4,431 matches
-
matein? După ce a înregistrat în detaliu, cu paciență benedictină, puzderie de opinii privitoare la ,spectrul ultimului Caragiale" , pe un areal vast, cu reacții fie de asociere, fie de neconvergență, ultimele producînd sunetul ciocnirii unor coarne de cerb în desișul ,selvelor" obscure evocate, d-sa poposește într-un luminiș care-i îngăduie a creiona o poziție personală. E vorba de un profil al lui Mateiu, așezat sub semnul ,finului diletant". ,Fiziologia" tipului respectiv e o variantă a celui de snob, în inevitabilă
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
dori să plăsmuiască o epopee a prezentului, un soi de pandant al Iliadei, aceasta ar trebui să se intituleze Sinistroziada!) în care mascarada propagandei comuniste nu se da în lături, între altele, de la contrafacerea trecutului. Să fi fost din pricina presentimentului obscur că sistemul în cauză nu mai avea viitor? Să fi abuzat de istorie din spaima sufocării într-un prezent monstruos? La 65 de ani de la Marea Unire din 1918, mass-media românească celebrează evenimentul într-un stil pompieristic: ,Presa, radioul, televiziunea
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
convins și cred în continuare că alegerile nu pot fi câștigate decât cu cetățenii. Cine crede că se pot face jocuri politice și se pot gândi scenarii cu instituții, cu servicii sau cu diferite influențe, mai mult sau mai putin obscure, si ca astfel se pot câștiga alegeri prezidențiale se înșeală foarte tare. În democrație jocurile nu sunt niciodată făcute și votul este întotdeauna la cetățean. În democrație nu există aranjamente atât de complexe încât să poată genera, compensa ori controla
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
nici vreo veveriță grațioasă nu le tulbura privirea ființa cea de-o potrivă cu firea părea împresurată de frica de-a nu cădea în prăpastia uimirii de sine. Și erau mulți amuțind de-nfricoșarea de-a rămîne doar unul din tufișuri obscure ar fi apărut vreo dihanie ațîțată de hărmălaia atroce a grupului fratern încît ai fi zis că se îndreptau spre infern. Chicoteau pe ascuns strivind între dinți crenguțe crude din copacii cuminți și așa înaintînd pe cărare spre închinare ramuri
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
Alex. Ștefănescu Până în prezent, despre cartea mea, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), apărută la sfârșitul anului trecut la Editura Mașina de scris, s-au publicat, în ziare și reviste, unele vizibile, altele obscure, aproape 150 de articole, însumând 900 de pagini (considerând că o pagină numără 2.000 de semne). Știu aceasta nu pentru că aș fi narcisist și aș contabiliza ce se scrie în legătură cu mine, ci pentru că o editură mi-a propus să
Îmi aștept, liniștit, sfârșitul... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10714_a_12039]
-
futurist al lui Marinetti. Drumul cel mai scurt dintre două inimi, pe care îl parcurge autorul, ar putea fi drumul dintre inima nevestei și inima amantei, deconspirat în ultimele pagini (p. 489). Epitaful atrage atenția că în amestecul de pulsiuni obscure din carte trebuie deslușită tema luptei Marelui Contemporan, care este autorul însuși, cu Iluzia (p. 495). Mizantrop, misogin și antisocial, scriitorul se refugiază într-un egocentrism plurivalent, decretând ,o singură artă de a trăi: Eu" (p. 492). Cum o dată se
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
Aceleași vanități și orgolii scriitoricești, partide, facțiuni și bisericuțe, gelozii și invidii, dificultăți de articulare a unor proiecte comune și de coagulare a unei minime solidarități intelectuale. Câțiva autori străluciți, înconjurați de un plancton de veleitari grafomani, publicând în reviste obscure (cât mai neaoșe cu putință) și la edituri pe care tot ei le administrează. Sunt relativ puțini aceia care, plecați la o anumită vârstă din țară, au reușit să se integreze cu adevărat într-o altă comunitate profesională și academică
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]
-
toate astea, ,regnul" ăsta ți-e străin. Una din multele despărțiri pe muțește de pielea în care te-ai simțit, o vreme, atît de firesc. Revin la convenții. Ian Munteanu scrie un roman, el, profesorul bun și autorul mai degrabă obscur, pe care nimeni și nimic nu l-a scos din anonimat. Previzibil, romanul rămîne neterminat (dacă nu cumva neînceput). Ar fi, pesemne, o carte de sfîrșit, de-adevărat apocalipsa după Ian, scrisă în pasa proastă a orelor de școală și-
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
măsură deci să-i povestească cele discutate, era el, mai cu seamă că acest Fenix le cam încurca... Astfel încât Apolodor, cel dintâi personaj important, este rugat să relateze el conversația, fiind în cunoștință de cauză. Aflăm abia acum că pe obscurul prieten ivit în cale îl chema Glaucon. Apolodor îi atrage ăstuia atenția că întâmplarea avusese loc, ehei, cu mult înainte, pe vremea când ei doi erau copii, și că ar fi vorba doar de o poveste, povestită, de o relatare
Eros ori Ura (un Prozator) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10945_a_12270]
-
povestea lor poate să fie, oricînd, și povestea mea. Chestiune de hazard. Acolo am simțit și disconfort, și teamă, și șoc, și neputință, și vinovăție. Am plonjat în spațiul meschin și sufocant al unui bloc confort cincisprezece dintr-un cartier obscur de oriunde de pe lumea asta. Andu Dumitrescu aduce nu doar ideea de bloc pe scenă, mentalitatea, topirea individului în turmă, aneantizarea, ci chiar forma lui concretă. Dacă pînă acum scenografiile lui se duceau spre jocul cu proiecțiile, spre un soi
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
neapărat un scelerat - Ene Șerban, asupra căruia se deschide narațiunea este un profitor candid, el nu și-a încărcat conștiința cu crime, ci doar a urcat pe val într-un moment foarte propice. Deci nu va acționa sub imperiul unor obscure tentații destructive, nu va fi malefic, nu se va simți culpabil, necum damnat, nu se va prăbuși, ba nici măcar nu va realiza că a intrat în cursa unei existențe circulare. Director al unei mici instituții cvasiculturale, cu sediul într-o
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
creează chiar o anumită stare de confort; ființa se relaxează, morfologia devine labilă, vegetalul, zoologicul și umanul se intersectează și sfîrșesc prin a se contamina reciproc. Făpturi sincretice, hibrizi născuți din cele mai fantastice acuplări, personajele lui Câlția refac istoria obscură a unui OM care a dobîndit abilitatea de a-și ascunde bine ulcerațiile și nenumăratele coșmaruri. ION Dumitriu: apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
de moarte", iar aripile lui ,bat încet de dorul / dus al unei alte lumi". În final fata îi netezește coama ,cu-un piaptăn" din chiar osul ei. Nu altceva este șarpele - simbol ce revine obsesiv prin multiplele deschideri către zonele obscure ale conștiinței : ,șarpele își luase hamul și praștia / tîra înapoi sania-n care sta / sufletul meu pregătit de plecare". Sufletul este despărțit de trup în același mod nefiresc și brutal în care se produc toate ,sfîșierile" (la propriu) din poezia
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
sărut carevașuia manta-i de purpură. NU, fiindcă nu datorez nimănui nimic. Eu nu am profesori reali, mentori sau idoli. Universitățile mele poetice le-am făcut cu greu prin poduri și prin beciuri, dar mai ales prin pustia atât de obscură a libertății anapodiste. în scriitura mea nu prea folosesc citate. știu câteva vorbe de duh latinești, limbă ne-nvățată dar moștenită ancestral. Cunosc mari personalități pe care voit le țin anonime, cu care fac dialog și de la care fur înțelepciune. Din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu o lectură solidă și o informație adunată de el și pusă cap la cap cu mare grijă, așternute pe hârtie cu minuția istoricului dăruit și cu talent scriitoricesc pe deasupra, pot să facă lumină chiar și acolo unde, din motive obscure, istoria se dorește a rămâne distorsionată. 4) Ultimul vorbitor din acea seară a fost Constantin Groza din Kitchener, care în textul său Clima spiritului românesc din afara României a ridicat o problemă care, cel puțin până acum a fost lăsată oarecum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
e mitic, ci de o autenticitate de-a dreptul fioroasă,” semnează undeva criticul Ion Negoițescu. O oarecare necontinuare, ambiguitate în unele din poemele lui sunt voite, deoarece cam astfel pricepe poetul realitetea. Stilul torențial, supraîncărcat, șerpuitor/serpentios și nu rareori obscur, constitue o tehnică de versifi cație care duce la « apocalipse » ale imaginii în poezia lui Ion Alexandru. Ion Andreiță - poet, publicist, prozator și traducător. A excelat mai ales ca autor de reportaj literar. Dar și în cadrul poeziei românești contemporane, Ion
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
impresionant, dar, din contră, pare modestă, neîmpodobită, cumpătată, dar în același timp viguroasă și dură, ruptă parcă din stâncile Carpa ților. Universul ei poetic este conceput în spațiul interiorului, care purcede de la concret și vizibil ca să se stabilească în partea obscură a eului, acolo unde se desăvârșește și lumescul și celestul. Chipurile ei poetice, și ele nede finite, sunt scoase parcă din dalta lui Brâncuși. Dumnezeul ei - o identitate poetică, un principiu suprem, ca și cel arghezian, și totuși existent pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
coorășean cu A. Empirikos, A. Kedros, I. Xenakis, Panait Istrati, Nikos Karvounis, dar și cu prietenul lui de suflet, cel de-a pururi neuitat și admirat de noi, Fănuș Neagu, care au fost alături de mine lămurindu-mi unele pasaje cam obscure, iluminându-mi unele sensuri ambigui, dificultăți sintactice, cu o rară dragoste și dedicare la poezia generației noastre și la truda mea de traducător. Selecția, atât a poeților, cât și a poemelor, precum și compunerea prologului au fost făcute inclusiv de mine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de muncă oferit Ťpe de-a moacať" (Cotidianul Argeșul, arhiva); internetul ne permite să observăm chiar distribuția geografică echilibrată a expresiei, în toate zonele țării. Legătura dintre sensul cuvîntului moacă și cel al expresiei pe de-a moaca rămîne însă obscură. Din păcate, cheia etimologică lipsește chiar în cazul cuvîntului de bază: moacă pare să stea la originea derivatului mocan, a verbului a se mocăi și e pus în legătură cu mai multe formații expresive cu sens depreciativ (mocofan, mocîrțan etc.). E cu
Moca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11053_a_12378]
-
textului nu poate fi privit fără traumă" (p. 158), esențial fiind "a nu lua leac după otravă" (p. 155). în această viziune, poezia s-ar putea defini ca proiect și traseu inițiatic, dar și labirint profuz, sufocat uneori de pasaje obscure sau apoetice, degajând, în mod paradoxal, peste abstracțiunile oricum îmblânzite de un suprarealism resuscitat, ca și de o discretă vână mazilesciană, un aer de viață incandescentă, de experiment concret, înscris pe pielea nudă cu fierul încins la roșu. Intensitatea care
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
de regulă, din două segmente bine precizate. Unul trudnic, aproape sisific, al zbaterii în anonimat: pentru a debuta și a se face cunoscut, un autor promițător e obligat să accepte cele mai umilitoare condiții, să-și ducă manuscrisul la edituri obscure, să facă rost de o subvenție pentru tipărire, să procure hârtie, să vină cu bani de acasă... Să ,facă totul". Nu mai e suficient, azi, să fii un scriitor bun. Adesea, nu atât valoarea cărții contează, cât aptitudinile de self-promotion
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
ale contemporanilor - culese de Dr. Elie Dăianu, Sibiu 1914, la care se mai adaugă unul asemănător cu cel numit de Miron Costin în celebra Predoslovie la "De neamul moldovenilor": mâhnirea față de ocara pe care o rostiseră despre obârșia românilor doi obscuri cronicari. Știut este că la Blaj apăruse cu câțiva ani înainte cartea lui șAl. Gramaț - Mihail Eminescu. Studiu critic, Blaj, 1891 - un pamflet antieminescian ale cărui pagini l-au îndurerat pe Dăianu. Dacă este de acord cu respingerea pesimismului eminescian
Un biograf al lui Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/10141_a_11466]
-
care i-au mutilat maturitatea, autorul Jurnalului unui jurnalist fără jurnal a avut parte de un exil intern, la Craiova, începînd cu anul 1964 pînă la final (să reamintim: exilul intern e un fenomen asupra căruia, din motive pentru noi obscure, se vorbește încă prea puțin, revoltător de puțin). în sensibilitatea sa ultragită, capitala alutană (oltenească) devine un teribil simbol al provinciei lîncede, timorate, perfide, "capitala seismică a fricei și neoturciei", "oraș anticultural, mediocru mafiot, șovin general și multilateral dezvoltat". Hiperbolă
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
altora, sau pe seama obtuzității oamenilor politici, a căror îngustime de vederi îi împiedică să intuiască fața revoluționară a invenției lor. Altfel spus, nu ei sînt de vină că ideile lor nu sînt admise, ci orgoliile opace ale adversarilor sau interesele obscure ale politicienilor. Dar uneori se întîmplă ca pionierii unor astfel de născociri voodoo să nu fie defel niște diletanți care confundă arena disputelor științifice cu altarul de oficiere a unor străvechi superstiții magice, ci adevărați oameni de știință, niște inteligențe
Stiinta Voodoo by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10139_a_11464]
-
Ilfoveanu, mai aproape de uscăciunea monastică și de spaimele ascunse că niciodată flagelarea nu ajunge pentru a stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. In orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surdă din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistică se manifestă întregul extaz al celui împietrit în rugăciune și o doză subtilă de ipocrizie culturală. Și poate că nu întîmplător Sorin Ilfoveanu expunea tocmai în Maculata concepție
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]