1,437 matches
-
mijloace care să împiedice realizarea planurilor turcești. Mai întâi, el îl sprijină pe Alexandru Comnen, fratele Mariei, soția lui Ștefan cel Mare, care venise în Moldova să-i ceară sprijinul. Voievodul moldovean i-a dat o gardă de 300 de oșteni și o corabie care 1-a transportat pe Alexandru și oamenii săi în Crimeea, care reușesc să ajungă la Mangop, mai înainte ca turcii să cucerească posesiunea genoveză Caffa. La 19 mai, 1475, flota turcă părăsea Constantinopolul, iar la 1
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
loc neglijabilă, a hoardelor tătare. După cucerirea Caffei, turcii îi întăresc zidurile și pornesc noi acțiuni ofensive pentru lărgirea cuceririlor lor în Crimeea. În urma unui asediu, care durează multe luni, turcii reușesc să cucerească și cetatea Mangopului. Cei 300 de oșteni, trimiși de Ștefan cel Mare în ajutorul cetății, au luptat până la moarte, rămășițele lor fiind găsite sub zidurile prăbușite. Soldaia este asediată și cucerită, în cele din urmă, prin foamete. După aceea, Ahmed-pașa, cuceritorul Caffei, pornește împotriva Cetății Albe. La
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și pe principii creștini, despre această posibilitate. Planul de campanie pe care-l face Ștefan este unul defensiv. Nu putea proceda altfel, ținând seama de inferioritatea numerică a oastei sale. Din punct de vedere psihologic este avantajoasă, de obicei, pentru oștean, o acțiune ofensivă. În condițiile date, oșteanul român era pregătit pentru lupta de apărare. Tradiția de luptă a românilor a fost una defensivă. Foloasele acestui sistem era cunoscut celor care participaseră la campania din 1450, care s-a soldat cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Planul de campanie pe care-l face Ștefan este unul defensiv. Nu putea proceda altfel, ținând seama de inferioritatea numerică a oastei sale. Din punct de vedere psihologic este avantajoasă, de obicei, pentru oștean, o acțiune ofensivă. În condițiile date, oșteanul român era pregătit pentru lupta de apărare. Tradiția de luptă a românilor a fost una defensivă. Foloasele acestui sistem era cunoscut celor care participaseră la campania din 1450, care s-a soldat cu înfrângerea polonilor, sau de învățămintele ce se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a noua, a survenit atacul oastei moldovenești. Atacul este năprasnic, Ștefan și oamenii săi doboară tot ce întâlnesc în cale ajungând până la corturi, provocând panică în rândurile avangardei. Soliman nu și-a pierdut cumpătul și profitând de numărul mare de oșteni, l-a înfruntat pe Ștefan. Au căzut morți de o parte și de alta și, cum lui Soliman îi veneau în ajutor alte trupe, Ștefan se retrage cu oamenii săi în tabăra de dincolo de Pârâul Alb, „unde a stat nevătămat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
toată oastea sa, asupra lui Ștefan voievod. A făcut război cu ei la Valea Albă și au biruit atunci blestemații turci și cu muntenii cei hicleni. Și au căzut acolo vitejii cei mai buni și nu puțini boieri mari, și oștenii cei buni și tineri, și oastea cea bună și vitează, și tineri husari viteji s-au prăpădit atunci.” În pisania bisericii de la Războieni, înălțată în 1496, se arată că au fost înfrânți creștinii de păgâni „și au căzut acolo mulțime
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1476 a fost cea mai dificilă campanie căreia Moldova a trebuit să-i facă față. Este cea mai dramatică confruntare pe plan militar din Europa, în a doua jumătate a secolului al XV-lea, dacă se ține seama de numărul oștenilor care se confruntă pe câmpul de luptă, dar și de scopurile politice urmărite de sultan, scopuri care nu au fost realizate. Ștefan cel Mare, prin priceperea, prin îndrăzneala și tenacitatea lui ca șef militar, a reușit să câștige această campanie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oștii, în dreapta și în stânga, porunci împărătești. Fiecare vizir și fiecare emir, mare sau mic, s-a supus acestei porunci și, după ce s-au pregătit, au venit cu măreție la oastea imperială. În acel timp pământul se umpluse de stele [de oșteni], așa cum bolta cerească se umple de frunzele copacilor purtate de vânturi”. Cronicarul turc Sa'adeddin ne dă amănunte și mai prețioase cu privire la pregătirile turcești și felul în care s-a desfășurat această campanie. Când începea primăvara, deci spre sfârșitul lunii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Cronicarii turci Sa’adeddin și Hodja Efendi vorbesc de 600 de turci care au trecut Dunărea ca să-l ajute pe Ștefan. S-a considerat că, de la Silistra, sub comanda lui Mesih pașa, au venit în Moldova 1.200-2.000 de oșteni. Numărul mic de turci se explică prin faptul că turcii s-au temut ca Ștefan să nu le întindă o capcană și să-i ucidă împreună cu polonii. Nu știm câți munteni au venit în ajutorul lui Ștefan cel Mare. Din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
după cum se menționează în Letopisețul țării, Ștefan a părăsit Suceava, îndreptându-se spre Roman, unde urma să se concentreze oastea sa. Ștefan „Dădu poruncă, scria Wapowski, să prindă fiecare armele pentru scăparea moșiei, soțiilor și copiilor. Patruzeci de mii de oșteni adună. Ajutoarele de la turci, tătari, unguri și munteni fură așteptate la loc sigur, în pădurile țării sale. Ioan Albert nădăjduia să-i câștige pe moldoveni de partea sa, din care cauză se purta foarte blând cu prizonierii. În schimb, când
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
adună. Ajutoarele de la turci, tătari, unguri și munteni fură așteptate la loc sigur, în pădurile țării sale. Ioan Albert nădăjduia să-i câștige pe moldoveni de partea sa, din care cauză se purta foarte blând cu prizonierii. În schimb, când oștenii moldoveni au prins șase leși, Ștefan a trimis trei dintre ei împăratului turcesc și pe ceilalți i-a spânzurat. La 24 septembrie, oastea polonă ajungea la Suceava, iar la 26 începea asediul cetății. Regele „după ce s-au întins corturile... și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
împresurată”, cum zice Wapowski, regele a acceptat să discute încheierea unui armistițiu. În Letopisețul nostru se arată că „domnului Ștefan voievod i-a venit ajutor de la craiul unguresc numit Laslău, care era frate cu Albert, craiul leșesc, 12 mii de oșteni. Și cu ei era Birtoc, voievodul Ardealului, care Birtoc voievod era cuscrul lui Ștefan voievod. Și astfel Birtoc voievod l-a rugat pe domnul Ștefan voievod ca să se împace cu craiul leșesc; iar domnul Ștefan voievod abia i-a făcut
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai sigură. Drumul care o ia la stânga prin munți, deși mai scurt, e mai greu de străbătut, din pricina pădurilor și e mai puțin ferit de atacurile dușmane”. Wapowski mai spune că drumul care duce prin Codrii Cosminului era ocupat de oștenii domnului, dar regele l-a ales „Nebăgând în seamă acel sfat sănătos”, pe care i-l dăduse Ștefan. Iată că sfatul dat de Ștefan regelui îi era cunoscut și cronicarului polon. De asemenea, în Kronika polska se arată că polonii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trimitea, în toamna anului 1497, la regele Vladislav. În Letopisețul țării se arată că, aflând că regele n-a respectat înțelegerea și a apucat-o pe alt drum, „s-a mâniat Ștefan Voievod și a gonit pe urma lor cu oștenii săi și cu două mii de turci, și i-a ajuns la marginea făgetului Cosminului”. Grigore Ureche scria și el că, aflând că polonii nu se retrag pe calea stabilită, „înhirbântatu Ștefan Vodă de războiu, socotindu că are vreme de a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sale zdruncinate”. În acest timp, „deodată, un zvon prost, își continuă Wapowski relatarea, nu se știe de cine scornit, se răspândi în tabăra regească: că sosesc oști mari de dușmani și că regele vrea să plece fără să știe nimeni”. Oștenii, neliniștiți „se căzneau să-și așeze sarcinile pe cai și, părăsind carele și celelalte bagaje, s-o ia la fugă cu rușine”. Bolnav cum era, regele a trebuit să încalece și să se arate oștenilor săi și l-a trimis
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
plece fără să știe nimeni”. Oștenii, neliniștiți „se căzneau să-și așeze sarcinile pe cai și, părăsind carele și celelalte bagaje, s-o ia la fugă cu rușine”. Bolnav cum era, regele a trebuit să încalece și să se arate oștenilor săi și l-a trimis și pe fratele său, Sigismund „să potolească mișcarea”. S-au aprins torțe, regele s-a arătat în mai multe locuri și spiritele s-au liniștit. O armată numeroasă, în urma unei victorii însemnate, nu mai este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
conducă lupta. Wapowski arată că la asediu Sucevei „Ștefan palatinul nu se odihnea”, iar în Codrii Cosminului, când polonii treceau prin pădure, „iată palatinul Ștefan cu o ceată de pedestrași gata de atac”. El dă ordinele după care se conduc oștenii săi. În Cronica de la mănăstirea Hustânskaia se menționează că Ștefan i-a ajuns din urmă pe poloni, a poruncit să se seciuiască pădurea și să fie răsturnați copacii peste poloni, moment în care „dintr-o parte el singur i-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domnească s-a spus că politica domnului s-a caracterizat prin colonizarea acestor locuri. P. P. Panaitescu considera “căci acesta a fost actul politic mai însemnat, care lămurește puterea și politica marelui domn. El a fost un mare colonizator de oșteni. Toate locurile pustii, adică fără proprietar, erau de drept ale domniei și domnul coloniza pe ele oșteni-plugari. Aceștia au format puterea de neînfrânt a domnului, înăuntru și în afară.” P. P. Panaitescu îi mai numește pe cei care îi colonizează
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la 24 ianuarie 1496. În cazul proprietăților formate dintr-un sat, s-au dat 109 privilegii, 33 confirmând o cumpărătură, 33 întărirea unei proprietăți și opt danii domnești. În trei cazuri, s-ar putea spune că e vorba de “curteni”- oșteni, dar nu de răzeși, deoarece beneficiarii sunt câte patru pentru un sat, iar dania poate să fi fost din domeniul domnesc, deși nu se specifică nimic în acest sens. Dar, sunt cazuri în care nu mai poate fi vorba de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan, domnul Moldovei a pornit cu toată puterea poporului său”. Cronicarul polon Ian Dlugosz, referindu-se la evenimentele din 1465, când Ștefan cel Mare a cucerit Chilia, scria că domnul “adunându-și la arme pe toți ai săi, atât pe oșteni, cât și pe țărani, așa că numai femeile și copiii mai rămăseseră acasă, porni împotriva lui pregătit să moară cu toți ai săi sau să învingă”. Deși documentele erau categorice, B. T. Câmpina consideră că ele “par a indica apariția încă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
autorul citat a imaginat feudalismul românesc ca fiind identic cu cel occidental, încât a renunțat la afirmațiile făcute în Mircea cel Bătrân. Efectivele oștilor feudale. În lumea feudală apuseană, feudalii erau obligați să vină la oaste cu un număr de oșteni bine înarmați, în funcție de mărimea domeniului, pe care îl deținea feudalul. Țăranii erau excluși de pe câmpul de luptă, cu excepția armatei elevețienilor. În secolul al XII-lea, ducele Normandiei venea cu 581 de cavaleri. Regatul Ierusalimului era apărat de 577 de cavaleri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
făcut imprudența să îi urmărească, iar când rândurile lor erau dezorganizate și într-un loc potrivit, Ioniță a atacat cu oamenii săi, dar și cu cumanii, care au revenit în flancurile inamicului. O manevră, pe care au folosit-o și oștenii trimiși de Alexandru cel Bun regelui Poloniei, în timpul luptelor cu cavalerii teutoni. Conviețuirea timp de câteva secole cu populații asiate și, mai apoi, vecinătatea cu acestea au influențat armamentul și, mai ales, tactica și strategia folosită de români în Evul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe două ulițe, era organizată în formă de pătrat (careu), cum scrie Bonfinius. Rolul comandantului. Comandantul unei oști feudale pornea la atac în fruntea alor săi, conducând personal unitățile din subordine. Prezența șefului, vitejia arătată de acesta, îi încuraja pe oștenii săi. Exista riscul ca șeful să cadă chiar de la începutul bătăliei, cu un efect funest asupra moralului celor pe care îi conducea la luptă. În armatele orientale, rolul comandantului se apropie de acela al comandantului modern, care organizează și coordonază
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
erau oameni liberi, care îndeplineau o slujbă la curtea domnească sau bisericească. Numărul lor a crescut în a doua jumătate a secolului al XV-lea, când a avut loc procesul de centralizare a statului. Slujitorii erau o altă categorie de oșteni, care apar la finele secolului al XV-lea. Așadar, spre deosebire de C. C. Giurescu, istoricii noștrii au socotit că este vorba de două categorii de oșteni: curteni și slujitori. Nu s-a ținut seama de afirmația domnului, atunci când scria după bătălia din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-lea, când a avut loc procesul de centralizare a statului. Slujitorii erau o altă categorie de oșteni, care apar la finele secolului al XV-lea. Așadar, spre deosebire de C. C. Giurescu, istoricii noștrii au socotit că este vorba de două categorii de oșteni: curteni și slujitori. Nu s-a ținut seama de afirmația domnului, atunci când scria după bătălia din 1476 că “eu cu curtea mea am făcut ceea ce am putut”. Este vorba de oastea mică, elita oastei moldovenești, formată din boieri domnul, îngăduindu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]