2,130 matches
-
Lumina gândului pătrunde acum doar prin interstițiile literelor, care, altminteri, trăiesc mai ales din patetica iubire de sine a autorului. Lumea ca suprafață textualătc "Lumea ca suprafață textuală" În această neputință de a transcende sfera psihologică a subiectivității își are obârșia și pasiunea recentă pentru excentricitate. Cei „excentrici” nu întrețin neapărat un raport polemic cu „centrul” pierdut. De regulă, ei sunt pur și simplu des-centrați. Să luăm un caz relativ recent în istoria culturală occidentală. Actorii „excentrici” ai culturii populare - atât
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pomenesc de acele bizare și fanteziste portrete ale balenei, care continuă, pînăn zilele noastre, să stîrnească neîncrederea oamenilor uscatului. A sosit vremea să corectăm ideile omenirii în acest domeniu, dovedind falsitatea unor astfel de imagini. S-ar putea ca la obîrșia tuturor acestor fantezii picturale să găsim unele dintre cele mai străvechi sculpturi hinduse, egiptene și grecești. Căci, începînd din acele timpuri pline de imaginație, dar lipsite de scrupule, cînd - pe pereții de marmoră ai templelor, pe soclurile statuilor, pe scuturi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acesta n-are limbă; nici cașalotul n-are sau are una atît de minusculă, încît nici nu poate ieși în afară. Dacă, în viitor, vreo națiune foarte evoluată și înzestrată cu un înalt simț poetic, își va întoarce privirea spre obîrșiile ei, spre veselii zei primăvăratici de odinioară și-i va întrona din nou, în cerul devenit între timp pustiu ca un tărîm al egoismului - atunci puteți fi siguri că marele cașalot îi va lua locul lui Jupiter pe tronul suprem
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de balene ar fi o meserie murdară, este o afirmație calomnioasă, lipsită de orice temei. Rămîne însă de respins o altă afirmație: se spune că balenele miros totdeauna urît. Care e originea acestei prejudecăți infamante? După mine, ea își are obîrșia în perioada sosirii la Londra a primelor baleniere trimise în apele Groenlandei, cu peste două veacuri în urmă. Căci vînătorii aceia nu fierbeau pe atunci, cum nu fierb nici acum, grăsimea chiar pe mare, așa cum se procedează și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-și bată joc de el, dar îi înecase infinitul din suflet; nu i-l înecase cu totul, de fapt, ci i-l trăsese într-un abis miraculos, unde sub ochii lui morți, lunecau formele stranii ale unei lumi rămase, de la obîrșii, neschimbate. înțelepciunea, această sirenă cărpănoasă, îi dezvăluia comorile fără de număr; iar printre lucrurile veșnic tinere, vesele și lipsite de inimă, Pip vedea nenumăratele gîngănii de coral care, răsfrînte pe firmamentul din ape, sprijineau lumile uriașe. Vedea și piciorul lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și de suferință. Privește, însă, din același unghi, omenirea în masă: ea îți va apărea, în majoritatea ei, ca o gloată de duplicate inutile, atît în prezent, cît și în succesiunea generațiilor. Dar, oricît de umilă i-ar fi fost obîrșia, dulgherul de pe Pequod nu era un duplicat, deși era departe de a fi un exemplu de nobilă abstracțiune umană; de aceea, iată-l că-și face apariția pe scenă. . Ca toți dulgherii navali și mai ales ca toți cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vârful bâtei, idealul - aservirea maselor sub călcâiul de fier al unei pături subțiri, care simte alunecându-i terenul de sub picioare. Fascismul încearcă să-și deschidă drum mai în toate țările. S-a abătut și pe la noi. Susținut de către țările de obârșie, în special de către Germania hitleristă, încurajat de oficialitate și de nepăsarea cetățenilor, care nu l-au prea luat în serios, se organizează și dă asalt puterii. Armele de luptă fasciste, arme de intimidare și de exterminare, sunt scoase din arsenalul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
, Petru Pavel (1709, Bistra, j. Maramureș - 9.III.1764, Baia Mare), cărturar. Obârșia familiei sale ar fi fost legată, după o tradiție de familie, de vechiul neam al Aroneștilor, din care se ridicaseră în Moldova domnitori. Fiu de preot, A. studiază la Roma filosofia și teologia. S-a întors în țară în 1743
AARON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285140_a_286469]
-
anuleze mereu, prin injustiția istoriei, valorile absolute ale creativității. Există în exploatarea unei astfel de parabole înțelesul dorului de neființă, asumat de Eminescu, Vasile Pârvan sau Lucian Blaga, cei care - nu întâmplător - „inițiază în literatura și cultura noastră curentul către obârșiile cele mai îndepărtate ale mitului zamolxeian, regăsit în temperamentul și în subconștientul rasei”. O viziune sceptică asupra lumii filtrează și fragmentele memorialistice sau confesive pe care poetul Timpului înalt le-a risipit în ultimii săi ani de viață în presa
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
murit acum doi ani, într-un spital/ al țăranilor fără pământ./ Suferea de frigul cel mai cumplit,/ boală socială - refuz organic/ de adaptare la frigul lumii.” Versurile-comentariu vorbesc de o cumplită degradare umană, sub presiunea istoriei absurde. Culpabilizându-se de părăsirea obârșiei, A. trăiește până la capăt drama rupturii, neîmpărtășind iluziile și refugiile compensatoare: „...adevărata mea fire era/ a dezrădăcinatului: rană eram,/ refuzul vindecării”. Familia, neamurile, satul întreg au devenit o lume moartă, iar legatara și cântăreața lor mărturisește inutilitatea verbului poetic, devenit
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
pe baza detaliilor furnizate) ascensiunea ori regresul osmanlâilor, mutațiile de conștiință înregistrate la nivelul societății lor în pragul anilor 1700. După cum se spune în „Prefața” textului cantemirian, Având noi a înfățișa luminii publice creșterea și descreșterea Imperiului Otoman, de la însăși obârșia sa, dinainte ne ies în cale, spre a le explica, unele fapte istorice și genealogice mai de seamă în privința cărora prea adesea marii și serioșii istorici ai creștinătății ni s-au părut a cădea din greu în greșeală. Între acestea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
anul Hegirei, cu ajutorul căreia, urmând socoteala mohamedanilor, am socotit că expunerea aceasta „o putem” înșirui mai potrivit. În al doilea rând, va fi de cercetat despre numele și neamul turcilor. În sfârșit, în al treilea rând, va fi de lămurit obârșia stirpei aliotmanice, care se află de la o vreme în fruntea Imperiului turcesc (așa cum i se spune îndeobște). În această privință, dacă am vrea să susținem că lămuririle noastre vor fi ferite de orice pată și greșeală, fără îndoială că am
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
din jos și cei din sus Misii (redactată în limba română), cât și Cronica cea mare (scrisă în slavo-sârbă) arată rezultatul studiilor sistematice efectuate de Brancovici la București, „autorul grefându-și prezentarea pe fundalul vechilor intenții de a-și exprima obârșia din familia despoților sârbi și rudenia cu familiile domnitoare ale Țării Românești, de Basarabi, Cantacuzini și Băleni”. Să menționăm tot aici că opera capitală a intelectualului sârb este Cronica cea mare și că ea cuprinde o înșiruire de evenimente din
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
se revendicau. „Prin Bizanț - spunea G. M. Cantacuzino - noi ne legăm de marea tradiție clasică greco-romană și suntem solidari cu civilizațiile occidentale. De aceea, pentru noi studiul artei bizantine ar trebui să aibă o însemnătate deosebită. În ea vom găsi obârșia tematicei noastre plastice. Legile și proporțiile arhitecturii bizantine derivă din cele clasice, chiar dacă acest lucru nu e clar la prima vedere pentru toți”. Știrile de care dispune știința contemporană despre aceste raporturi directe sunt, într-adevăr, sumare. Coroborate, însă, aceste
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Beneficiază, între 1805 și 1808, de prelegerile de matematică și astronomie ale lui J. T. Burg, dar și de o pregătire polivalentă, în spiritul enciclopedismului vremii, în artă, literatură și limbi străine. Orientarea umanistă îi resuscită tradiția latinistă și nostalgia obârșiilor romane, făcându-l să aleagă Italia drept patria desăvârșirii sale spirituale. Străbate orașele lombarde, aflate sub stăpânire habsburgică, călătorește până la Neapole și la ruinele Pompeiului și face o temerară descindere, evocată memorabil, în craterul Vezuviului. La Roma aprofundează, între 1808
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
nici n-am crescut fete." 5. Cînd vor afla Egiptenii vestea aceasta, vor tremura auzind de căderea Tirului, 6. și vor zice: "Treceți la Tarsis, bociți-vă, locuitori ai țărmului! 7. Aceasta este cetatea voastră cea veselă, care avea o obîrșie veche, și ale cărei picioare o duceau să locuiască departe. 8. Cine a luat această hotărîre împotriva Tirului, împărțitorul cununilor, el, ai cărui negustori erau niște voievozi, și ai cărui tîrgoveți erau cei mai bogați de pe pămînt? 9. Domnul oștirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
vita obosită! 2. Au căzut, s-au prăbușit împreună, nu pot să scape povara; ei înșiși se duc în robie. 3. Ascultați-Mă, casa lui Iacov, toată rămășița casei lui Israel, voi pe care v-am luat în spinare de la obîrșia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la nașterea voastră: 4. pînă la bătrînețea voastră Eu voi fi Același, pînă la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat, și tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
brațul lui va apăsa asupra Haldeilor. 15. Eu am vorbit, și Eu l-am și chemat; Eu l-am adus, și lucrarea lui va izbuti. 16. Apropiați-vă de Mine, și ascultați! De la început n-am vorbit în ascuns, de la obîrșia acestor lucruri, am fost de față. Și acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său. 17. Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfîntul lui Israel: "Eu Domnul, Dumnezeul tău, te învăț ce este de folos, și te călăuzesc pe calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și absurditățile ce decurg din doctrinele celor ce LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 65 53. susțin alte păreri, nici părerile celor ceși îmbracă ideile într-o formă mai atrăgătoare“ (XII, 10, 1075 a). Așa îi apare ideea că „toate lucrurile își au obârșia în elemente contrarii“. Doar că, observă imediat, unele lucruri, precum cele cerești sau cele divine, nu au contrarii și nu cunosc generare. Ceea ce în seamnă că ideea de mai sus e absurdă, întrucât se atribuie o caracte ristică temporală celor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sibilitățile și absurditățile ce decurg din doctrinele celor ce LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 65 53. susțin alte păreri, nici părerile celor ceși îmbracă ideile întro formă mai atrăgătoare“ (XII, 10, 1075 a). Așa îi apare ideea că „toate lucrurile își au obârșia în elemente contrarii“. Doar că, observă imediat, unele lucruri, precum cele cerești sau cele divine, nu au contrarii și nu cunosc generare. Ceea ce în seamnă că ideea de mai sus e absurdă, întrucât se atribuie o caracte ristică temporală celor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pornită. Ocupase deja vechea citadelă a orașului și trecuse la asediul unei alte fortărețe, aproape de plaja unde rezistau castilienii. În ziua sosirii mele, lupta avea parte de un răgaz. În fața cortului comandantului stăteau câțiva paznici, dintre care unul era de obârșie din Málaga. A fost cel care s-a dus să-l cheme pe Harun, arătând un asemenea respect, încât am priceput că Iscoditorul era unul dintre locotenenții lui Barbă Roșie. Harun își făcu apariția însoțit de doi turci, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu barbă decât soldaților“, decretase el, poruncind tuturor călugărilor să se radă. Pe mine treburile astea nu mă priveau direct, dar, pentru că frecventam cu asiduitate palatul Vaticanului, a mă încăpățâna să păstrez acea podoabă apărea ca o afirmare insolentă a obârșiei mele maure, ca o sfidare adusă papei, cu siguranță ca o manifestare de necuviință. La italienii pe care-i întâlneam, barba nu era un lucru obișnuit, ci mai curând o dovadă de originalitate rezervată artiștilor, originalitate elegantă la unii, excesivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și că acolo va și rămâne. Imperialii se află la nord de Pad și nu-l vor trece niciodată, făgăduia condotierul. Iar din Trastevere până în cartierul Trevi, cu toții ridicau în slăvi vitejia acestui Medici și a ostașilor lui. Romani după obârșie sau doar în trecere, cu toții se luau la întrecere în a-și arăta disprețul pentru „barbarii ăia de germani“, care, cum bine se știe, au cătat întotdeauna la Orașul etern cu invidie, lăcomie și o tenace lipsă de înțelegere. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sînge proaspăt. Pe lumea asta, un nume de familie dăinuie mai puțin decît o migdală zaharisită. În vremurile sale bune, să spunem Între anii 1830 și 1930, mai mult sau mai puțin, colegiul San Gabriel primea crema bogătașilor de rîncedă obîrșie și de sunătoare pungă. Cei din neamul Aldaya și alții ca ei veneau În acest loc sinistru În regim de internat, ca să fraternizeze cu semenii lor, să asculte slujba și să Învețe istoria pentru ca, astfel, să o poată repeta ad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și după ce au căutat toată noaptea împreună, a început a se crăpa de ziuă, când unul dintre cei doi străini, aruncându-și ochii asupra scutului lui Rogero l-a întrebat cu ce drept purta armele troiene. Rogero și-a declarat obârșia și neamul apoi, l-a întrebat la rându-i pe cavaler cu ce drept purta însemnele lui Hector. Străinul răspunse: Sunt Mandricardo, fiul lui Agrican, regele tătar, pe care Roland l-a ucis mișelește. Spun mișelește pentru că în luptă dreaptă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]