1,690 matches
-
uitau la mine fără să mai zică nimic, așteptând să mor. ― Ai coșmaruri din ce în ce mai stranii. Faci singur treaba Inchiziției, Galilei. ― Nimeni nu mă acceptă altfel decât amenințat de un rug. ― Cu excepția Anei, desigur. XLII ― Am urmat-o din nou în oaza de lângă mare. Și am ascultat-o, iar, recitând din Iliada. La un moment dat, m-a observat și s-a apropiat de mine. Mă așteptam să fie mânioasă, să-mi reproșeze că o spionam. În loc de asta, m-a întrebat cu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de ce își dau mâna oamenii? m-a întrebat ea Gestul avea la început un tâlc anume. Oamenii își dădeau mâna ca să arate că nu aveau nici o armă ascunsă". Cum eu tăceam mai departe, a adăugat: "Trebuie să te duci în oaza unde e mormântul lui Alexandru. În spatele colibei de paie, e o stâncă rotundă. Află ce-ți zice acolo oracolul." I-am propus să meargă cu mine. M-a refuzat: "Trebuie să te duci singur acum", a zis. Auzeam clar foșnetul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
acelea lungi de singurătate Emma Îi pregătea prânzul și cina, mătura, ștergea praful și pe jos, și farfuriile, și Îngrijea plină de dragoste fetița, făcea tot ce-i stătea În putere pentru ca viața la fel de iubitorului soț să semene cu o oază de pace. Soția care practic abandonase totul, În afară de gândul de a trăi pentru el, care, crezând că-i face plăcere, se făcuse din nou brunetă. Poate că voia să-l urmeze, să fie aprobată, susținută, lăudată. Voia să fie femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o umbră plăpândă, care era fața luminoasă a lui Pampu. Dar în noaptea eliberării lui a văzut fața bine-cunoscută și i-a venit inima la loc. Apoi a apărut un călugăr tânăr, către care se simțea atras ca spre o oază. Mai mult a fost absorbit de trupul lui, decât să fi făcut vreun efort ca să intre. După 40 de zile, călugărul a murit, iar Zogru a ieșit, ca și din Pampu, ca o cruce de gelatină, cu cele două brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Violet Violet: O culoare simplă, O culoare limpede, O culoare veșnică. Violet: Un colt de paradis, Un colt de iad, Sau ce mai vrei. Violet: O picătură pe-o pagină De suflet, O oază de gând. Prietenie adevărată Prietena cea adevărată, Spre calea cea bună Ea te îndrumă, De fiecare dată. Nu exista o zi fără Să stăm împreună. Chiar de ninge sau plouă, Ele ne adună. Nu e banal: Noi suntem ca surori
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
alerga desculță prin roua dimineților, adormea legănată de vânturi călduțe și de vise plăsmuite în umbra pleoapelor. Când ploaia răpăia în drâmbe dese, culegea picuri în căușul palmelor și-si răcorea tâmplele cu apa prelinsă printre degețelele roz și reci. Oaze de verdeață și flori vopsite în pensule muiate în curcubeu îi erau culcuș știut numai de ea. Când umbra rece a pădurii cobora odată cu amurguri roșii, pași cuprinși de-nfiorare o alungau spre casă. Fructe dulci-amărui o desfătau în zile cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe jumătate. Tocmai mi-am amintit că am uitat să-l sun înapoi pe David Elldridge în legătură cu contractul ăla pentru petrolul din Ucraina. Am vrut să-l sun ieri. Shit. — Țelul Green Tree Centre este cel de a asigura o oază de liniște, departe de toate grijile tale zilnice. Maya apasă pe alt buton din perete, iar lumina scade în intensitate până la o penumbră caldă. — Înainte de a începe, spune blând, ai vreo întrebare ? — Sinceră să fiu, da, zic, aplecându-mă ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încăperea micuță scufundată în penumbră. — De asta rugăm clientele să își lase toate echipamentele electronice în seif. Și nu e voie cu telefoane mobile. Și nici cu computere portabile. Își întinde larg brațele. — Acesta este un loc de reculegere. O oază departe de lumea dezlănțuită. Aha, încuviințez cu jumătate de gură. Probabil că nu e cel mai bun moment să-i dezvălui că am un BlackBerry ascuns în chiloții de hârtie. — Păi să începem. Maya zâmbește. Întinde-te pe canapea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o oarecare ușurare când o vezi plecând? Ravelstein știa să manifeste compasiune. Dar de cele mai multe ori specula În jurul curiozităților mele paradoxale. - Și locul ăsta, de aici, ce Înseamnă pentru tine? m‑a Întrebat. Ar trebui să fie refugiul tău verde, oaza ta de liniște, unde să poți gândi și lucra. Sau, cel puțin, să‑ți poți contura proiectele... În general, eram deschis față de el și doream să‑i Întrețin spiritul critic. Nutrea un interes autentic pentru viețile prietenilor săi. Pentru caracterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a Biroului de Publicitate „Periniță & Județul“. Dintre cele șapte ghișee, doar unul era deschis. În așteptarea clientelei, oficiantul, un bărbat între două vârste, cu un neg mare, rozaliu, în creștetul capului, tot agita mausul computerului. O prinsese pe Scheihainimé, mirajul Oazei, și se îndârjea să o dezbrace. Dacă reușea, primea acces gratuit pentru o oră pe seitul acela nou, în care se transmiteau în direct informații, mărturisiri, interviuri, imagini inedite despre aceia. Nu mai era un secret pentru nimeni că aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de o Lucie care știa că oricum nu vor fi luate niciodată în seamă - Doamne, iubesc mesajele astea! -, apoi deschise frigiderul și apucă pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom, înghiți ca un însetat prăbușit la malul unei oaze și răsuflă adânc. Ce tâmpenie. Se dovedește o dată în plus că imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
loc binecuvântat, unde Dumnezeu a coborât pe pământ... unde Adam, încă n-a păcătuit. Aici, totu-i calm, dumnezeiesc de calm. Întru-un fel, totul e diferit de spital. În comparație cu societatea strâmbă, în care trăim, aici pare a fi o oază sănătoasă transplantată într-un mediu ostil. Este o altă lume... negreșit, este o altă lume. Casa de bătrâni ”Sf. Ioan Paul”, de la Butea, nu este doar o instituție de binefacere, este un mod de viață. ... Vasilica așezată într-un pat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sap singură o ieșire În zid. oricine, cel puțin dintre cunoscuți, mi-ar fi râs În față dacă i-aș fi spus că lumea Îmi devenise deodată neîncăpĂtoare, ca un tricou intrat la apă. Nu-mi rămâneau decât anumite frânturi, oaze de infinit, ca, de exemplu, după-amiezele când ai mei dormeau și În casă era liniște și abia apucam să-mi Încheg Șaman 21 câteva fărâme de suflet la loc, privind pe fereastră alcătuirea și destrămarea norilor. Singura explicație credibilă a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
poezie, conceptele de bine și de rău au devenit deodată superflue. Toate cărțile despre spiritualitate, puse odi- nioară În cutii lipite cu scoci de Janet, readuse ulterior la Îndemână, pe rafturile bibliotecii, mi-au devenit deodată inutile. Din această dulce oază de dinaintea păcatului originar al Evei, Janet se vedea ca un cărĂbuș care dădea din piciorușe și căruia Îi puneam acum capace de Coca-Cola În spinare. În beatitudinea mea paradisiacă manifestam față de lume cruzimea și nepă sarea zeilor. Devenisem neînchipuit de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sap singură o ieșire în zid. Oricine, cel puțin dintre cunoscuți, mi-ar fi râs în față dacă i-aș fi spus că lumea îmi devenise deodată neîncăpătoare, ca un tricou intrat la apă. Nu-mi rămâneau decât anumite frânturi, oaze de infinit, ca, de exemplu, după-amiezele când ai mei dormeau și în casă era liniște și abia apucam să-mi încheg câteva fărâme de suflet la loc, privind pe fereastră alcătuirea și destrămarea norilor. Singura explicație credibilă a închiderii coridorului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
prin poezie, conceptele de bine și de rău au devenit deodată superflue. Toate cărțile despre spiritualitate, puse odinioară în cutii lipite cu scoci de Janet, readuse ulterior la îndemână, pe rafturile bibliotecii, mi-au devenit deodată inutile. Din această dulce oază de dinaintea păcatului originar al Evei, Janet se vedea ca un cărăbuș care dădea din piciorușe și căruia îi puneam acum capace de Coca-Cola în spinare. În beatitudinea mea paradisiacă manifestam față de lume cruzimea și nepă sarea zeilor. Devenisem neînchipuit de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
greșeli pe care le pot face, fără a se gîndi la efectele care vor urma, le vor suporta atît ei, cît și cei din jurul lor. Totuși, nu e absolut normal ca fiecare să-și dorească să găsească În familie o oază de liniște, care să-l ajute să se refacă după stres? Așa este, dar dacă familia devine terenul de manifestare a nervilor și stresului acumulat din alte locuri, atunci nu va putea fi niciodată acea oază de liniște de care
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
găsească În familie o oază de liniște, care să-l ajute să se refacă după stres? Așa este, dar dacă familia devine terenul de manifestare a nervilor și stresului acumulat din alte locuri, atunci nu va putea fi niciodată acea oază de liniște de care toți avem cu siguranță nevoie. Dar dacă nici În familie nu-și poate descărca omul tensiunile și nemulțumirile, atunci unde s-o facă? Nu din cauza asta se Întîmplă ca unii oameni să se simtă mai apropiați
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
că Dumnezeu, cu mîna lui, avea să aducă sfîrșitul, nu ar fi lăsat El ca oamenii să tot Întindă povestea pînă ar fi trecut deșertificarea și apoi aceștia, cîteva perechi rămase, să o ia de la capăt cu stricăciunea prin cine știe ce oaze; ba, s-ar fi dovedit și mai nesătui, dornici să recupereze, nimic nu ar mai fi stat, atunci, În fața destrăbălării de apoi; deja aproape că nu mai erau opreliști pentru cea care o omora pe bunicuță cu zile. Thomas și-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
atît de mult încît mă obligă să scriu aproape fără încetare. Dar sunt și momente cînd mă rup de ecrane și merg în bucătărie să-mi prepar un ceai verde, sau ies pe balcon ca să hrănesc porumbeii, sau cobor în oaza verde din mijlocul complexului de blocuri și mă ocup de mica mea parcelă de legume. în astfel de momente de pauză se întîmplă însă un alt fenomen : viața mea începe să nu-mi mai aparțină. ea se dizlocă și se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Botanică, în mijlocul unei configurații de blocuri modeste poate fi creată o grădină de legume înconjurată de trandafiri, mi se pare un început de revoluție ecologică, poate semnul unei treziri civice din delirul globalizării. absolut niciun ghid turistic nu indică această oază unde în jur de treizeci de parizieni își cultivă fantasmele vegetale, reconstituind cu parcelele lor lipite unele de altele un fel de falanster demn de viziunile unor utopiști precum saint-simon sau Charles Fourier. Da, în fața computerului și în grădina mea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cele patru decenii de cînd era vizitată sistematic de Bernard : nu îmbătrînea și nici nu se schimba. în timp ce alte hoteluri, vile și case din cartier sufereau mici transformări, Vila Warnotte, cu cele două etaje ale ei plus mansarda, cu minuscula oază de verdeață din jur, rămînea nemișcată în timp. Bernard era convins că acel perimetru, situat imediat în spatele primului șir de vile istorice construite cu fața spre mare, beneficia de multiple energii favorabile. mai puțin expuse vînturilor și intemperiilor, mai puțin
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dramatică, intersecții gigantice, cartiere de case identice alternînd cu benzinării, spații comerciale, magazine discount sau parcele abandonate. Și bineînțeles, nelipsitele Pizza Hut, McDonald’s, Buffalo Grill, Waffle House, Kentucky Fried Chicken... Din cînd în cînd cîte un parc, cîte o oază de verdeață și apoi din nou clădiri utilitare fără nici cea mai mică urmă de intenție estetică. totul îmi era însă familiar, de exemplu toate acele rînduri de case disciplinate pe care le zăream de pe highway - Victor nu mai recurgea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aibă loc un fel de garden party al vecinilor, o inițiativă lansată cu vreo zece ani în urmă și care se extindea cu succes de la un cartier la altul, de la un oraș la altul ? Ceva, ceva se întîmpla în acea oază de verdeață pentru că mai mulți copii își făcură apariția cu baloane, iar un anume domn Bruno, cel mai subtil măcelar din cartier, începu să instaleze un grătar. mă înșelam eu, sau alături de el se afla, cu un sac de cărbune
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
inevitabil, facem parte din ea și, în special, pentru că alegem să ne dăm viața pentru «mântuirea» sa. Nu este vorba de o mântuire «religioasă» în sens păgân, adică în sensul depunerii unui efort pentru a limita răul prin crearea unor oaze și insule de liniște, ci de o «mântuire» conformă cu evanghelia, caracterizată de o participare totală, bazată pe o implicare până la identificarea, în «adevăratul» sens al cuvântului și nu doar din «politețe», cu fragilitatea celuilalt. Se cuvine să ne simțim
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]