nuiele, iar femeia din Blocul D gemu cînd soțul ei o apăsă cu mîinile pe umeri. Boabe de orez erau prinse de firele de păr din jurul buzelor soldatului japonez. Expresia lui era una pe care Jim o mai văzuse la centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se mișcă din nou Înainte. Jim privi spre camionul de muniții. Fu uimit văzînd sute de valize zăcînd pe drumul pustiu. Epuizați de efortul de a-și căra lucrurile, prizonierii le abandonaseră deja fără o vorbă. Valizele și coșurile de nuiele, rachetele de tenis, bastoanele de cricket și costumele de Pierrot zăceau În lumina soarelui, ca bagajele unui grup de turiști care dispăruseră În cer. Ținîndu-și bine cutia de lemn, Jim iuți pasul. După atîția ani fără nimic care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Ningea, ningea tot timpul, fără contenire, zăpezi grele, iar el, pe acolo, defrișând pădurile Înghețate, potopite de iarnă. De pildă: Iarna aceea Îndepărtată a anului 1950. Casa lor de la Piața Iancului. O imagine cu un moș care tot mișcă o nuia În sus și În jos. Din anul 1949, locuiesc În orașul București, an În care părinții mei s-au stabilit aici. Ea a venit din Ardeal cu trenul, Într-o noapte. Soțul ei a așteptat-o la gară. A văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu același nume. TU În ea. Trăind degeaba. În rest, doar un șir lung de ierni, un teribil inventar. Adică, Inventarul iernilor. Partea a doua IARNA CEA MAI ÎNDEPĂRTATĂ CU PUTINȚĂ. O imagine cu un moș care tot mișcă o nuia În sus și În jos. TU nu ești. Undeva pe calea ferată la o barieră, acceleratul spulberă șareta poștașului care se Întoarce În sat cu sacul de scrisori. Carnea de cal se amestecă În carnea de om laolaltă cu roțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Împotriva forțelor franceze de ocupație. Londra - Agenția Reuter transmite că locotenent-colonelul Gamal Abdel Nasser, membru al consiliului... Dă, dragă, difuzorul ăla mai Încet! Apoi În șoaptă: Doarme fi-tu! Uite ce ți-am adus! și ia pânza de pe coșul de nuiele. În coș, Încălecați, unul peste altul, colcăie mormanul de raci În necontenită și molcomă zbatere, cleștii se Încurcă, mustățile se ating, adulmecă, un rac mai mare Încearcă să răzbată la suprafață și reușește după un lung efort. Cu banii, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în savonieră. Pe etajera de sub oglindă se afla doar o cremă de mâini și un borcănel de sticlă opacă în care se zărea fondul de ten pe care Italia și-l întindea pe față. Pe jos era un coș de nuiele, am ridicat ușor capacul, înăuntru erau câteva haine murdare. Privirea mi s-a oprit pe o pereche de chiloți mototoliți. Și am simțit în mine o voce grea care mă implora să-i vâr repede în buzunar și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]