1,054 matches
-
Domnul: „ca să fiți fiii Tatălui nostru din ceruri, că El face să răsară soarele peste cei răi și peste cei buni”. Cel ce este blând și iubitor către aproapele și nu le poartă gând de răzbunare greșiților săi, ci răspunde ocărilor cu fapte de binefacere, acela îi poate spune lui Dumnezeu Tată, știind că nu are nimic să-și reproșeze. Pătrunde, deci, în miezul acestei expresii și înțelege că prin ea Domnul ne poruncește să ne iubim unii pe alții și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
salva lumea cu care ne-am obișnuit, ci pentru a contribui la înaintarea și creșterea împărăției lui Dumnezeu, împărăție care oricum ne transcende și se lărgește «de la sine» (Mc 4,28). Așa cum ne amintește Bernard Ginitsy: «Biblia este plină de ocări împotriva prostituției; în mod paradoxal, acestea nu sunt îndreptate împotriva traficului sexual, ci împotriva aceluia cu idoli. A te vinde unui Baal care nu este Dumnezeu înseamnă să te prostituezi într-un mod abominabil. Prostituarea trupească apare mai puțin periculoasă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
prezența lor se face simțită și mai înainte. Chiar pe vremea când Miron Costin scria De neamul moldovenilor din ce țară au ieșit strămoșii lor, în scopul de a suplini lipsa de știința începutului acestei țări, apoi ca să combată adăosăturile, ocările și basnele adnotatorilor lui Grigore Ureche. Imaginea României cum vedem nu este o preocupare chiar foarte recentă ! Cele două complexe sunt omniprezente, dominante și adesea devoratoare. Le regăsim, în forme subtile, camuflate sau brutal exprimate, la toți creatorii români, fără
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și-i taie. "Pre cîți-și aducea prinși, pre toți îi omoria cu mustrarea ce avea el în obicei: Să nu te ierte Dumnezeu cu acel cap mare al tău!" Pe doamna lui Ieremia-vodă o prinsese Schindir-pașa: "Iară doamna la mare ocară au sosit; de care singură au mărturisit cătră boieri: trecând cu carul au văzut pre boieri, și lăcrămând au zis: Boieri, boieri! rușinatu-m-au păgînul!" Cronica e plină de amănunte familiare ce dau viață lucrurilor. Ivirea lui Calga tătarul și a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de savoare. Iată un strâmb încrezut: Un om nalt și deșirat, La față foarte scurmat, Cu barbă dintr-însu, Vrednic de tot rîsu, Umblă crăcănat, Din șolduri legănat, La chip urât și slut, Are un picior mai scurt, Se socotește ariftè, Ocara lumii și eglengè, Se mândrește, fudulește, Gâci cine este... o bătrână cochetă: Pe aceasta îi gîci-o, Grăiește cu necontenire, Lesne îi nimeri-o: Răcnește, țipă de pieire. O babă cu fumuri de frumoasă, Se împodobește, zarifefsește, Dar o foarte mare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu mescioara mea, cu vinișorul meu...") se transformă aiurea în bufonerie. Eliade parodiază cu plăcere pronunția victimelor sale, a dascălului ardelean, a cutărui căuzaș peltic, a lui C. A. Rosetti, "poețoiul" cu ochii "mai boboșați decât ai unui broscoi uriaș". Ocările țâșnesc negre, într-o retorică gâlgâitoare, cu o ură așa de materială încît pamfletul devine un poem al mâniei. Eliade țintea către o Comedie divină ce avea să pună pe scenă "toate duhoarele infernale răsculîndu-se asupra genurilor și virtuților cerești
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mișcările generoase. De cariera lui Tudor Vladimirescu se arată foarte plictisit: "de unde să-mi plesnească în capu-mi că el hrănește în duhul lui aceasta ce văzum". Regulamentul organic i se pare foarte bun, iar pentru "Costuța" (Constituție) are numai ocări. La 1848 nu vede decât hoțomani și țigani ridicați contra "ristocraților". Totul e zugrăvit în culori de carnaval, care prilejuiesc unele versuri de un mare umor ingenuu: Unde scăpare? Cine te-aude, În care parte te poți ascunde? Căci toți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trivială, dau naștere unei plăcute emoții arheologice. Leonaș cere, de pildă, sub amenințare de sinucidere, portretul Chirițoaei, iar aceasta cu multe mofturi de ingenuă scoate din sân o adevărată cadră de perete. Surugiul dezvoltă pe scenă un repertoriu întreg de ocări: "Hi, hi, hi, hi, copii... nu mă lăsați... Hi, hi, tătucă... Hi, hi, mînca-v-ar lupii... Hi, Iudă... Hi, jupitule. Iaca mă!... c-or să mă lase în troian... Hi, hi, da, hi... lua-v-ar dalacu... prohodi-v-ar cioarele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Crusoe, cu o intenție de economie politică absorbită în ficțiune. Părintele Trandafir, picat într-un sat de leneși, după ce încearcă zadarnic să-i îndrepte prin predici, își vede de treburile lui și izbutește prin bunul exemplu mai mult decât prin ocară. Întrupare a spiritului de colonizare, Popa Tanda e o figură de neuitat. În Budulea taichii se tratează misterul psihologic al unor ființe cu înfățișare neînsemnată în copilărie și un caz de ambiție în clasa de jos. Pe Huțu, care ținea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
le urci te-așteaptă, Cartea mea-i, fiule, o treaptă. După aceea poemul apare ca o estetică, plină de probleme și de puncte: arta argheziană e făcută din "veninuri", "înjurături"; veninul s-a preschimbat în miere, lăsîndu-i-se puterea: Am luat ocara, și torcând ușure Am pus-o când să-mbie, când să-njure. Procesul concentric e infinit. Unii au voit să insinueze că poezia lui Arghezi e "minoră", dar ea, dimpotrivă, e dominată de probleme grave, dintre care cea mai frecventă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
deja douăzeci de ani de când aderase în mod perfect la Cristos. Acest fericit, originar din orașul Assisi, în al treisprezecelea an al convertirii sale, a pornit spre Siria, s-a prezentat în grabă înaintea sultanului, a fost bătut, acoperit de ocări, dar l-a vestit pe Cristos; apoi, în cele din urmă, a fost condus înapoi de către păgâni în tabăra creștinilor. Înzestrat cu simplitatea unui porumbel, a îndemnat toate creaturile să-l iubească pe Creatorul lor; obișnuia să predice păsărilor și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pare meritată. 4. Nu te asocia decât cu oameni buni dacă vrei să fii și tu privit la fel; e mai bine să fii singur decât cu oameni nepotriviți. 5. Nu fi ranchiunos, nu Înjura și nu arunca vorbe de ocară. Bunul-simț arătat de manageri facilitează orice Ă de la creativitate la munca În echipă. Comparați totuși regulile de comportament ale lui Washington cu standardele de astăzi și veți vedea că ne-am Îndepărtat de decență și respect. Când nu mai există
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
conversație, avertizează el, te păzește „să-ți fie mîinile-ajunse/spre părțile cele ascunse / Au să te scarpini cu ele / Spre locurile acele/că e lucru de rușine / Și a fi nu să cuvine”*. Vorbind „nu strîmba din gură”, este de ocară „să te-ntinzi fără rușine”, să-ți frîngi mijlocul ca proștii, nătărăii și dulăii... CÎnd Îți vine ceasul „ca să-ți sufli de muci nasul”, s-o faci cu pază și multă rușine, căci: „Foarte scîrbos lucru este Cineva cînd Își
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
moda să treacă. Tot Îți cer, tot te frămîntă PÎnă văd că cucu-ți cîntă, Apoi atunci or te lasă, Or de tine nu-i mai pasă. CÎt trăiești, nu mai vezi pace, Casa-n iad ți să preface. De ocări și de blesteme Îmbătrînești fără vreme. Perii În cap Îți albește Și obrazu-ți Încrețește. Urești lumea, urești viața Și nu-ți mai veselești fața. Amărît Îți privești groapa Și mîngîierea ț-e poapa.” 24. În O șezătoare la țară, Povestea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
El reproduce mai Întîi un număr de proverbe (ca de exemplu: „Arjagul Își găsește pîrțagul”), după care dă o istorioară ilustrativă. Pentru propoziția dinainte inventează (prelucrează) povestea unei văduve bătrîne care, În contractul de căsătorie, stipulează dreptul de a-și ocări bărbatul În locuri publice iar bărbatul să tacă. Acesta este arțagul. Văduva găsește, după numeroase eșecuri, un bărbat care acceptă condițiile contractului cu un amendament: dreptul de a avea și el, o dată pe an, un pîrțag. PÎrțagul Învinge arțagul și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai scăzut și mai batjocorit decât toate celelalte limbi și popoară ale feții pământului. Motivația psihologică a emulației culturale este deci limpede. școala academicească de la Sf. Sava este deschisă de acele duhuri românești, care nu mai pot mai încolo suferi ocara neamului lor. Cum răspund ele acestei umilințe, acestei provocări, tot Gh. Lazăr ne-o spune: Luând pildă de la celelalte popoare luminate. Este însăși esența politicii școlare a lui I. Caragea, care declară din izvor grecesc că ambiționează a o orândui
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
SOLOMON - Lui Eminescu) * „Luptând acum pentru o viață bună În contr-acelor pe care-i urai Noi peste veac Îți dăm o caldă mână Să mergi cu noi, prietene Mihai. În contra celor ce stârnesc război Și din Apus ne-acopăr cu ocară, Prietene Mihai să mergi cu noi”. (Vasile NICOROVICI - Prietenului Mihai) Dar ce mai conținea numărul omagial al celei mai influente reviste literare? Două articole: Eminescu publicist de Nestor Ignat și Elemente realiste În proza lui Eminescu de Horia Bratu precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a lui B. (apărută în „Falanga”, „Pan”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista literară”) stârnește interesul mai ales prin acele piese (Cuvânt către poeți, 1941, Protocol al unui club Mateiu Caragiale, 1947) în care - de data aceasta prin elogiu, iar nu prin ocară - poetul se definește. Prefața scrisă, în 1931, pentru volumul de debut al lui Dan Botta (Eulalii), intitulată Veghea lui Roderick Usher și concepută ca o „parafrază” după Edgar Allan Poe, are o intensă expresivitate răsucită-n sine, dar și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
și acelea de "psiholog", filozof, sociolog și filantrop (p. 57). Spitalul conceput de el și medicul psihiatru, ca expresie superioară a practicianului cultivat, vor putea să asigure tratamentul adecvat al bolnavilor psihici din care el exclude declarat practicile brutale, ca: "ocara, probozirea, amenințarea, foamea, dușurile reci, încuierea în întuneric și izolarea ca mijloace de pedeapsă și moralizatoare". Spiritul etic al autorului reiese și din concepția sa cu privire la responsabilitatea medico-legală a alienaților care, în cazul iresponsabilității penale, nu vor trebui reprimați în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
altele, să-i abată de la niște reguli ușoare și să-i îndrepte spre niște dreptare grele, cele ale Lui; și să facă acestea, cu toate că toți Îi declarau război, cu toate că a fost batjocorit să sufere crucea și o moarte plină de ocară. Nu va putea tăgădui elenul că n-a fost răstignit de iudei, că n-a îndurat de la ei nenumărate patimi, dar că în fiecare zi s-a răspândit tot mai mult predica. Și minunea stă nu numai aici, ci și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Iosif, logodnicul Mariei, tată al Său, să crească trupește puțin câte puțin, să se taie împrejur, să aducă jertfă, să flămânzească, să înseteze, să obosească și în sfârșit să sufere moartea, și nu o moarte oarecare, ci una socotită de ocară, adică moarte pe cruce; și pe toate acestea pentru noi și pentru mântuirea noastră le-a primit Creatorul universului, Cel neschimbat, Cel Ce a adus pe toate de la neființă la ființă, Cel Ce se uită pe pământ și-l face
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 500) „...nu s-a rușinat de noi Stăpânul întregii firi văzute și nevăzute, ci umilindu-Se pe Sine și luând asupra Sa pe omul căzut sub patimile de ocară și sub osânda dumnezeiască, s-a făcut întru toate asemenea nouă, afară de păcat (Evr. 4, 15), adică afară de patimile de ocară. El a luat toate pedepsele trimise asupra omului pentru păcatul neascultării de către hotărârea dumnezeiască: moartea, osteneala, foamea, setea și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
firi văzute și nevăzute, ci umilindu-Se pe Sine și luând asupra Sa pe omul căzut sub patimile de ocară și sub osânda dumnezeiască, s-a făcut întru toate asemenea nouă, afară de păcat (Evr. 4, 15), adică afară de patimile de ocară. El a luat toate pedepsele trimise asupra omului pentru păcatul neascultării de către hotărârea dumnezeiască: moartea, osteneala, foamea, setea și cele asemenea acestora, făcându-se ceea ce suntem noi, ca noi să ne facem ceea ce este El: Cuvântul trup s-a făcut
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
sufletul Fecioarei, Și-a făcut Lui Templu 51 însuflețit, plăsmuind Omul din Fecioară, în chipul în care a voit și îmbrăcându-Se cu el astăzi, S-a născut, fără să Se rușineze de urâciunea firii omenești. Nu I-a adus ocară îmbrăcarea cu făptura mâinilor Sale, dar făptura mâinilor Sale a cules nespus de mare slavă, ajungând îmbrăcăminte Plăsmuitorului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
poate cineva și aceasta: dacă moartea Lui trebuia să se săvârșească în văzul tuturor ca să aibă martori și să se creadă și cuvântul despre învierea Lui, ar fi trebuit să-Și caute cu cugetarea o moarte slăvită, ca să ocolească măcar ocara crucii. Dar și dacă ar fi făcut aceasta, tot ar fi dat prilej de bănuială, ca Unul ce n-ar fi avut putere împotriva oricărei morți, ci numai împotriva celei aflate de El prin cugetare. Și aceasta ar fi dat
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]