2,656 matches
-
nobilimea, persoanele ecleziastice și, mai târziu, orășenii din Boemia. Adăugăm că Gallus Anonymus i-a disprețuit pe ruși și Kadłubek pe ruteni, numiți în repetate rânduri barbari și dușmani ai polonezilor, iar cărturarul Jan Długosz (1415-1480) a insinuat că rusinii nutresc față de polonezi ură înnăscută, naturală, pe care și-o explica, în principal, prin diferențele de esență confesională dintre cele două popoare 24. În surse străine (Thietmar de Merseburg, Otto de Freising) și, în mod curios, chiar locale, cehilor le-au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Bătălia de la Poltava, dintre armatele suedo-polono-ucraineană și cea rusă, câștigată de cea din urmă, a pus capăt visurilor imperiale ale regelui Suediei, Carol al XII-lea, care dorea să creeze un vast imperiu est-european. Totodată, a dat frâu liber altora, nutrite de un țar care tocmai punea bazele unui alt imperiu ce avea să rivalizeze cu cele mai puternice state ale lumii și să exercite în secolele următoare o permanentă presiune asupra sistemului politic european. Dacă în acest domeniu repercusiunile bătăliei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Biserica ortodoxă sub regimurile politice anterioare anului 1944. Astfel, apărea ca o stringență nevoia unei noi pregătiri a clerului, care va fi educat să nu mai urmeze cursurile unei facultăți pentru a obține „deșertăciunea unui titlu“, ci pentru a se nutri cu adevărata învățătură evanghelică și cu autentica „trăire în Hristos“. Însă, schimbările nu s-au produs doar la nivelul Institutelor teologice, ci au continuat în prelungirea acestui proces cu „reînnoirea duhului întregii preoțimi“ prin obligativitatea participării acesteia la cursurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
diferit de a interpreta evenimentele care aveau loc în România. Dacă Franța, Anglia și Italia erau de acord cu menținerea stărilor de lucru existente, nu același lucru îl doreau reprezentanții Austriei (Eder) și Rusiei (Offenberg), cabinetele de la Viena și Petersburg nutrind o reîntoarcere la situația anterioară anului 1859. Împărțirea Puterilor garante în două tabere a produs o suspectare reciprocă, Cuza fiind mereu acuzat că servește interesele taberei adverse. La începutul lunii noiembrie 1865, Offenberg reproșa domnitorului român „politica sa latină și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din urmă ar fi fost atacată de Germania 24. În fapt, atât România cât și Polonia au refuzat să accepte acest tranzit. Motivele erau însă diferite. Dacă România nu dorea să-i provoace pe germani, Polonia nu a acceptat deoarece nutrea ea însăși planuri față de Cehoslovacia. Acestea s-au concretizat în toamna anului 1938, când, cooperând cu Germania, Polonia a obținut mult râvnita regiune Teschen, după încheierea Acordurilor de la München 25. Cehoslovacia a pierdut atunci zona sudetă și regiunea Teschen și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au influențat profund viața politică a monarhiei, provocând o puternică dezbatere politică pe tema reformării sistemului electoral existent, prin introducerea dreptului de vot universal. Pe lângă cercurile guvernamentale sau oamenii politici, însăși Curtea din Viena a fost interesată de această chestiune, nutrind speranța că, o dată cu creșterea reprezentării partidelor de masă, confesionale și socialiste în camerele legislative provinciale și în Parlamentul central, se va obține și o diminuare a acutelor conflicte naționale ce dominau scena politico-parlamentară a monarhiei, prin reducerea ponderii partidelor burgheze
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și nu cu națiunea oprimată. Obsesia „cetății asediate“, idee cultivată până la paroxism de patriotismul antirus, abil manipulat atât de Gheorghiu-Dej, cât și de Ceaușescu, a aruncat intelighenția în brațele partidului. Rezultatul: un nou refugiu în interstițiu, acolo unde s-a nutrit din ideea că orice radicalizare a discursului său poate antrena intervenția devastatoare sovietică. Propensiunea către abordarea registrului problematic major al societății românești a fost blocată în aceste condiții, generând inevitabila mediocritate. Astfel, naționalismul nu a dobândit o dimensiune antimarxistă, resentimentele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în lumea și istoria teatrului, popularizate prin conferințe, publicate în gazete și reviste sau în cărțile Din tainele scenii (1898), De-ale teatrului la noi și-n alte țări (1907), Evoluția teatrului românesc în ultimii 30 de ani (1937) ș.a. Nutrind în tinerețe visuri de poet și autor dramatic, având și o remarcabilă disponibilitate publicistică, L., care debutează în 1888 la „Revista societății «Studentul român»”, este redactor la „România literară”, „Fântâna Blanduziei”, „Revista poporului”, „Arhiva nouă” și „Generația nouă”, unde asigura
LIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
din «Sămănătorul» noi vedem arcuindu-se coviltirul de azur al Bisericii Ortodoxe.” Acestei situări ideologice îi corespunde, natural, o estetică teologică, elaborată de Crainic în Nostalgia paradisului (1940), la origine curs universitar. Întemeiat pe scrieri patristice (Dionisie Areopagitul, în special), nutrit și de idei din teologia rusă (Pavel Florenski, N. Bulgakov), eseul pivotează în jurul aserțiunii că „Dumnezeu e frumusețea perfectă și absolută”, care „se revelează lumii din proprie inițiativă” prin sophia. Revelația sofianică e compensația dăruită omului de către divinitate pentru pierderea
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
față de cea franceză, va trezi reacția lui E. Lovinescu, care se va disocia ferm de exagerările fostului său discipol. De altfel, autorul poate fi bănuit mai curând că ar fi exagerat cu bună-știință, din varii rațiuni, decât că ar fi nutrit o reală desconsiderare a culturii române, definită drept „colonie a culturii franceze” și „provincie din geografia sa”, cu atât mai mult, cu cât în carte se anunța apariția „în curând” a unui volum intitulat Imagini și cărți românești, care ar
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
greu vizibili, și anume că modernismul târziu și postmodernismul timpuriu oferă fiecare o soluție la criză, dar soluția lor este nominalistă. Împăcarea lor cu criza dezontologizării, a descentrărilor de toate felurile stă sub semnul nominalismului și presupune Încă o nostalgie, nutrită cu oricâtă luciditate, după sens și după monocentrism. Or, senzația mea este că, propunând anarhetipul, Corin merge mai departe, căutând o soluție dincolo de acest prag nominalist, În care rezolvarea crizei destructurării lumii și a omului care o locuiește nu mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
D. scria versuri încă de la paisprezece ani; după lectura lor, Carmen Sylva a dorit s-o cunoască și curând tânăra i-a devenit apropiată și colaboratoare. Scriitoare de limbă germană, D. se atașează profund de tradițiile și spiritualitatea țării adoptive, nutrind un cult romantic pentru figurile istorice legendare. Pasiunea peregrinărilor rousseauiste în peisajul montan o ajută se descopere dimensiunea ,,panteistică” a spațiului românesc. Întreprinde o ascensiune în Alpi, în cursul căreia escaladează ghețarul La Buée din Mont Blanc, și - primă performanță
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
multiple - din zestrea limbajului popular. Virtutea acestei proze este discreta alunecare de la imaginea poetică la rememorarea frustă a întîmplărilor trăite, de la meditația abstractă, livrescă, la senzația proaspătă a prezenței naturii. Departe de orice naturalism, falsul „manual de călăuzit drumeții” se nutrește din nostalgia păgânismului, a arhetipalului, convertind elementele în simbolic și în spiritual. SCRIERI: Der Haiduck, Regensburg, 1908; ed. (Haiducul), tr. T.N. [Teodor Nica], București, 1908; Madrid, 1956; Der Pandur, pref. Carmen Sylva, Regensburg, [1912]; ed. (Pandurul), tr. Elisa I. Brătianu
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
a doua până la sfârșitul anului. Stăruința cu care numele lui Eminescu este folosit de redactorii revistei a fost privită de contemporani și de comentatorii de mai târziu ca un simplu procedeu de publicitate. În realitate, tinerii din comitetul de redacție nutreau un adevărat cult pentru poet. Se intenționa publicarea de literatură română, în primul rând versurile lui Eminescu, traduceri din literaturile germană, italiană și din cele slave, însoțite de comentarii, articole de teatru, cronici dramatice, știri literare și politice din Transilvania
FANTANA BLANDUZIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286950_a_288279]
-
Curentul popular și generația tânără. El consideră că „poporul de jos, cu traiul său patriarhal, cu portul său pitoresc, cu duioasele lui cântece” trebuie asimilat cu scopul de a fi apoi redat, în forme sublimate, mișcării literare a „păturii culte”. Nutrindu-se din lirica eminesciană și din poezia lui George Coșbuc, versurile publicate în F.-F. nu pot depăși sfera epigonismului. Eticul și etnicul prevalează în alchimia acestei poezii. G. Tutoveanu scrie poeme senine, optimiste, situate între descriptivism pur (Stol) și
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
În chip arghezian, poezia își propune să prefacă fierul în aur și scânteile forjei în nestemate. Contorsionat, cu sonuri ce traduc scrâșnetul metalic, versul are un aspect frust, sugerând duritatea și greutatea materiei în cumpănă cu efortul uman. Imaginile sunt nutrite de voluptatea senzorială a unui eu liric ce aspiră deopotrivă ,,fum de polen”, prospețimi matinale și ,,parfumul de gudron”. Poet citadin, F. elogiază materia antropomorfizată, cuprinsă de elanurile vitale proprii, dar nu e lipsit de gustul imensității mării, unde ,,un
FERARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286984_a_288313]
-
adeseori fade, cu palide sclipiri de umor. Mici exerciții narative, ele caută să-și coloreze anecdotica prin conturarea câte unui profil (de pildă, „apașul gazetăresc”). Prozele din Schițe-filme (1913), fie glumețe (cu haz sărăcuț), fie duioase ca la carte, se nutresc din întâmplări mărunte, pe care nici surpriza din final, care vrea să spună că aparențele înșală, nu le smulge din sălciu. Rar, schițele acestea se interferează cu literatura (Frunzele veștede, Gelozie). Un prinos de nemăsurată admirație, când smerit până la prosternare
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
mai repede decât originalitatea, chiar când nu se sprijină pe un suport sufletesc mai mare și pe un talent mai robust; accentul personal impresionează chiar de rămâne un simplu accent.” Un Al. Macedonski frondeur, imprevizibil, teatral, un fantast, un egotist nutrit cu iluzii plutind pe suprafața realităților amintea de plăsmuirile navigatorilor greci întorși din lungi călătorii; mințind „în povestirile lor despre oameni și locuri”, inventivitatea acelor navigatori a făcut să apară Odiseea. În relațiile sociale obișnuite „invențiunea e minciună, pe când în
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
sine, pentru că sunt efemere și provizorii, nu atât prin durata lor, cât prin calitatea lor. „În baza unor astfel de concepte - observă von Campenhausen - se înțelege răceala, caracteristică unui convertit, cu care, de exemplu, Augustin vorbește de tatăl său, care nutrea sentimente păgâne și se botezase doar cu puțin înaintea morții, și pasionata tenacitate cu care se căznește să-i facă pe fiul lui Romanianus și pe Romanianus însuși să urmeze calea ascetică - și tăcuta indiferență cu care, după nereușita tentativă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Borla, Roma 1988; J. van Oost, Jerusalem and Babylon..., Leiden, Brill 1991. Printre transfugii care părăsiseră Italia răvășită de invazia lui Alaric se găsea și Pelagius împreună cu câțiva din protectorii săi aristocrați pentru care Augustin, imediat ce i-a cunoscut, a nutrit o redusă simpatie. Pelagius, care până atunci trăise la Roma, prețuia operele antimaniheiste ale lui Augustin, însă, așa cum am spus mai sus, fusese neplăcut impresionat de o faimoasă afirmație din Confesiuni: (X, 29, 40: „Dă-mi ceea ce poruncești și poruncește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
șaisprezecea, era axată pe religie, ortodoxie și erezie și, ca atare, în ochii istoricului, marca sfârșitul oficial, se poate spune, al conflictelor și al luptelor religioase din perioada precedentă. Istoria bisericească a lui Socrate ne face să înțelegem că el nutrea simpatii pentru secta intransigentă a așa-zișilor „novațieni”: într-adevăr, el și-ar fi procurat informații privitoare la rigorismul lor direct de la un presbiter novațian pe nume Auxanon; Socrate nu-l simpatizează pe Ioan Hrisostomul și crede că nenorocirile care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de moment: el se bizuie mai ales pe exegeții antiohieni atunci când discută, cu competența pe care i-o permite formația sa, probleme de istorie biblică sau de interpretare a Psalmilor, ori legate de autenticitatea unor opere. Se pare că scriitorul nutrește un oarece interes chiar pentru cristologia lui Nestorios. După cum ne spune el însuși, Cosma ar fi scris și o explicație a Cântării Cântărilor, un Manual de geografie și un Manual de astronomie; oricum, toate s-au pierdut. Unele informații referitoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alte două culegeri de reportaje, Am luptat în Crimeea și Cu submarinul la asediul Sevastopolului (1942), multe dintre texte fiind apărute inițial în „Informația zilei”. Imaginile frontului se regăsesc, întreținând „filonul poetic”, și în poemele din Ceasul de rugăciune (1942). Nutrită de o compasiune creștinească autentică, de trăirile consumate în suferința generală, vibrația lirică se convertește de cele mai multe ori în rugăciune. Premonitorie pentru cel care avea să moară departe de țară este Rugăciune pentru aviatorii căzuți, poezie republicată de mai multe
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
dintr-o broșură mai veche, Ce sunt meseriașii? G. nu e un exaltat, un frenetic, precum atâția din generația lui, ci un liberal moderat, înclinat spre reforme menite să consolideze o democrație burgheză. Cu o informație de-a dreptul enciclopedică, nutrește o mare încredere în știință, sub înrâurirea pozitivismului lui Auguste Comte, dar împărtășește și convingeri deiste. În articolul Ochire asupra științelor, clasifică teologia ca fiind prima între științe. Recunoaște, totuși, în universul material, existența unor legi obiective, ca și în
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
imaginar, având o configurație complexă și, firește, contradictorie, guvernat de o dialectică imprevizibilă, precum și, totodată, ca o invitație la explorarea unui teritoriu afectiv și spiritual a cărui contribuție la deslușirea creatorului său se va dovedi a fi printre cele hotărâtoare”. Nutrit de asimilarea profundă a direcțiilor criticii europene de ultimă oră, studiul se constituie într-o cercetare deschizătoare de drumuri. Interesantă se relevă și tentativa de abordare „din interior” a operei lui Octavian Goga, în volumele Octavian Goga. Argumentul operei (I
GUŢAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]