2,067 matches
-
Pianista, să rămână cu ei. „Știți, se spune că mai urmează acum o serie de zguduituri mai mici, mai bine să fim împreună.“ Da, simțea el însuși frisonul, un fel de stranie inducție a primejdiei plutea în aer, o migrenă obsesivă acaparase gândurile și trupul în care intrase adânc trepidația cosmică, tusea traumatică a Terrei bolnave, zgâlțâind zidurile chinezești ale micilor refugii iluzorii. Privea din prag grupul de pensionari, de parcă și-ar fi revăzut părinții și unchii și mătușile de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aur pentru budoarul generalilor, supraveghetorii exemplari ai supravegheaților exemplari. Cer sfârtecat de șerpii de foc ai sudurilor. Cerul senin și negru, stelele rare, luna absentă, zadarnic ai căuta pe cer interlocutorii. De câteva ori a simțit, parcă, în preajmă, umbra obsesivă a urmăritorilor. Trecut de miezul nopții. Ora coșmarurilor, ora lui Toma... — Oamenii pot orice, vânătorule Toma A. Toma. Poți cita această banalitate în rapoartele pentru Arhiva Suspiciunii. Abia de au timp, captivii, să se înțeleagă pe ei înșiși, pe scurtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce descrie ineluctabila dezintegrare a minții lui Tolea: o găunoasă „voce oficială“ (aceea a limbii de lemn a partidului), o voce popular-argotică (aceea a „șmecherului“, a tipului isteț din România), o voce distant ironică și adeseori o voce puternică, stranie, obsesiv poetică, voce care e a autorului însuși. Romanul lui Manea, probabil cea mai strălucită realizare literară a sa de până acum, construiește o lume ficțională care este în chip enigmatic suficientă sieși și, în același timp, neașteptat de revelatorie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
descoperea că moartea nu însemna nimic față de cruda realitate: să afle că ființele iubite deveniseră victimele propriului său război și că asta era de fapt adevărata și cea mai groaznică înfrângere. în mintea lui se perindau o dată și încă o dată, obsesiv, chipurile fiilor săi, vocea Lailei sau imagini repetate la infinit din viața lui în tabără, când totul era singurătate și tihnă la poalele marilor dune și anii treceau fără ca vreun om să tulbure liniștea unei vieți monotone și simple. Zorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la stadiul la care puteau exersa singuri. Cu toate astea, Josie participa la ele deja de un an și nu dădea impresia că ar dori să plece. Ceea ce mă băga În sperieți erau zâmbetul ei larg și artificial și asortarea obsesivă a Îmbrăcăminții. Eram convinsă că Într-o bună zi avea s-o ia razna, făcând zob capul cuiva cu una dintre gantere. Caseta a trecut la Van Morrison, care a Început de Îndată cu „șa-la-la“-ul. Muzica lui mă Înviorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ele ar fi fost scrisă de o altă persoană, dar asta Încă s-ar putea ierta, Încă ar putea fi luat ca un defect minor dacă ne gândim la sintaxa haotică, lipsa punctelor finale, nefolosirea de paranteze absolut necesare, eliminarea obsesivă a paragrafelor, folosirea virgulelor pe sărite și, păcat de neiertat, intenționata și aproape diabolica abolire a majusculelor, care, imaginați-vă, ajunge să fie omisă din Însăși semnătura scrisorii și e Înlocuită prin minuscula corespunzătoare. O rușine, o provocare, continua gramaticianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Mi-e frică să nu mă bâlbâi, să nu mă repet și oricum n-aș putea ține un discurs atât de bine articulat. Uitându-mă în jur, îmi dau seama că am dreptate. Jennifer își răsucește părul într-un mod obsesiv, Jim s-a strâns ca un ghem și face pe mortul de parcă ar fi pândit de un urs; Ben fixează o sticlă cu bere, în mod intenționat, doar pentru a se feri de privirea mea. Mă uit disperată la Daisy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
savureze înghețatele și pufuleții de la chioșc. Am o idee, zice Jake. Cum ar fi? — Ia-ți un caiet, unul ieftin, pentru clasa întâi. Numai să fie bine legat, să nu-i zboare foile. —OK, altceva? —De câte ori te bântuie un gând obsesiv legat de fostul tău iubit, trage o linie, una scurtă. Ca cele pe care le fac deținuții pe zidurile celulelor, ca să numere zilele? Râde. — Da, exact așa! Numai că trebuie să trasezi o linie ori de câte ori te gândești la el. Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ce e drept, e drept. La ultima noastră întâlnire, Finn a adus o casetă cu niște mesaje ale Vanessei pe care i le lăsase pe robot. Iată așadar un lucru nemaipomenit legat de Ex-ii Anonimi. Poți să manifești un comportament obsesiv, pe care, în mod normal, prietenii l-ar dezaproba. Asta se întâmplă în speranța că vei găsi împreună cu cei de față o soluție pentru a-ți depăși problema. Cu alte cuvinte, poți asculta toate mesajele de la fostul iubit pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Jake cu o expresie foarte serioasă. Mă gândesc un timp. —Mai bine. Nu intenționez să îi spun despre ce se întâmplă în seara asta, pentru că sigur nu ar vedea nici o îmbunătățire. — Am făcut ce m-ai sfătuit. Pentru toate gândurile obsesive am trasat linii într-un caiet. — La câte pagini ai ajuns? Opt și ceva, îngaim. —Minunat. Înseamnă că ești sinceră! Jake e mereu surprinzător, mă aștept tot timpul să-mi reproșeze că sunt mult prea obsedată de amintirea lui Patrick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
după atâția ani, când se cumințise și reușise să se mărite la țanc, înainte de a se îngrășa și de a scădea din înălțime până la 1,45m, era dacă Leo nu fusese la originea dezastrului familiei lor. În copilărie, reamintea mesajul obsesiv, el căra peste tot acea poșetă roșie, din vinilin, în care se aflau fondurile casei. Dar absolut peste tot: la baie, în pat, la meciurile de fotbal din curtea școlii de dresură canină. Se milogeau de el să le finanțeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
strănuturi ies cu violență din nări. Apoi, totul s-a terminat, fiindcă după aceea n-am mai strănutat până seara și nici de atunci în zilele care au urmat. Cum voi justifica amenda soției? Nu mi-am dat răspuns, deoarece, obsesiv, repetam mereu aceeași întrebare pentru mine însumi: - De ce am strănutat? Poate dumneavoastră, cititorule, îmi veți da răspuns. CUM S-A RELUAT HORA TRADIȚIONALĂ Era pe la jumătatea lunii iunie, înaintea postului de Sfântul Petru, zi de vară cu o căldură dogoritoare
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
meu Alfred Bulai. Există, desigur, diferențe între cartiere, traficul fiind perceput drept mai înăbușitor în zone precum Drumul Taberei și Militari sau Colentina și Pantelimon și relativ mai acceptabil în Berceni sau Rahova. În ansamblu însă, „traficul” rămîne o problemă obsesivă atît pentru cei care circulă cu mașina personală, cît și pentru cei care apelează la transportul în comun, un soi de metonimie a orașului, chiar dincolo de problemele reale de circulație. Comportamentul în trafic este astfel și el mult mai grăitor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și nu etnic subînțeles. Așadar - conchide autorul - la 1359 se documentează existența Statului Moldovenesc - Țara Moldovei, fără a încadra corect locul acestui an în analiza procesului respectiv (obsesia pentru 1359 este mai mult politică decât științifică) și cu utilizarea repetată, obsesivă, a sintagmei stat moldovenesc ca nume propriu. Este evident moldovenismul exacerbat al autorului și pretențiile absurde în legătură cu o anumită continuitate statală: „Moldovenii au izbutit să-și întemeieze Statul lor Moldovenesc. Moldovenii au luptat până în pragul dispariției pentru Statul lor Moldovenesc
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
el printr-un prezent îmbelșugat. Îi plăceau cursurile, la care strălucea cu intermitențe. Poate că era leneș, în orice caz se lăsa ușor abătut de la studiu de dragul altor plăceri, foarte multe la număr. Printre acestea, însă, problemele sexuale nu ocupau, obsesiv, primul plan. Foștii lui colegi erau încredințați că Tom avea numeroase aventuri și legături la Londra. Presupunerea aceasta era necesară ca să justifice aparenta lui lipsă de interes față de fetele din Ennistone. Adevărul este că Tom avusese mult mai puține aventuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mână cochilia fragilă ce adăpostea un tezaur și care, pe dată, se și sfărâma. Scotocea după prada lui prin hățișuri, pe coclauri, prin fundături și, până la urmă, nu găsea nimic. Așa se conturau în mintea lui imaginile propriei sale activități obsesive. O, dac-ar fi putut să se cufunde îndeajuns de adânc, până acolo unde ar atinge rădăcinile dificultăților și unde ar învăța să gândească într-un chip cu totul nou. Percepea uluitoare similitudini, conexiuni orbitor de luminoase, probleme aparent total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dădea dovadă. Fusese marcat profund, pe vecie, de copilăria lui metodistă. Așa cum observau de pe acum, în articolele lor „perceptive“, viitorii săi biografi, care roiau ca hienele în jurul lui așteptându-l să moară, metodismul făcuse din el un puritan cu un obsesiv simț al adevărului, marcat de sentimentul culpabilității originare, în care unii vedeau motivul filozofiei lui. Dacă exista vreo etichetă tradițională care să i se potrivească (el însuși nu-și dădea nici una) era poate aceea de stoic; și aceasta putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Bine, răspunse George. Rozanov, scărpinându-se și scobindu-se în urechea cărnoasă, se îndreptă spre fereastră și se uită la peticul de grădină din spatele casei, unde tatăl său plantase un măr. Alte gânduri, momentan alungate, i se înghesuiau din nou, obsesiv, în minte. George își luă curajul în mâini și se scutură ca un câine. Făcu un pas înainte. Nu exista prea mult spațiu de mișcare, camera era foarte mică și ocupată de un birou, un bufet și două fotolii. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ieși, închise ușa în urma ei și o încuie. Clopotele bisericii amuțiseră, iarba udă îi muia pantofii. O străpunse o durere veche, al cărei duh dăinuise, poate, undeva în grădină, fantoma unui gând neguros îngropat în trecut, acea remușcare geloasă, răscolitoare, obsesivă, pe care o încercase când auzise că Linda Brent se mărită cu John Robert Rozanov. Iubirea pe care nu o putea dărui nimănui se dilata dureros în inima ei. Cântă-mi! — Nu. — Haide, zău, Emmanuel! — Nu. — Ai de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-l viziteze la Camere. Era timpul să primească o veste, pentru că Rozanov nu-i mai dăduse nici un semn de viață din dimineața plimbării lor conversaționale, pe izlaz. Și în sufletul părintelui Bernard încolțise un dor, o nevoie, o dorință obsesivă de a fi din nou cu filozoful, de se afla în prezența lui; și, paralel cu acestea, teama că Rozanov, după discuția lor, ajunsese la concluzia că preotul nu întrunește calitățile necesare pentru a-i fi partenerul dorit. Părintele Bernard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar nu putuse înțelege o iotă și se grăbise să o restituie de teamă să nu vină Rozanov pe neașteptate și s-o găsească citind-o, ceea ce i-ar fi displăcut foarte mult. Pearl ținea să ascundă față de Hattie fascinația obsesivă pe care o exercita bătrânul asupră-i. Până acum reușise să nu-i trezească bănuielile. Bătrânul îi bântuia visele, înconjurat de acea aură de teamă și bucurie pe care le resimțise în aventura cumpărării pălăriei. Știa că trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ființei corporale, o sensibilizare electrică a nervilor, o tandră nerăbdare a epidermei. Omniprezența unui fantomatic simț al palpării, al nevoii de a atinge. Alerta tuturor organelor. Necesitatea stringentă a prezenței celui iubit, nevoia inexorabilă de a-l avea aproape, dorința obsesivă de celălalt. Focul care scapără, soarele care expandează, frumusețea reînnoită a tuturor lucrurilor. Certitudinea; și, odată cu ea, marea, trista, recea cunoaștere a ineluctabilei schimbări, a declinului. Emma nu ajunsese niciodată să-și accepte sentimentele mai puternice și, pe jumătate, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alături de ea de un tânăr instruit, capabil să-și câștige existența (probabil ca profesor de liceu), dar nu excesiv de inteligent (cum era Glatz, de pildă). Experiența îi dovedise lui Rozanov că tinerii excesiv de inteligenți înclinau să fie nevropați, instabili și obsesiv de ambițioși. Deci, alesul trebuia să fie englez, practic ennistonian. John Robert, în acea parte din el care rămăsese nealterată și nesofisticată, continua să considere Ennistone ca buricul pământului. Și apoi, în nici un alt loc din lume nu cunoștea atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parte din bunăvoință față de fata care fusese cândva „mica orfelină“, în parte dintr-un soi de posesivitate maternă pe care o resimțea față de Hattie și care, până în prezent, nu-și găsise altă formă de expresie și, în parte, dintr-o obsesivă și iritantă curiozitate pentru norocoasa chiriașă a mult râvnitului Papuc. Oricum, fetele veniseră. Familia Brian McCaffrey sosise cu mașina lor Austin, în care-i luaseră și pe Tom cu Emma. Pearl și Hattie închiriaseră un Volkswagen. (Fetelor nu li s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui. Sunt la fel de gratuite ca și când ai afirma că-i posedat de diavol. Pe el îl macină ceva mult mai vrednic de milă, ceva ca o boală, ca o nevoie inexorabilă, ca obsesia sexuală, ca o foame de ceva, o foame obsesivă, vinovată, furioasă. Acum știe foarte bine că nu se va realiza în viață în nici un fel, că nu va face nimic din viața lui. E realmente o figură patetică. Dacă George ar fi un personaj de roman ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]