1,827 matches
-
Nu trebuia să arate că cedează. Ei bine, dacă Antonio voia să trăiască Într-o mașină, cu atât mai rău pentru el. Dacă vrea să spioneze, să spioneze liniștit - ce-are de văzut aici Înăuntru, Dumnezeu știe. Încercă să deblocheze oblonul, pentru a-l Închide cu totul, dar nu reuși. O enerva gândul că Antonio ar fi putut crede că are puterea să-i alunge somnul. De altfel, era adevărat. Și chiar dacă Îi plăcea sau nu, n-ar fi putut face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Kevin o prinse În brațe strângându-i picioarele și Își șterse nasul de marginea cămășuței ei. Hai să-ți schimb așternutul, Îl Întrerupse ea. — Hai. Îl luă de mână și Îl duse cu ea În bucătărie. Printre zăbrelele desfăcute ale oblonului se vedea Începutul azuriu al răsăritului. N-avea cum să găsească așternuturile curate fără s-o trezească pe Valentina. Ei bine, asta-i, Kevin avea să doarmă fără. Măcar dac-ar fi fost prima dată. Se Întâmpla o dată la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de părul ce-i cădea pe spate. Se Înfățișă albastru. Apoi Își scrise mesajul: TOTAL DEVASTATION. FĂ BUM. În cele din urmă, semnă. Semnă, ca Întotdeauna, cu acel unic semn pe care-l Împrăștiase pe vagoanele metroului, pe blocuri, porți, obloane și trenuri care acum rătăceau În sus și-n jos prin Italia, cu figurile lui lipite pe ele ca niște manifeste, pe care, Însă, nu le vedea nimeni și nu Însemnau altceva decât ceea ce se vedea. Acel unic semn care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vrea să-i vorbească, voi coborî eu. O, tati, vino și În noaptea asta! Astăzi sunt fericită, chiar dacă nu am nimic special de sărbătorit. De fapt e chiar o zi anostă. Simt că se va Întoarce. Când ea a Închis obloanele chiar În fața lui, el a Început să plângă În mașină. Aș fi vrut să-l mângâi. Plângeam și eu. Și eu mă simt singură, ca și el. Dar mama nu va Înțelege asta niciodată. Uneori sper ca ea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trib care mi-a declarat război. Iar Aris Îi declarase Într-adevăr război. Fusese chemat la Chestură În ziua În care se descoperise că vandalul Zero - prins În flagrant delict În timp ce inscripționa mesaje calomniatoare și instigatoare la revoltă mondială pe obloanele fast-food-ului Planet Hollywood din Piața Barberini - răspundea În documente la numele de Aris Fioravanti. Informație confidențială, bineînțeles, căci onorabilul Fioravanti a fost dintotdeauna foarte atent cu nevoile polițiștilor. Distrugerea e un delict important ce poate fi pedepsit cu Închisoare până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Aris, oprind motorul. — Vino, Îi spuse Maja. Clădirea, construită prin anii ’80, era un cub cenușiu Înconjurat de o grădină cu glicine și mandarini - ferestrele sclipeau de fiecare dată când razele de soare străpungeau vălul de nori. Pe unul dintre obloanele Închise ale apartamentului de la parter era prinsă o plăcuță cu inscripția: DE VÂNZARE. La câțiva metri mai Încolo, pe cealaltă parte a străzii, era poarta mereu Închisă a misterioasei vile a Prioratului Maltei. Dacă te uitai prin gaura de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
turnurile gemene ale bisericii Sant’Agnese, dar oricum, nu va ploua, și timpul se oprește, iar ei sunt pur și simplu Împreună, din nou, toți trei. —Ți-ai uitat cadoul, Kevin? Îți fac eu unul. Mai frumos. Dar la Berté obloanele sunt Închise și lumina e stinsă. Pe rafturile magazinului sunt jucării complicate, ca niște machete de preț. Toate cadourile pe care nu le-am făcut copiilor - toate acele gânduri pe care nu le-am avut. Emma m-a exilat fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Începea s-o ia razna, se strângea ca un pumn și Îl apăsa pe mijlocul pieptului ca un bolovan. Se Întrebă de unde avea să găsească puterea. De unde atâta forță. — Bineînțeles, spuse. Se Îndreptară spre farmacia Tritone, dar când ajunseră acolo obloanele erau deja Încuiate cu lacătul. De-acum toate magazinele erau Închise. — Stați liniștiți, vi le cumpăr mâine, Îi liniști Antonio. Pipăindu-și temător pieptul, se gândea că, dacă inima i-ar fi căzut din cămașă ca un bănuț, nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fly-girl, artistele de street-art cu nume de imitație metropolitană și suburbană - Butter-Fly, Daphne, Hu 72 sau Lady Blue, pe care Aris le frecventa. Scriitoare. Fete care acopereau cu un strat de vopsea groasă și agresivă table ruginite, fabrici dezafectate, autobuze, obloane și blocuri. Majei Îi păreau toate astea mâzgăleli și pete puerile, provocări barbare, incomparabile cu picturile baroce care tapetau pereții casei sale. Aris Încercase de mai multe ori să o convingă pe ea, admiratoare Învechită a madonelor, că astăzi arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
du-te, prostule, și vinde inelul la Târgoviște, pe la prăvăliile de pe strada pe care îl întâlnise pe ciung și pe care o vedea cu ochii minții, luminată de soarele lunii mai, când privise cu uimire toate lucrurile frumoase, agățate pe obloanele prăvăliilor. Du-te și vinde inelul și cumpără-ți ceva, o bucată de pământ - ori pleacă în lume! Însă știa bine că Iscru nu-l aude. Ajunsese la pământul negru și acum făcea groapă răsucind într-o parte și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Mergi! Marie Încerca să gîndească, era mai bine să iasă, poate că se vor Încrucișa cu cineva, poate că va găsi un mijloc să dea alarma, să-l ajute pe Lucas dacă mai era vreo șansă. Dar străduța era pustie, obloanele rămîneau Închise. Ajunseră În port, și el pustiu la ora aceea matinală, pescarii plecaseră deja odată cu refluxul, nu era țipenie de om, destinul Îi era potrivnic. Stéphane o conduse pînă la vedeta jandarmeriei, ea opuse rezistență, dar el o azvîrli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Înapoie În camera sa, neputîndu-se Împiedica s-o cerceteze cu ochii de parcă s-ar fi așteptat să vadă răsărind din trecut o nouă fantomă. Totul era pașnic și doar zgomotul familiar al vîntului tulbura liniștea. Încuie totuși ușa. Un oblon se izbi. Cu nervii la pămînt, se răsuci În direcția ferestrei. Ochii i se măriră. De cealaltă parte a geamului, părînd că plutesc În văzduh, doi ochi mari și verzi se uitau la el. Preț de o secundă, văzu chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lașitate. Era Încă devreme cînd ajunse la jandarmerie. O salută scurt pe Annick: aceasta băgă de seamă cearcănele și mutra Încruntată fără să facă nici un comentariu. - Cafea? Marie Încuviință fără să se oprească. - Așteaptă, am să mă duc să deschid obloanele de la birou. TÎnăra polițistă flutură din mînă În semn că se va descurca și singură, intră În birou și se Îndreptă spre fereastră, cînd se poticni de un pat de campanie așezat de-a curmezișul Încăperii. Se prăvăli cît era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vorbi... despre lucrurile despre care vorbim mereu. Poate o să jucăm Monopoly. Asta În cazul În care ne vom plictisi sau ceva de genul ăsta. Mai dau o foaie și mă străbate un fior de Încîntare. Ăsta are și parchet și obloane ! De cînd mă știu mi-am dorit o casă cu parchet și obloane ! Și uite ce bucătărie de vis are, cu blaturi de granit... Vai, o să fie nemaipomenit. Abia aștept ! Iau fericită o gură mare de vin și tocmai mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cazul În care ne vom plictisi sau ceva de genul ăsta. Mai dau o foaie și mă străbate un fior de Încîntare. Ăsta are și parchet și obloane ! De cînd mă știu mi-am dorit o casă cu parchet și obloane ! Și uite ce bucătărie de vis are, cu blaturi de granit... Vai, o să fie nemaipomenit. Abia aștept ! Iau fericită o gură mare de vin și tocmai mă las confortabil pe spate, cînd Connor zice : — Ce zici de chestia asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
aud glasul, parcă-mi trece o săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. CÎt se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul meu. Mă iubește și eu Îl iubesc și mă mut cu el. Și vom avea parchet, obloane și bucătărie cu blaturi de granit. Na. Na. CÎnd ajung acasă, o găsesc pe Lissy În genunchi În sufragerie, ajutînd-o pe Jemina să intre În cea mai strîmtă rochie neagră de piele de căprioară pe care am văzut-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care, Într-un moment crucial, mă trezesc gîndindu-mă „Sper să nu cadă lumînarea parfumată“, ceea ce mă cam distrage un pic de la ce fac. Oricum. Am făcut sex. Iar diseară mergem să vedem un apartament. N-are nici parchet, și nici obloane - dar are jacuzzi În baie, ceea ce e destul de cool. Așa că se poate spune că viața mea decurge cum nu se poate mai bine. Nu știu de ce mă simt așa de nasol. Nu știu care-i... Nu vreau să mă mut cu Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
deși numai ȘEFUL GĂRII a auzit cuvintele CASIERULUI; pe aceste râsete dispar în spatele ușilor; din când în când, fețele lor schimonosite de râs apar la geamuri și în spatele ușilor întredeschise; încep să-și închidă apoi geamurile și ușile, să trântească obloanele și să lucreze meticulos la încuietorile acestora, totul pe gesturile unui balet mecanic și pe fondul sonor al râsului; personajele se vor mișca în cadrul ușilor și al ferestrelor precum păpușile unui ceas medieval.) HAMALUL (Apariție de o secundă la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trebuie să-ți iei și niște pantofi albi, de nisip... IOANA: Strânge-mă în brațe... Tare... (Se face tot mai frig și mai întuneric; scurte rafale de vânt, se deschide o ușă de câteva ori, bătută de vânt, se clatină obloanele, clopotul de pe peron; senzație de straniu, de care plutește în aer.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fascinat de senzațiile sale.): Iar mi se pare... mi se pare că se ciocnesc două picături de apă... Mi se pare că se rostogolește o picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
semnalizatoarele cu halogen. Pe cap avea o tichie tricotată, prăzulie. Un bătrânel, cocârjat, cu o bărbuță colilie, stângând la piept o servietă din vinilin verde, se ghemui la picioarele lui. Râdea pițigăiat, sclipindu-și și el tăciunii aprinși, ascunși sub obloanele unor pleoape zgrunțoase, groase, răzbuzate. Din stufăriș mai scoase capul, întrebător, unul, deșirat, cu o față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când televizorul nu funcționa și-mi propteam bărbia în câteva perne, închizând ochii și ascultând cu luare aminte fiecare zgomot al camerei. Pe atunci îmi plăcea să-mi închipui că sunt un câine-lup care ciulește urechile. Auzeam ticăitul ceasului, scârțâitul obloanelor de la parter, freamătul vișinului din curte. Uneori ploua, iar sunetele țâșneau de peste tot în ritmul unor mici tobe. Îmi lipeam urechea de podea, procedeu copiat din filmele cu indieni. Multă vreme nu se întâmpla nimic; fiecare secundă o alunga pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Ajungând la podul de cale ferată cu ambele oglinzi retrovizoare la locul lor, din fericire, am traversat și am pătruns pe teritoriul nimănui. Acolo, străzile erau late, dar în cea mai mare parte straniu de goale, cu magazine dărăpănate, cu obloane și, ici-colo, câte un vânzător de mașini la mâna a doua. Colonizarea de către tinerii orășeni educați și ambițioși se oprea brusc aici. Nimeni nu voia să locuiască în zona aceea, atât de aproape de cartierele de locuințe sociale, dacă avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
le iscă se unduiră pe canal În sus și se jucară cu cadavrul, Împingându-l Înapoi spre zidul debarcaderului. Pe când clopotele băteau ora cinci, o femeie din una dintre casele Înălțate deasupra canalului cu fața spre campo deschise cu putere obloanele verde-Închis de la bucătărie și se Întoarse pentru a face mai mică flacăra sub ibric. Fără să fie trează pe deplin, puse câteva lingurițe de zahăr Într-o ceașcă mică, opri aragazul cu o mișcare exersată din Încheietura mâinii și turnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
apăsare sufletească... Simțea și vedea totul limpede, ca în oglinda unei ape liniștite... ... Întins pe spate, cu mâinile sub cap, bătrânul Iorgu rămase cu privirea fixă în tavan, pradă gândurilor de demult, apoi, încet-încet, pleoapele îi căzură grele ca niște obloane... Trecuse de Sf. Maria-Mare... Era de Înălțarea Sfintei Cruci. Arșița zilelor de vară a trecut demult... Soarele mutându-și drumul tot mai spre orizont, trimite razele blânde, tot mai blânde care învăluie dealurile și văile. Pâlcurile de copaci din cimitir
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
merg la Biserică să aprind o candeluță și lumânări la Maica Domnului, pentru iertare!.. murmură el. ...Iartă-mă, Fata, că azi nu vin la cimitir... dacă Dumnezeu mă ajută, vin la tine, mâine, miercuri!.. Pleoapele îi căzură grele, ca niște obloane, și adormi. A mai avut vreo două vise scurte, în care a vorbit cu Vasilica, dar n-a văzut-o... doar glasul ei se auzea de departe, de undeva din neant, că-l striga încet, abia șoptit: ”Go-gu... Go-gu..!” De
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]