10,695 matches
-
Pe ulicioara lui cărase și înșirase, atât cât putuse, pietre pe ici pe colo. Lui unuia, îi erau suficiente pentru a sări din piatră în piatră dar masivitatea domnului Constantin impunea căi ocolite. S-a gândit să-i explice motivul ocolului dar ajunsese deja să se îndoiască de capacitatea domniei sale de a înțelege astfel că, a zâmbit în sinea lui, așa cum făcea ori de câte ori cocheta cu ideile trăznite, spunându-și: “ apoi no domnule dragă, om mere pe unde voiești!”. Abia când a
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
Acasa > Stihuri > Momente > LA CAPĂTUL DRUMULUI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 933 din 21 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Când lăuntric și fără ocol urcă prin mine zborul înalt, mă cutremur de teama ce-am avut, de beau bucuria care mă cuprinde și-n lumină mă-mbrac. Numai așa gândul se-mpacă ajunge pe treapta pe care tu o urci. Din mister voind să
LA CAPĂTUL DRUMULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365257_a_366586]
-
la stâna lui frumoasă Năboia degrab’ să intre O jivină fioroasă. Ba chiar două se iviră Și-l făcură ca pe-o fiară, Că luă de-a dreapta bâta Și se repezi afară, Unde-nghesui pe fiare Drept la poarta de ocol Și le ciomăgi cu sete Pân’ rămase locul gol... Iute se-ntoarse omul Bucuros la el în pat Și dormi până când zorii Din somn mi l-au deșteptat... Treaz fiind, dădu pe față Cu apă de la izvoare Și plecă ca să
POVESTE DE SÂNTILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365259_a_366588]
-
așa a zis și despre Tomiță tanti după ce a furat o bucată de carne din oală, c-o să-l omoare cum o pune mâna pe el; totuși, după ce i-a trecut supărarea, motanul s-a putut plimba fără griji prin ocol, fără a-l paște vreun pericol din partea stăpânei. Pe de altă parte, Leei îi este clar că bietul cocoșel ar putea deveni, extrem de ușor, victimă în următorul măcel făcut în beneficiul lui Viorel. De-aceea repetă: - Oh, nu! Vă rog
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
glumise când îi spusese Liei: “Dacă vreodată crezi că m-ai pierdut, să mă cauți în centrul Bucureștilor, la Pasajul de la Universitate. Acolo îmi place mult de tot să mă duc. Să mă uite timpul stând pe treptele ce dau ocol părculețului de la Teatrul Național. Să țin în mână un pahar cu Coca-Cola și să sorb din el cu paiul. Să uit să beau, să uit de mine ... Să privesc cu dragoste trecătorii care se perindă din toate părțile... Să mă
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
se adapă de la fântâna nesecată n-am mai fost demult la răsărituri din apus acolo unde pajisti nu-s acolo unde ierburi se vorbesc pe clăi de fânuri și-și pășesc odoruri din obol și cată ușa unui lanț de-ocol tu inimă hai du-te-acasă că lacătul te lasă lasă acum eu tot doinesc doinesc spre casa ta pornesc pornesc Referință Bibliografică: CATRENE CU MIGRENE 8 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20 iulie 2016
CATRENE CU MIGRENE 8 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366369_a_367698]
-
-meu, cum, am mai spus. Cei care păzeam porumbii, făceam focul în două locuri - la grajd și în partea cealaltă a locului, spre Valea Viei, lângă coliba câinelui. De obicei, paznicii porumbilor dormeau noaptea, din când în când mai dădeau ocol locului să-l verifice, apoi se culcau la loc. Când câinele începea să latre și să alerge încoace și-ncolo, era semn că porumbii urmau să fie atacați de viezuri, porci mistreți sau urși. Atunci, cel care-i păzea se
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
atâta ducă, se-neacă ca un zeu ucis în mare, în turme de văzduh ca o nălucă. mergând tăcut nu știu ce mi se-ntâmplă e o eroare-a nopții visul orb, mi-au cam căzut zăpezile pe tâmplă și-mi dă ocol neobositul corb. nopți peste nopți se-adună peste geană din amintiri fugare și tăceri, le cuibăresc adesea într-o rană și le îngrop în ziua cea de ieri. era frumos când născoceam candori și cerurile ne erau aproape, când viața
GÂND FUGAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366549_a_367878]
-
grinzi Luminile celeste se strâmbă în oglinzi Sătul de teoreme, sătul de artificii Nu-ți e rușine lume, că te-ai umplut de vicii? De când nu mai ai minte, de când ai capul gol Că-mi vine să dau tumba, pământului ocol?! Referință Bibliografică: Nu-ți e rușine, lume? / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 386, Anul II, 21 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
NU-ŢI E RUŞINE, LUME? de ION UNTARU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366581_a_367910]
-
LA IARMAROC Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 4 BELDIE LA IARMAROC Zilele ciurdarilor treceau în ritm obișnuit. Ciurda își avea programul ei și nu ieșea din normalitate. După ce Beldie dădea ocolul cornutelor se apropia de Grapă să-i asculte poveștile. În timp ce cioplea în coaja botei anumite desene care se arătau de sub vârful briceagului său. Beldie se uita atent la mâna lui și nu pricepea cum niște mâini uriașe puteau scoate desene
BELDIE LA IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366583_a_367912]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > TRIUNGHI SENTIMENTAL Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Lângă liceul meu era un parc și- acum mai e, dar, prea târziu... De câțiva ani îi dau ocol și banca mea cu fața spre liceu a început să doară și locul întâmplării celui dintâi amor acum îmi pare incolor și... parcă nu - i al meu. Acolo îmi duceam iubitul să mai scăpăm de vreun extemporal, cu irosiri de
TRIUNGHI SENTIMENTAL de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366609_a_367938]
-
insul n-a citit o carte, La un concert vreodată nu s-a dus Și din fotoliul unde a ajuns Înțelepciune și destine-mparte! El nu știe ce-nseamnă Simfonia, Mai mult nici nu cunoaște cheia-sol, Tristețile îmi dau acum ocol Și-mi clocotește-n inimă mânia... Tăiați fără de milă-n carne vie, De ce în Viață s-au făcut artiști? ” Tu, Patrie, de vrei să mai exiști Trezește-ți fiii dintru letargie... Nu mai avem nevoie de Cultură”, Spunea trimisul-șef
CULTURA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366729_a_368058]
-
neatins locul cu fânul gata de iarnă în fața animalelor sălbatice sau ale altor rumegătoare flămânde de la stânele și hareapele din vecinătățuri. O cheamă Filofteia, și-atât! Din când în când iese din colibă în poiană să scruteze cerul, să dea ocol cu privirea costișelor cu fâneață proaspătă, cautând un petec de umbră binefăcătoare în care să-și regăsească suflarea. Și să continue lucrul întrerupt prin acest nepermis răgaz de a se mai dezmetici și de a le cuprinde și pe celelalte
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
pe jumătate stinsărămâne-n scrumieră visând la mâine.... XV. TRIUNGHI SENTIMENTAL, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016. Lângă liceul meu era un parc și- acum mai e, dar, prea târziu... De câțiva ani îi dau ocol și banca mea cu fața spre liceu a început să doară și locul întâmplării celui dintâi amor acum îmi pare incolor și... parcă nu - i al meu. Acolo îmi duceam iubitul să mai scăpăm de vreun extemporal, cu irosiri de
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
Satmari, în anul 1924, Regina Maria a vizitat a doua oară Balcicul de care s-a îndrăgostit și a luat hotărârea să construiască aici o reședință în care să-și petreacă zilele de vară. Astăzi, din ce am observat dând ocol printr-o privire aruncată asupra Balcicului, dar și din câteva impresii ale celor care și-au petrecut vacanțele aici, localitatea nu se mai bucură de aceeași strălucire. Însă, dacă ajungi la Balcic și nu vizitezi castelul Reginei Maria, e clar
RĂSCOLITOR COLŢ DE LUME de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365704_a_367033]
-
și a plecat . Frumusețea ta i-a făcut poftă . Cum de-ai putut fi atât de naivă, de nu i-ai sărit în cale ? Ai greșit de nu l-ai observat : te lua sub aripa lui ocrotitoare . După un extraordinar ocol, cu mult înainte de zori, se odihnea în balcon și te privea prin perdea: cum strângeai perna la piept și zâmbeai dulce în somn. Ca un lord, discret, ți-a pus pe noptieră, lângă pat, dovadă că te iubește, o coroniță
CĂLĂTORUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365777_a_367106]
-
fost. Privesc tot timpul înainte și-ncerc să-mi fac altfel de rost. Ecourile nu mă-ncântă. Cu sufletul de viață plin încrezător mă iau la trântă cu clipele ce-n iureș vin. Și dacă totuși vreo durere îmi dă ocol din când în când, îi schimb cruzimea-n mângâiere, iar suferințele în blând. Și pornesc iarăși mai departe știind prea bine că-ntr-o zi voi fi îmbrățișat de moarte... Nepăsător zâmbesc: Ei, și?... Anatol Covali Referință Bibliografică: Ei, și
EI, ŞI? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366233_a_367562]
-
la altceva, eram la Marea Cotitură numită Magdalena A. La Aachen ne-a ascuns o vară, Apoi un văr numit Albert, Cum curge râul Aare-n seară, Amorul nostru e discret. Pe un abac se-adună anii, Dar Magdalena strălucea, Dădeau ocol dracii, vultanii, În visul alb ea se păstra. Frumosul piept al Magdalenei. De când nu e, trăiesc în lene. Boris Marian Referință Bibliografică: A capella / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366, Anul II, 01 ianuarie 2012. Drepturi de
A CAPELLA de BORIS MEHR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361716_a_363045]
-
aparte Cine să-l dezlege: Cu viață și moarte Enigmă de rege! Două ore-n care Ca un ageamiu, Plânge Ursa mare Sufletu-mi pustiu Vino și te întoarce Locul tău e gol Un blestem de parce Îmi tot dă ocol Zbate-mi-se trupul Ca-ntr-o cușcă zborul Cum visează lupul Sânge, vânătorul Referință Bibliografică: Două ore / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 775, Anul III, 13 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Untaru : Toate
DOUĂ ORE de ION UNTARU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351877_a_353206]
-
fiind, așa cum mi-a fost dat, Sub poale de Carpați, în micul sat Ce-atât de mare,-atunci, mi se părea(!) ... Priveam, suind cu greu pe deal, în zori, Gemând sub ale toamnelor poveri, Căruțele-nspre cer, unde cocori Dădeau înc-un ocol s-alunge nori, Ca stelele să licăre în seri, Și-a doua zi iar frunze tresăreau De piatra sub copite ce scrâșnea Când boii-n jugul crâncen se-opinteau ... Frumoși, dar și ce mândri arătau(!) Cred că și Grigorescu gelozea
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352308_a_353637]
-
Strofe > Introspecție > ARIPI DE CARUL MARE... Autor: Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cad stele-albastre și mă uit în gol, Un vânt solar îmi șuiera în porți Vin zorii peste toate dând ocol, Iar Carul Mare... nu mai are roți. Se-aține în priviri cu noaptea să Atât cât timpu-i este-ngăduit, Dar zorii vin, si de-ar putea pleca S-ar duce Carul de-unde a venit... Se derulează pe Pamant ce este
ARIPI DE CARUL MARE... de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352331_a_353660]
-
moarte, nu mai plânge, nu mai plânge, lasă poemul să curgă, viața asta e ca visul, crizanteme de canaf, ce adesea se termină cu un dulce epitaf; și așa a fost să fie, corbul cel bătrân din turlă, ne dădea ocol prin spații, printr-un zodiac furat, răspândind otrăva morții peste seara noastră dragă, prevestind o toamnă rece, plină de vânturi și ploi, noi cu trupurile-nchise ca o pleoapă printre lacrimi, ne-am pierdut unul de altul printre timpuri, printre
CORBUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350574_a_351903]
-
pe fundul de deasupra, bătrânul scoate sticla cu rachiu și dăm noroc. Ai făcut drumul degeaba, zice, fata asta e singura pe care o mai am și aș vrea s-o țin pe lângă mine, are un vecin care-i dă ocol și cred că o mărit cu el. Nu-i nicio supărare, îi răspund eu după ce trag o gură de rachiu, eu am venit c-o iubesc și am vrut s-o mai văd. Poate pentru ultima dată. Toamnele din vin
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
distingi Prin gesturi brute de subsol, Tu cânt de luptă de vikingi, Eu bolero în Si bemol... Eu te aprind când tu mă stingi... Eu apa dintr-o cupă cu alcool, Tu focul gradelor, te-ncingi, M-asediezi, eu dau ocol Și curg abia când te prelingi Și cazi ca o cascadă-n gol. Abia te-ating când mă atingi Ca striga aușelul dintr-un stol... Când lin te trag tu mă împingi Și mă tragi brusc fără control În carnea
RELIGIOS, FRIVOL... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351311_a_352640]
-
ziduri ca din odaia mică în care aștepta să moară ședeam pe trepte cu ochii-n ochii icoanei așezată deasupra ușii sub ștergarul cusut de mână ascultam cum se făcea piatră tinerețea i se ridicase demult la cer când în ocol a intrat văduvia pentru tot restul ogrăzilor miruite îngânat pe nas în ziua când de la biserică se-ntorcea cu mine de mână și cu apă vie ce mai însemna o poartă a durerii știam că e ultima îi sfârtecase altcineva
POEM ÎN ALB ŞI FIR CUSUT DE MÂNĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351422_a_352751]