1,702 matches
-
și nu întreba/ pe-o eșarfă albastră-ți jur și pe-un șal roșu" (Scrisori șmai mult decîtț deschise). Deși personalitatea tutelară rămîne Mallarmé, în transcendența sa eretică, în angelismul său fără îndestulător har, convertit în mistuitor-rece ebuliție estetă. Acel obsedant Mallarmé, producător - bardul nostru îi reia cuvintele teoretice - al unui "prodigiu de racursiuri și elanuri, într-o scrisură corporală, un lucru-a cărui redactare ar cere,-n proză dialogată sau descriptivă, lungi perioade: Poemul pur, adică liber de-ntreg tacîmul
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
sugerând mereu că ele duc la concluzii senzaționale. Concluziile nu sunt senzaționale - sunt cam aceleași la care se ajunsese și pe cale intuitivă. Cu adevarat senzațională este existența acestor documente, care conferă o concretețe dramatică reprezentării noastre despre sfârșitul scriitorului. Întrebarea obsedanta - a fost o moarte naturală sau un asasinat? - rămâne fără un răspuns clar. În concluziile raportului medico-legal se precizează: "1. Moartea lui MARIN PREDA a fost violență. 2. Ea s-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
există un maestru de ceremonii, magister ludi, interpretat excelent de Pascal Boguard, care rostește frazele cheie și marchează fiecare moment esențial al jocului. În fundal, patronii așteaptă compact deznodămîntul. La rîndul lor, jucătorii aflați în lumina prăfoasă urmăresc aprinderea becului obsedant, așezați în cerc după ce numerele lor au fost trase la sorți, fiecare cu pistolul în ceafa celuilalt. Zgomotul percuției nu este spectaculos, asemeni unor marionete părăsite de al lor master of puppets, corpurile se prăbușesc cuminte pe podea și supraviețuitorii
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
cu acorduri patetice, furtunoase dar și duios-melancolice, cu inflexiuni de sonuri recognoscibile pe insule grecești, cu o asociere ciudată și întotdeauna imprevizibilă de instrumente care se ordonează supus în jurul pianului, un fel de axis-mundi al compozițiilor sale. Este o muzică obsedantă, pe care o murmuri plecînd de la spectacol, încercînd să o păstrezi, ca și pe Robinson-ul din tine. Evoluțiile actoricești ale lui Alexandru Georgescu (Robinson) și Ovidiu Moldovan (Vineri) sînt, într-un fel, surprinzătoare. După mai bine de zece ani, lui
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
Lewis Carroll. Costache Olăreanu reușește să evite acest risc, folosind două instrumente diferite. Unul are, mai degrabă, consacrarea unei arme: ironia (când benignă, îngăduitoare, moale, când acidă și greu de suportat) la adresa literaturii grele și a scriitorilor ,de mare tonaj". Obsedantele probleme ale romanului politic, transfigurările și arhetipurile, barocul, călcătura grea a romancierului abisal sunt prinse în câte un fragment malițios și savuros. Biet scriitoraș de schițe și povestiri, Victor Testiban (și, citim în filigran, Costache Olăreanu) nu se poate compara
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
minunat să luneci dus-întors prin vremi, înghițind deceniile ca pe stridii" (p. 173). De ce cartea aceasta ne apare mai originală și mai convingătoare decât multe din scrierile "non fiction", care circulă astăzi? Pentru că, în mod remarcabil și surprinzător, evocând anii "obsedantului deceniu", autorul nu înnegrește și nu anatemizează totul fără discernământ, ci face disocierile necesare, sesizând că, în ciuda vicisitudinilor istorice, acelea au fost "ultimele timpuri normale" (p. 90), pe care el, cel născut la începutul epocii postbelice, a avut norocul să
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
teroarea stalinistă nu se întrezărea încă - au fost ulterior închiși sau au fugit din țară, întreaga lor creație fiind trecută la index pe perioada celor cincizeci de ani de regim comunist), și a oferit testimonii importante despre viața literară în "obsedantul deceniu." Ca om care a trăit acele vremuri, cu bunele - câte au fost, dacă au fost - și cu relele, Gabriel Dimisanu este unul dintre criticii de azi cei mai autorizați să scrie o istorie a literaturii române postbelice. Și timpul
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
Sf. Gheorghe, Covasna), premiat de Uniunea Scriitorilor din România în anul 1980. Apărut într-un moment când romanul românesc, reprezentat la vârf de Marin Preda, Augustin Buzura, Constantin Țoiu etc., își propunea reevaluarea unei perioade istorice etichetate de critici drept „obsedantul deceniu”, Blazonul cu două lebede se sincronizează perfect cu tendințele acelei perioade. Tradus în limba română încă din 1990, inclus succesiv în planurile mai multor edituri (Kriterion, Cartea Românească), rămas în cele din urmă un proiect abandonat, romanul ar putea
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
literatură în anii 1950 sub acuzația de convenție burgheză, umanizează, printr-un aparent derizoriu efect de realitate, o colonie de personaje participante la doar două categorii biografice: eroi sau antieroi; prin cvasiinvizibilitatea ei, toposul muștei revine la sugestia unei absențe obsedante, iar prin numărul infinit pe care-l sugerează, generic, musca, se referă la cel mai banal și, deci, autentic cotidian. Dacă în Lac detectivul Chopin se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca apare, puțin mai tîrziu, tematizată în
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
o lumină oarecum inedită situația culturală din anii ’50. În răspăr cu poncifele istoriei literaturii, Sorin Antohi afirmă că, `n ce privește reconstituirea mediului social, romanele realismului socialist din anii ’50 sunt superioare celor publicate în anii ’70 pe tema obsedantului deceniu. Dincolo de tezele propagandei comuniste, scrie Sorin Antohi, „ansamblul societății din România stalinistă este aproape integral restituit de scriitorii «angajați» ai perioadei (...), pe când versiunea ulterioară a aceleiași perioade, revăzută și cenzurată, pe care o dă romanul anilor ’70, construiește un
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
erau exmatriculați din facultăți pentru vini mai mult decât discutabile, orice delațiune putea transforma un om nevinovat într-un „dușman al poporului” sau agent al imperialismului american. Netrăind epoca respectivă nu pot să știu care dintre cele două chipuri ale „obsedantului deceniu” este mai veridic sau mai reprezentativ pentru spiritul timpului. Trebuie să recunosc însă că Sorin Antohi și Virgil Nemoianu reușesc să tulbure serios imaginea clasicizată despre anii de început ai comunismului românesc. Pe marginea multor alte afirmații ale lui
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
unui alt sistem de receptare, pe care criticul nu-l menționează. Dacă raportarea celorlalți dramaturgi la comenzile ideologice ale vremii rămîne marginală și ușor de explicat/ignorat într-o analiză, la D. R. Popescu, la fel ca în cazul romanului obsedantului deceniu la care dramaturgia sa se raportează, ideologia și problematica puterii sînt în centrul textului și formează baza dezbaterii și a anchetelor personajelor. Este vorba așadar de o specie cu reguli destul de precise și cu altă miză, pe care ignorînd-o
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
ecou al scriitoarei ascunse. În Scrisori către Monica este copleșitoare senzația că asistăm la bătăile unei inimi comune, plumbuite în două trupuri aflate în tărâmuri diferite. În singurătatea inaugurată, două vârste trăiesc drama unui timp inegal: al mamei, care scrie obsedant într-un prezent ce devine trecut pentru fiică. Singurătățile devoratoare vor fi dublate și de teroarea contratimpului. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu găsește soluția, unica, într-o etică a morții acceptate. E și motivul care duce la alegeri pripite, dar și la gesturi
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
în legătură, reconstituind rețele, diversele ficțiuni intermediare și parțiale. În fine, deținătorii de instrumente ale analizei profunde și ale sintezei suple dau lumii (literare/culturale) o temă, iar aceasta se supune, ascultă. Tema funcționează cu mai multele ei sensuri: motiv obsedant de gândire și simțire, „temă” în sensul simfonic al reîntoarcerii periodice, discretritmice, a frazelor muzicale la un același refren, activ înăuntru; datorie de îndeplinit, răspundere față de istorie, față de neam, față de limbă; prochimen, care ia aminte și îndeamnă la înțelepciune; rădăcină
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
pot abține să nu remarc personajul Tinibalda (care suplinește lipsa mătușilor) din O ramură de măslin, camilpetresciana nuvelă Ziua aceea a austriacului, elogiul adus hazardului în La Monj sau fragmentul de 34,5 rînduri de la finalul nuvelei Gamele, cea mai obsedantă imagine cu cai citită de mine vreodată. Plus această frază ce pare dedicată lui Holban: ,Orice scriitor bun naște și provoacă situațiile lui în real", nu întîmplător urmată de verbul a sebastianiza. Comparativ cu alte volume ale seriei, Pe vremea
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
mod foarte riscant identitatea reală a lui Teodor Bulza) își expune aproape indecent durerea și gelozia maladivă pricinuite de pierderea mai tinerei sale iubite. Din capul locului trebuie spus că romanul conține pagini extraordinare, dar și căderi inexplicabile. Descrierea dragostei obsedante pentru Cezarina, cu toate avatarurile ei, este, fără îndoială, partea cea mai izbutită a cărții. Precum Ibrăileanu în Adela, Teodor Bulza este atins de tentația maladivă (masochistă?) de a despica firul în patru, pentru a identifica în comportamentul iubitei semnele
Întoarcerea la Taormina by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7386_a_8711]
-
cît de "datată" este întrebarea lui Dan C. Mihăilescu. Tocmai lectura pentru Eliade sau Nae Ionescu se erodează deja - sînt deja clișeizate afirmațiile despre ei. "Erodarea" completă a laturii documentare - Jurnalul lui Sebastian a fost victima unei astfel de lecturi obsedante în anii '90, dar și atacul decisiv împotriva unor astfel de perspective. Sperăm, cel puțin. Iordan Chimet, Dosar. Mihail Sebastian, Editura Universal Dalsi, București, 2001, 340p., f.p.
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
aș merge în Grecia", spunea Lamartine, în 1832. Nici Andersen, Byron, Chateaubriand, Renan, Giraudoux, Sartre, Cocteau - și câți alții! - n-au gândit altfel. Nici noi, în zilele noastre. Democrația, morala, filosofia, arta, literatura, estetica, mitologia, jocurile olimpice, istoria Greciei rămân obsedante pentru cine încearcă să înțeleagă izvoarele europene. A merge pe urmele lui Schliemann, la Mykenes, a asculta o scandare grecească la Epidauros rămâne visul oricui. Atena, în câmpia deschisă spre mare și înconjurată de Parmes, Pentelikon și Hymettos, nu se
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
aplica unuia din contemporanii săi, "un aristocrat pentru bădărani", căci vădea rigidități mai puțin conforme cu veritabilul spirit aristocratic!). A fost totuși primul act de relativă nesubordonare înaintea "emancipării" care s-a petrecut la periodicul clujean, pe la mijlocul deceniului șase, cel "obsedant". Se cuvine reamintit și prototipul bucureștean al lui A. E. Baconsky, care era Petru Dumitriu. Aproape de aceeași vîrstă cu redactorul șef al revistei Steaua, autorul Cronicii de familie își permitea și el o ținută inconformistă, "aristocratică", o conduită de dandy
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
Dar inima copacului e tare. în foc se preface în jar. Și jaru-n cărbune mocnește, și vântu-n flacără-l face/ iar și iar". (A. M. Slăvoiu, Pitești) * "La sfârșitul anului trecut, într-un moment de netemeinică îndrăzneală, lăsând la o parte obsedanta teamă de ridicol ce mă marcase atâta amar de vreme, am decis să adun într-o carte, mare parte din ceea ce scrisesem în ultima perioadă (ceva mai puțin de un an). Și chiar dacă unii amici sau cunoscuți, ageamii sau cititori
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
să observăm autorul, căci atât în poezie, cât și în proză, există un număr de scriitori care nu ocupă fotoliile din primul rând din două motive: formulele practicate de ei nu se supun rețetelor „Nichita Stănescu” în poezie sau „romanul obsedantului deceniu” în proză, iar la nivel de context socio-politic-cultural autorii incomodează într-un fel sau altul autoritățile. Teza publicistului în discuție este aceea potrivit căreia în paralel cu aceste culoare net delimitate au evoluat în perioada postbelică autori neîncadrabili în
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
tineri care aveau datoria să extragă din colecția interbelică a publicației toate numirile efectuate în ministere de la funcția de director în sus (vezi p. 12). Este foarte posibil ca listele întocmite atunci să fi constituit baza faimoaselor arestări de la începutul "obsedantului deceniu". Scrisul lui Annie Bentoiu are o seninătate aristocratică, o luminozitate structurală care îi dă o foarte mare credibilitate. Spre deosebire de alți autori de literatură memorialistică, victime ale regimului comunist, Annie Bentoiu nu urmărește în primul rând să scoată în evidență
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
al coincidenței contrariilor (Despre întîlnirea lucrurilor potrivnice sau Ivirea ta într-o dimineață geroasă), e sugerat momentul inefabil al întâlnirii dintre lumină și umbră, dintre concretețea făcutului și rețeaua invizibilă de esențe și sugestii ale sacralității, transcrise în metafore esențiale, obsedante (lut, pâine, tăcere, vin): „Dansează încet și în deplină tăcere/ zeul cu trupul de fum/ în locul cel mai strâmt cu putință/ unde lucrurile potrivnice se netezesc/ cum ar fi cel dintre ființă și neființă/ dintre lumină și umbră, cuvânt și
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
care aleargă, care discută, care rezistă, dar după unsprezece luni mă duc undeva departe de oraș, să iau lecții de lene, dela piatra asta, dela copacul ăsta." (p. 64). Își construiește, bruscîndu-i pe ceilalți, un paradis artizanal. Un acvariu, imagine obsedantă a modernității, pe care bietul navigator pe mări străine îl crede o navă. Acolo, se mulțumește, contaminîndu-i și pe ceilalți, cu clipele unei fericiri controlate. Fericirea eroilor Decameronuluie o îndrăzneală, fericirea izolaților moderni e un experiment. Poveștile lor nu mai
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
alte ocazii, pledează atât de convingător. Critica creatoare a lui Nicolae Manolescu și a altor comentatori din generația '60 a apărut într-o perioadă sufocată de directivele criticii "științifice", realist-socialiste. Subiectivitatea garanta îndepărtarea de schemă, fuga din tiparul și tipicul "obsedantului deceniu". Înainte deci de a fi o extensie a personalității criticului tânăr, ea funcționa ca o metodă de apărare împotriva toxinelor ideologice. Cum ar fi arătat această critică dacă s-ar fi născut într-un climat liberal? Iată o întrebare
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]