6,770 matches
-
toate, dar n-au ce avem noi: mâncărurile tradiționale, obiceiurile, colindele. Acum însă cu voi vom face un Crăciun pe cinste, ca la mama acasă. Cecilia chiar te rog să pregătești cina, c-o fi și băiatul acesta flămând și obosit. Până Cecilia a aranjat masa, Filip Ardeleanu și Matei s-au întreținut în discuții. După cină au mai stat de vorbă toți trei, apoi Filip a mers la culcare, atrăgându-i atenția Ceciliei să aerisească puțin camera în care avea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și social care să aibă un sprijin politic. —Matei, dacă vrei să mănânci ceva, ia-ți din frigider ce—ți place, că văd că fata asta a noastră încă doarme. —Las-o unchiule să doarmă cât vrea. Este și ea obosită. Aseară s-a culcat târziu. Trăsesem eu un somn bun și când am venit să beau puțină apă, ea încă făcea curățenie în bucătărie. —O înțeleg că are mult de lucru și de învățat. Citește și scrie până seara târziu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
picioare, nu voia să știe de oboseală. Mai întrerupem puțin, o sfătuia Matei. Să mai fac câțiva pași. Au! Cad, se dezechilibra Natalia. —Te-ai lovit? Nu, că m-ați prins dumneavoastră la timp. —Vezi? Ți-am zis că ești obosită. Gata pe ziua de azi. Am terminat antrenamentul. —Bine că n-a fost celălalt doctor, că poate m-ar fi certat dacă nu-l ascultam. Bine ți-ar fi făcut. Altădată când nu ții seama de ce-ți spun, am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu? Să nu te apropii de el până nu suntem noi cu tine. După ce au mâncat, au mai discutat curioși fiecare să afle noutăți unii despre alții până când i-a cuprins somnul și în special pe Cecilia care era foarte obosită. A doua zi, Cecilia s-a trezit ceva mai târziu, s-a spălat, s-a aranjat ca pentru întâlnirea cu Matei și a pornit spre spital. Până la cabinetul lui nu s-a întâlnit cu nimeni. A intrat și s-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
A rămas încântată, Cecilia cu unele mici observații despre care Matei i-a promis că va ține seama și într-un timp scurt va fi totul cum îi place ei. —Matei, suntem transpirați de-atâta joc, de statul în picioare, obosiți. Să facem un duș ca să revenim la normal. -la asta m-am gândit și eu, draga mea. Fac eu primul, deși ar trebui să-ți dau întâietate, dar te văd preocupată de cercetarea încăperilor. Până te familiarizezi cu toate, eu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
liniștește-te. Am să-ți explic totul, promit, dar numai te rog să nu te mai miști atât, nu te simți bine. - Poftim?! Dar eu... - Nu mai vorbi, ești încă slăbită. Acum, tu nu te simți bine deloc și ești obosită. - Șerban! - Da, mamă? - Cum vine asta?! - Nu-i nimic de zis deocamdată, mamă; doar rămâi liniștită, atât te rog; ești obosită. - Dar nu-i nici pe departe așa cum spui tu... Mă simt bine, mă simt perfect, mă simt ca și cum m-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bine. - Poftim?! Dar eu... - Nu mai vorbi, ești încă slăbită. Acum, tu nu te simți bine deloc și ești obosită. - Șerban! - Da, mamă? - Cum vine asta?! - Nu-i nimic de zis deocamdată, mamă; doar rămâi liniștită, atât te rog; ești obosită. - Dar nu-i nici pe departe așa cum spui tu... Mă simt bine, mă simt perfect, mă simt ca și cum m-aș fi trezit din somn adineauri. Nu sunt obosită; dimpotrivă, sunt atât de odihnită, încât parcă aș fi dormit continuu, cât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nimic de zis deocamdată, mamă; doar rămâi liniștită, atât te rog; ești obosită. - Dar nu-i nici pe departe așa cum spui tu... Mă simt bine, mă simt perfect, mă simt ca și cum m-aș fi trezit din somn adineauri. Nu sunt obosită; dimpotrivă, sunt atât de odihnită, încât parcă aș fi dormit continuu, cât zece oameni într-o lună întreagă! Șerban, ce caut eu aici, de fapt? - Te rog, liniștește-ți inima, am să te lămuresc. Tot ce sa întâmplat este că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un polițist și de o fată drăguță. Charlie Chaplin Tabloul I Locul: Craiova, România. Timpul: seara. Anotimpul: toamna. Personajele: tânăr student; tânără studentă, iubita acestuia; milițian (mai mult sau mai puțin) în exercițiul funcțiunii. Conduc mașina tatălui meu, o prematur obosită Dacie albă. Pe locul din dreapta, prietena mea discută cu înfrigurare ultimele detalii ale piesei de teatru pe care tocmai o văzuserăm pusă în scenă, cu fast, la Național. Ca să scurtez drumul spre casă, semnalizez și o iau la stânga, pe un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la ghișeul destinat împrumuturilor, nu depunerilor de numerar, cum am putut expedia o scrisoare, deși poșta se închisese de aproape o jumătate de oră. Nimeni nu m-a insultat, nu a ridicat tonul în prezența mea, nu a părut trist, obosit sau plictisit că mă vede la față (nici măcar vânzătoarele după opt-zece ore de lucru); mai mult, m-am simțit permanent înconjurat de bunăvoință afectivă și de atenție nedisimulată. Vinovat eu însumi de tarele naționale ale țâfnei și suspiciunii față de celălalt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să existe. Să fie, pur și simplu. Iar tu te vei lăsa cuprins în miezul ei cald și vei ști că, flămând, vei primi hrană, că, însetat, izvorul însuși îți va fi deschis la picioare. Vei cunoaște odihna, tu, cel obosit, și ție, rănitului, îți va fi dată alinarea. Ne-am început lunga călătorie pe pământ adorând Zeița-Mamă. Femeia indiană există pentru a nu ne lăsa să uităm acest lucru, pentru a ne întoarce la leagănul cel dintâi al firii, acolo
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mea străină, plină de trauma unei alterități care simt că îmi va scăpa pentru totdeauna, maculează peisajul. În Japonia, toată lumea doarme. Este o țară, cum s-a spus pe undeva, cuprinsă de o hipnomanie colectivă. Sunt japonezii chiar atât de obosiți? Cu siguranță, sunt mai obosiți decât noi. Să fie totuși asta singura explicație? Există autobuze în care numai șoferul este treaz. Din orice poziție, stând frumos pe scaun ca și cum ar fi treji, cu picioarele răsfirate, cu capul contorsionat, cu gurile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
unei alterități care simt că îmi va scăpa pentru totdeauna, maculează peisajul. În Japonia, toată lumea doarme. Este o țară, cum s-a spus pe undeva, cuprinsă de o hipnomanie colectivă. Sunt japonezii chiar atât de obosiți? Cu siguranță, sunt mai obosiți decât noi. Să fie totuși asta singura explicație? Există autobuze în care numai șoferul este treaz. Din orice poziție, stând frumos pe scaun ca și cum ar fi treji, cu picioarele răsfirate, cu capul contorsionat, cu gurile deschise, pe bănci, pe măsuțele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
atunci mai bine ar sta o zi acasă și s-ar odihni, tot nu este de nici un folos la lucru. Ce poate fi mai normal decât asta? Ei bine, un japonez gândește tocmai invers: dacă această persoană este atât de obosită, încât adoarme în timpul ședinței, atunci ea a dat dovadă de un mare devotament față de companie, fiind, totuși, prezentă în ciuda evidentei stări de epuizare în care se află. Firește, nu este un lucru bun faptul că doarme, dar nu este nici
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ochii peste hârtiile de pe masă și a citit că actele erau pe numele lui. Astfel a înțeles că este proprietarul a tot ce era acolo: casă, grădină, câteva păsări și animale. Bucuria lui Norocel a fost fără margini. VOIAJUL Ajuns obosit, afară zăpușeală, în troleibuz înghesuială, pe scară miros din combinat de toate felurile, în atmosferă ploaia aștepta să cearnă. Nori plumburii zburau cu rapiditate și, nemulțumiți de ceea ce făceau, se vânturau pe jos odată cu praful și hârtiile lăsate la întâmplare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Cocone vor fi vânduți la târg iar banii astfel obținuți vor fi dați fostului lor stăpân pentru a-și cumpăra un singur și bun cocoș pentru ograda lui. CALUL ȘI CĂȚELUL Un om din Cristinești s-a întors de la pădure obosit și flămând. A deshămat calul și l-a slobozit prin grădină. După ce a mâncat omul s-a dus la cârciumă să se cinstească. După ce a frunzărit prin grădina stăpânului, calul a dărâmat gardul și a intrat în grădina vecinului unde
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la un moment dat soția, care adâncită într-un morman de hârtii, a răspuns tot printr-o întrebare: -Ce ți-a venit? -Nu știu ce mi-a venit, întrebam și eu așa... -Mai avem ... i-a răspuns aceasta scurt. -Sunt obosit și mi-e cald, soarele arde destul de tare ... știi doar că am dormit puțin, ne-am trezit de vreme ...a răspuns soțul. -Deschide geamul, dă radioul mai tare ... Ce să facem acum? Asta este viața noastră dragă, trebuie să muncim
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
multă vreme nealterat de răutățile lumii. Ori de câte ori reveneam, găseam cu emoție și bucurie încă de la intrarea-n sat, mirosul plăcintelor poale-n brâu și mirosul răscopt al povirlei cu care gospodinele adeseori se mândreau de ceea ce ieșea din palmele lor obosite și bătătorite de muncă. Dulceața din nucă și aceea din cireșe amare, ocupă locuri de frunte în preocupările gospodinelor din Cristinești. Nu am găsit niciodată viața schimbată în satul meu, ori de câte ori am revenit, doar văile și dealurile parcă sunt mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
viu și bun, din perspectiva întregii suferințe și a răului acestei lumi, se află în fața unei enigme, prezentă în istoria omenirii încă din timpurile cele mai vechi: sub formă de întrebare cu glas puternic sau șoptită, de plângere amară sau obosită, sau chiar de cerere derivată din cinism sau indignare. De ce Dumnezeu nu a evitat suferința? Filozoful grec Epicur, aproximativ în anul 300 î.C., pleca de la această întrebare în critica pe care o făcea religiei. În timpul Iluminismului, filozoful raționalist Pierre
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Sacră, VI, 1, 1939, pp. 4-5) Ultima dorință sau "Las cu limbă de moarte..." Nu știu când și nu știu unde, cineva a spus, odată: Scopul vieții este ... moartea". Ca atare, dorința noastră de a trăi nu este altceva decât drumul călătorului obosit, care în arșița soarelui de vară grăbește să ajungă cât mai curând la capăt și să găsească un izvor de apă răcoritoare, iar iarna în bătaia viforului de gheață, grăbește găsirea unui adăpost cald și sigur. Frumusețea vieții nu stă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și toledană, care intra și ieșea din teacă cu un șuierat metalic interminabil ce-ți făcea pielea de găină. Apoi se privi o clipă În oglinda strâmbă, reflectându-i doar bustul, care se afla În Încăpere și schiță un zâmbet obosit: — Pe Dumnezeul meu, spuse Între dinți, că mi-e sete. Și fără alte comentarii mi-o luă Înainte pe scări În jos, apoi pe strada Toledo până la taverna Turcului. Pentru că nu avea pe el capa, mergea pe partea Însorită, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
panglica de aceeași culoare. Cât despre jupân John Smith, cel mai tânăr din ei, acesta venea călare pe un șarg. Haina lui era castanie; avea cizme de călărie din piele și o pălărie cu trei pene mici, albe. Amândoi arătau obosiți și colbuiți, ca oamenii care călăriseră câteva zile fără istov. Bagajele lor erau puține, constând din doi saci de voiaj, fiecare prins În curele de crupa calului. Ascuns În umbra unui portic, Diego Alatriste privi fanarul pe care el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
era bine trasă pe ochi, capa răsucită oarecum În jurul gâtului și, În ciuda orei Înaintate a dimineții, avea obrajii nebărbieriți: tocmai el care, cu disciplina-i de vechi soldat, punea atâta preț pe Înfățișarea sa. Ochii lui deschiși la culoare păreau obosiți și bănuitori În același timp; părea a merge prin mulțime cu atitudinea celui care, dintr-un moment În altul, se așteaptă la ceva neplăcut. După primele cuvinte, păru a se destinde puțin, când l-am asigurat că nimeni nu Întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ce mi-a răspuns Diego Alatriste când m-am repezit să-l Îmbrățișez, felicitându-l că scăpase cu viață?... Păi m-a privit cu ochii ăștia ai lui, Înghețați ca blestematele de canale olandeze, și mi-a zis: „Eram prea obosiți ca să fugim“. Nu l-au căutat noaptea, așa cum se aștepta, ci pe Înserat și Într-un fel aproape oficial. Cineva bătu la ușă, și când am deschis, m-am pomenit față În față cu figura aspră a locotentului de alguazili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o perniță să și-o pună la spate. Înțelesese că ei îi plăcea încă din copilărie să se întindă la taclale, cu prietenele, stând pe jos și-și făcuseră un obicei ca la terminarea exercițiilor de qigong, dacă erau foarte obosiți, să stea puțin la povești așezați astfel, cu câte o perniță la spate, sprijiniți de mobilierul din cameră. Cum a fost viața ta Arm? o iscodi Bart, dornic să afle cât mai multe lucruri despre femeia aceasta, care-i părea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]