8,125 matches
-
-nfurii că mă vede c-arăt jalnic? - Na, o zi mai tâmpită, am băut ieri cam mult, încă mai scârțâi. Nu-i nimic, termin cafeaua și plec. Nici nu trebuia să dau buzna. Voiam să te văd, nimic altceva. Sunt obosit, obosit de toate, fată dragă, nu prea mai știu de ce să mă țin, n-am coada de ceapă. Povestea eternă cu punctul de sprijin, nu? Mă așez lângă ea, îmi vine să râd, oftez ca un țânc luat de mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că mă vede c-arăt jalnic? - Na, o zi mai tâmpită, am băut ieri cam mult, încă mai scârțâi. Nu-i nimic, termin cafeaua și plec. Nici nu trebuia să dau buzna. Voiam să te văd, nimic altceva. Sunt obosit, obosit de toate, fată dragă, nu prea mai știu de ce să mă țin, n-am coada de ceapă. Povestea eternă cu punctul de sprijin, nu? Mă așez lângă ea, îmi vine să râd, oftez ca un țânc luat de mamă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
liniștite silențios ca o iguană. Înotă Încet, fără să facă spumă, uitînd de rechini și de vizitele lor sporadice În golf, știind că acolo, În Galápagos, era atît de multă viață În apă, că nici un rechin nu s-ar fi obosit să dea atenție unei prăzi prea mari. Nu era un bun Înotător, dar nici distanța nu era mare, și ajungînd acolo nu se simți obosit cînd se agăță de marginea bărcii de rezervă, ci numai excitat. Așteptă, iscodind din apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puțin Biblia... Ia te uită! exclamă el entuziasmat de propria-i descoperire. Ce mai lunetă! Cea mai bună pe care am văzut-o vreodată... O să mă ajute să-mi păzesc oamenii... Deodată Își curmă vorba, ca și cum s-ar fi simțit obosit În urma unei discuții Însuflețite cu care nu era obișnuit sau s-ar fi văzut asaltat de o grabă bruscă, Îngrijorat ca nu cumva să se trezească cineva de pe puntea-platformă. Tăcu mîlc, trăgînd cu urechea, și Îl liniști faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
privit de ochii unui bărbat căruia viața avea să i se scurgă din vine În numai cîteva clipe. Fu o noapte lungă. Noaptea cea mai lungă din istoria acelor insule, probabil; noaptea În care murise un bărbat, iar celălalt nu obosea să violeze o femeie inertă Încă, o femeie care, de fiecare dată cînd Își venea În fire, Își pierdea iarăși cunoștința, oripilată. Cu numai o jumătate de oră Înainte de revărsatul zorilor, Oberlus se ridică În picioare, o legă cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Să aibă Încredere În acest curent ar fi fost tot o formă de sinucidere, mai lentă și mai disperată, și de aceea intuia că nu astfel procedase unul ca Gamboa. Se afla În continuare acolo, ascuns, la pîndă, așteptînd să obosească să-l mai caute și să renunțe, pentru a-și Începe atunci jocul În sens invers și a se transforma din vînat În vînător. După ce verifică toate ascunzătorile naturale pe care i le oferea insula, nu mai rămînea, după cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Mă aveau; le aparțineam, și cu toate astea trăiau chinuiți de teama că aș putea să dispar În orice clipă - dădu din cap, descumpănită. Niciodată nu erau siguri pe ei, iar asta, poate, m-a determinat să-i părăsesc. — Mă obosești, Îi spuse el cu naturalețe. Hotărăște-te odată ce vrei să faci, fiindcă n-am de gînd să stau aici și să ascult povestea ta stupidă. — O să stai acolo pînă cînd hotărăsc eu. Iguana Oberlus Își aținti privirea asupra ei, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sadism rafinat, nici măcar nu se mai arăta brutală și tiranică cu ea și nici nu o mai viola, maltratînd-o ca odinioară, ci se mărginea la a o poseda, cu autoritatea soțului sever care-și cere drepturile cînd se Întoarce acasă, obosit după o zi de muncă. S-ar fi zis că relația lor, acea deosebită și ciudată „lună de miere” pe care o trăiseră - violentă, sfîșietoare, respingătoare și aproape Înspăimîntătoare -, se terminase și pătrundeau, ca atîtea alte cupluri, pe cărarea lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
celui care nu vîslește am să-i tai picioarele și boașele Înainte de a-l arunca la pești. Începură așadar să tragă la rame, și cîte unul dintre ei se odihnea vîslind foarte Încet, căci Oberlus știa că nu-i putea obosi excesiv, dar mai știa și că, dacă se opreau, curentul ce venea dinspre cotinent i-ar fi făcut să piardă imediat terenul pe care-l cîștigaseră. Puse În fața lui o busolă care rămăsese pe Río Branco, Îi porunci Niñei Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai spus. Nu există răsărit... L-au luat; marea a Înghițit continentul; pămîntul a dispărut și nu mai sîntem decît noi trei, condamnați să plutim pînă la sfîrșitul timpurilor... De ce nu vrei să mă crezi? - Te cred, spuse el Întretăiat, obosit de efortul constant pe care-l făcea. Și dacă, În loc să stai trîntită acolo, ai veni aici și ai vîsli, ai fi și mai convingătoare... Nu mai există nimic; numai marea, dar acoperind pămîntul poate că a devenit mai puțin adîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
note, pentru că semeni mai mult cu mine decât îmi pot eu aminti vreodată că am arătat. Pentru că sunt obosită să mă urăsc și să mă complac și să-mi spun povești vechi care oricum n-au fost niciodată adevărate. Am obosit să fiu mereu eu, eu, eu prima. Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară? Și te rog să nu vii după mine. Fii noul centru al atenției. Fii un mare succes, fii frumoasă și iubită și tot ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
val de răcoare plin cu miros de frunză crudă și de liliac înflorit, dulce-amar. Muzica se angajă într-un tango argentinian, un chelner aproape că-l somă să-și ia un pahar de pe tava grea de argint, insul era destul de obosit și de transpirat și voia să scape de povară, își făcu drum în apropierea lui Pangratty. Ministrul Coriolan Popa, ei, nu era chiar ministru, dar conta mai mult decît o jumătate de guvern, molfăia un pateu cu brînză, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aștepta la un sprijin pe care nici nu-l bănuise, discret, dar îndeajuns de insistent, încît să-l împingă mai în față. " Cine se exprimă frumos înseamnă că gîndește bine. Doar se știe că la început a fost cuvîntul", nu obosea să repete Mihail cînd citea raportul vreunui inspector chiar în prezența acestuia, cu lumina lămpii căzînd pe hîrtie și cu obrazul aflat în întuneric. Leonard Bîlbîie simți că este cuprins de emoție, se bucura sincer și avea toate motivele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dispusă să creadă că are o defecțiune de memorie decît să fie încurcat și stînjenit cînd îl salută și îi trimite bezele o figură ce i se pare necunoscută. La început s-a agitat cît s-a agitat, apoi a obosit, pînă la urmă a început să nu-i mai pese, și ce dacă Basarab și-a dat seama că este un intrus, afacerea este încheiată, faptele s-au consumat! O să-i raporteze lui Mihail concluziile sale, nu erau alarmante, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie nu-și putea desprinde privirea de pe obrazul lui. Șeful era foarte schimbat, schimbat dacă ținea cont de ultima lor întrevedere sau chiar dacă numai se referea la "imaginea standard" pe care și-o făcuseră despre el toți funcționarii Serviciului. Era obosit, cenușiu la față, ochii băteau într-un galben de frunză uscată, pielea obrajilor se lăsase ca la hîrciogi și nici nu se mai auzea atît de clar și de distinct pufnetul pe nas care niciodată nu știai ce înseamnă, nemulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cinci cufere, au hodorogit și de atunci n-au mai ieșit. Stau ca doi huhurezi, domnule Popianu, și nici pe servitori nu-i lasă înăuntru. Le-au spus să așeze mîncarea în hol și să nu-i deranjeze că sînt obosiți și suferinzi." "Obosiți și suferinzi? De o săptămînă? Păi dacă erau suferinzi de ce le-a trebuit să bată drumul de la Comana prin hîrtoapele astea? Domnișoară, ceva nu e în regulă și din păcate această neregulă se întîmplă chiar în Vilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ferdinand, timp în care Basarab Cantacuzino se agitase, desigur, în felul său, destul de mult. "Se agitase" însemna că telefonase personal, ceea ce l-a pus pe gînduri pe inspectorul însărcinat cu supravegherea discretă a zonei, prințul necatadicsind în general să se obosească pentru atîta lucru. Plătea pentru asta cam trei-patru secretari, oameni educați și plini de rafinament, încît te puteau face să crezi că vorbești chiar cu Excelența-sa în persoană. Preocuparea față de alcătuirea regenței fusese serioasă și Mihai Mihail a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se rărise părul, trăsăturile se accentuaseră și, în fapt, părea mult mai în vîrstă decît era cu adevărat. Ochii lui galbeni nu clipeau. I-a făcut un semn, abia perceptibil, să ia loc. Observă o expresie de ușurare, probabil îl obosise drumul ori nu prea mai avea putere să stea în picioare. Aproape sfîrșit domnul Mihail, aproape sfîrșit! Nu era un semn bun pentru discuția ce avea să urmeze, s-ar putea să aibă o reacție neașteptată; cei care se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simți agresivitatea lui Mihail. Era un moment delicat. Nu-i plăcea să piardă din neatenție. "Dar moartea inspectorului Bîlbîie poate schimba situația existentă?" Mihai Mihail își frecă tîmplele după ce închise încetișor ochii. Era un truc vechi, lăsa impresia că este obosit, de fapt atunci mintea lui mergea cel mai iute. Plescăi zgomotos, pufni iarăși "ce să vă spun, nu știu. Încă nu știu. Nu știu nici măcar cum s-a întîmplat. Uite, ești aici de o jumătate de oră, ai venit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la care probabil că le supun. Se ridică în picioare, considerând reuniunea Consiliului încheiată. Aceasta este decizia mea, îmi asum întreaga responsabilitate și ordon să fie respectată. Porni către colibă lui, atât de încovoiat și cu un mers atât de obosit, încât ai fi crezut că a-mbătrânit cu douăzeci de ani într-o singură noapte. Atenția tuturor se mută asupra lui Hinói Tefaatáu, care stătea, tremurând, în ultimul rând al celor prezenți. —Taaroa să mă apere! bâigui, cu lacrimi în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a degetului mare, poți cauza constipație. Masajul gleznei în jurul părții superioare a piciorului poate cauza diaree. Masajul zonei interioare a călcâiului poate cauza impotență sau migrene. Dar nici una dintre astea n-o să-ți aducă bani, așa că de ce să te mai obosești? Taxiul oprește lângă un morman de piatră cioplită, ambasada vreunei economii petroliere din Orientul Mijlociu. Un paznic în uniformă deschide portiera și Lentil coboară din mașină. Cobori și tu. În hol, un alt paznic te controlează cu un detector de metale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în perna albă de mătase. O să râdeți, dar zvonurile astea sunt adevărate. Apăsând unde a apăsat Angelique, lucrând zona reflexului genital de pe suprafața plantară a călcâiului, l-a făcut pe bărbat să geamă cu fața în pernă. Înainte să-ți obosească mâinile, omul nechează, scăldat în sudoare, cu mătasea albastră a pijamalei lipită de spate și de pulpe. Când a tăcut, când nu-ți poți da seama nici dacă mai respiră, Angelique șoptește că e timpul s-o ștergem. Omul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
moartea ei. Domnișoara Hapciu, viitoarea stafie a acestui loc. Ștergându-și brațul de picături, Tovarășa Lătrău spune: — Scârbos! Spune: Unde-ai crescut, într-o sferă de plastic? Și domnișoara Hapciu spune: Da, cam așa ceva. Pețitorul se retrage, spunând că e obosit și are nevoie de somn. Și se furișează în pivniță să saboteze centrala termică. N-ar avea cum să ghicească, dar Ducele Vandalilor i-a luat-o înainte. Așa că rămânem noi, restul, așezați pe perne de mătase și pernuțe pătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de la închirieri aveau să-i sune ca să-și ia înapoi echipamentul de filmat. Nelson era acasă, cu Tess, sau nu era. În a treia zi, ea s-a coborât din pat doar ca să meargă la baie. Nici nu s-a obosit să dea telefon la serviciu să le spună că era bolnavă. Inima continua să-i bată, orice ar fi încercat. Ceea nu înseamnă că a încercat totul. Nu merita efortul să se apuce de băut sau să măsoare mașina ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cinci dolari ai lui Webber au făcut aproape șase sute în seara aia. Nici un pumn n-a plecat din barul ăla neistovit, netatuat cu albastrul și roșul și verdele rimelului de pe fața lui Flint. Unii l-au lovit până le-a obosit mâna, apoi s-au pus din nou la coadă să-i dea și cu cealaltă. Cântecul ăla plângăcios din Titanic aproape l-a băgat în mormânt pe Flint. Cântecul și tipii care purtau ghiuluri imense pe degete. După care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]