2,422 matches
-
autorul ajunge la o maturitate deplină, imaginea este mai funcțională, scutită de abuzul de metaforizare. Un poem (Orgolii) evocă „deșertăciunea deșertăciunilor”, amintind de sonoritățile biblice și de întrebările esențiale din Viața lumii de Miron Costin. Tânăr este o replică la Odă (în metru antic) a lui Mihai Eminescu. I. scrie, în paralel, proză scurtă (Strigătul, 1978, Ningea pentru unul singur, 1985), dar și roman (Pânda, 1981, Câinele de piatră, 1985, Umbra șoimului pe zăpadă, 1988). Aici el dovedește priză la real
IUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
și de sorginte livrescă. „Personajul”, care se poate identifica cu „autorul” (proza este o mică scenetă scrisă la persoana întâi), se trezește dintr-un vis revelator și, după un scurt monolog reflexiv, declară retoric: „Da, eram nebun”, apoi declamă din Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu. El vrea să se creadă un al doilea erou al nuvelei gogoliene Mantaua, un nou Akaki Akakievici. Familia, trezită în miezul nopții, vine să asiste la scenă, dar, excedat de absurdul acestei „farse donquijotești
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
Lautréamont, Basil Munteanu - Corneille și altruismul clasic), studii de filosofia culturii (I. Zamfirescu - Omul de azi și filosofia vremii, Grigore Tăușan - Un studiu fundamental asupra lui Kant, Contribuții românești la cultura filosofică) și de cercetări istorico-literare (Perpessicius - De la Napoleon la „Oda în metru antic”, Octav Șuluțiu - Literatură sau literaturi, Adrian Marino - Vechi traduceri românești, nesemnalate încă, din Lord Byron, Ahasver în literatura română). Se publică și memorialistică: E. Lovinescu - Memorial universitar, Ion Petrovici - Amintiri etc. Rubrica permanentă „Fapte și comentarii” reflectă
KALENDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287698_a_289027]
-
Ghica, Aristia punea în scenă, ajutat de Smaranda Ghica, fragmente și piese de teatru în greacă și română. Alături de reprezentațiile în colaborare cu Heliade și elevii de la Sf. Sava, ele constituie începuturile teatrului românesc. Pe lângă lucrări originale în limba greacă (Oda către Elada, Paris, 1829, tragedia Armodios și Aristoghiton, Atena, 1840), el traduce din Homer (Iliada, tomul I, București, 1837, reeditată în 1858 și 1868), Plutarh (Viețile paralele, București, 1857) și Biblia (Psalmii, 1859, București, cu subvenția Societății biblice londoneze). Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cosma, Ion Simuț. Aici, în 1966, își face debutul Ileana Vulpescu, cu Scrisoare către un necunoscut, la rubrica „Cu bucurie deschidem coloanele noastre...” Sunt publicate inedite de Dan Botta, Ionel Teodoreanu, N. Labiș, Victor Papilian, G. Călinescu (traducerea juxtalineară din odele lui Horațiu, 12 ș.u./1966), V. Voiculescu, Ion Chinezu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Tudor Arghezi (articole inedite, 12 ș.u./1987). În numărul 2/1968 este publicat proiectul Istoriei literaturii române de I. Negoițescu și se deschide o anchetă
FAMILIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286947_a_288276]
-
operă, sunt raportabile în absolut la romantismul german (Erlkönig de Goethe) și în imediat la Pățania teologului cu arborele de Ioanichie Olteanu („Revista Cercului Literar”, ianuarie 1945). Ele asigură unitatea unei opere așezate sub semnul unitar al Ideii platonice (de la Odă la o pădure abstractă din 1945 la Poemul exorcist din 2000), răsfrânte de o diversitate înșelătoare a formelor, inclusiv a formei eului. În primul număr al „Revistei Cercului Literar”, D. publica prima sa baladă, Forma îngerului - istoria unui înger diform
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
colaborare cu Ion Caraion); Dante Alighieri, Opere minore, București, 1971 (în colaborare); Fr. Hölderlin, Poezii, București, 1971 (în colaborare cu Ion Negoițescu și Virgil Nemoianu), [Scrieri], vol. I: Hyperion. Moartea lui Empedocle, pref. Wolf von Aichelburg, vol. II: Imnuri și ode, București, 1977 (în colaborare cu Virgil Nemoianu); Stéphane Mallarmé, Poezii, pref. trad., București, 1972; I. A. Bunin, Versuri, București, 1972 (în colaborare cu Igor Block); Gottfried Benn, Poeme, pref. Wolf Aichelburg, introd. Virgil Nemoianu, București, 1973 (în colaborare cu Virgil
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
celui ce părea îndeobște a întoarce spatele socialului impresionează prin simplitatea, nu lipsită de accente patetice, cu care iubirea, ura, speranța sunt adeverite drept puteri ale omenescului. Versul-fluviu, cu excepția poemului România mea, edificat pe largi dimensiuni de mit și de odă, este abandonat și înlocuit de un ,,cântec șoptit la ureche”, de rugăciune, de îndemnul direct la lepădarea formelor inautentice, comuniste: ,,Se-ndeasă negura din Răsărit”, ,, Nimicnicia până-n Neam s-a-ntins”, ,,Să nu uităm și să nu iertăm!”. Sunt fețele complementare
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
București, 1943; Antologia scriitorilor ocazionali, București, 1943. Traduceri: James Caterly [George B. Știrbei], Românii, București, 1910; Homer, Batracomiomahia, în Critice, I, București, 1909, Odiseia, București, 1935; Tacit, Analele, I-II, București, 1916, Pagini asupra epocii lui Tiberiu, Arad, 1927; Horațiu, Odele și epodele, București, 1923, Satire și scrisori, București, 1923; Cicero, Catilinarele, I-IV, București, 1935; Vergiliu, Eneida, București, 1933; versiune nouă, București, 1938. Repere bibliografice: Trivale, Cronici, 112-114, 191-198, 438-439, 444-449; Aderca, Contribuții, I, 100-110, 255-257, 530-531, 544-548, II, 16-21
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
din primăvara anului 1888, publicația poartă subtitlul „Organul claselor muncitoare” și este redactată de N. Armășescu. Se tipăresc în fiecare număr versuri cu caracter militant și protestatar și articole critice îndreptate împotriva celor socotiți vinovați de situația țărănimii. Este reprodusă Odă la boieri de B.P. Hasdeu. Colaborează Al. Macedonski, cu o variantă a poeziei Odă la condeiul meu, apărută pentru prima dată la „Oltul” (în 1874), Carol Scrob, Panaite Zosân, I. Păun-Pincio, N.G. Rădulescu-Niger. R.Z.
GLASULTARANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287296_a_288625]
-
N. Armășescu. Se tipăresc în fiecare număr versuri cu caracter militant și protestatar și articole critice îndreptate împotriva celor socotiți vinovați de situația țărănimii. Este reprodusă Odă la boieri de B.P. Hasdeu. Colaborează Al. Macedonski, cu o variantă a poeziei Odă la condeiul meu, apărută pentru prima dată la „Oltul” (în 1874), Carol Scrob, Panaite Zosân, I. Păun-Pincio, N.G. Rădulescu-Niger. R.Z.
GLASULTARANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287296_a_288625]
-
sale clasiciste, scolastico-teologice, umaniste și chiar științifice. Primele încercări ale lui H. sunt 85 de poezii, în latină și maghiară, exerciții de versificație pe teme date; un grupaj semnificativ rămâne In Transilvaniam, despre durerile patriei, alături de prelucrări de maxime, epigrame, ode. H. scrie și poezii ocazionale. În 1664 îi dedică prietenului său Franckenstein un Carmen, inspirat de o Cantio de amore, retălmăcit în Codicele Petrovay (1672). De la 1 iunie 1674 datează Oda lui H., moment de referință pentru istoria prozodiei românești
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
Transilvaniam, despre durerile patriei, alături de prelucrări de maxime, epigrame, ode. H. scrie și poezii ocazionale. În 1664 îi dedică prietenului său Franckenstein un Carmen, inspirat de o Cantio de amore, retălmăcit în Codicele Petrovay (1672). De la 1 iunie 1674 datează Oda lui H., moment de referință pentru istoria prozodiei românești. Este scrisă în românește, într-un limbaj dialectal, contorsionat fonetic, sintactic și mai ales ortografic de influențe maghiare și săsești. Versificația savantă, în metru cantitativ, preia hexametrul și pentametrul antic, voind
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
românești. Este scrisă în românește, într-un limbaj dialectal, contorsionat fonetic, sintactic și mai ales ortografic de influențe maghiare și săsești. Versificația savantă, în metru cantitativ, preia hexametrul și pentametrul antic, voind a demonstra, comparativ, virtuțile prozodice ale limbii române. Oda, împreună cu alte poezii gratulatorii în limbi străine, este tipărită în 1674 la Basel, într-un volum omagial, Vota solennia, dedicat lui Francisc Páriz Pápai. Lăudându-și prietenul, H. afirmă și latinitatea neamului său, conștiința originii nobile, romane. Pentru semnificația ei
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
alte poezii gratulatorii în limbi străine, este tipărită în 1674 la Basel, într-un volum omagial, Vota solennia, dedicat lui Francisc Páriz Pápai. Lăudându-și prietenul, H. afirmă și latinitatea neamului său, conștiința originii nobile, romane. Pentru semnificația ei documentar-lingvistică, oda a fost reprodusă de numeroși istorici, filologi și literați, de la Aron Pumnul la G. Călinescu. Lui H. pare să-i aparțină o primă lucrare lexicografică, de pe la 1700, care alătură limbile română și latină într-un Dictionarium valachico-latinum, descoperit de B.P.
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
alfabetică a vocabulelor, selectate nu din texte, ci din viu grai, păstrând coloritul dialectal bănățean -, dicționarul este important prin numărul relativ mare al termenilor (5000), care includ, pe lângă nume comune, denumiri topografice și o incipientă nomenclatură botanică și medicală. SCRIERI: Oda, CHRM, I, 216, LRM, 671-672. Repere bibliografice: N. Drăganu, Mihail Halici. Contribuție la istoria culturală românească din sec. XVII, DR, 1924-1926; Pușcariu, Ist. lit., 107-110; Cartojan, Ist. lit., II, 106-107; Musnai Lászlo, Dani János, Engel Károly, Date noi privitoare la
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
familiarizează cu clasicii greci. În 1830 tânărul intră în oștirea națională, dar, bolnav, părăsește armata în 1832 pentru a se îngriji (în acest scop face o călătorie la Adrianopol). Citește din romanticii francezi și începe să scrie. În 1834 publică oda Ruinelor Cetății Neamțu. Este singura poezie care i-a apărut în timpul vieții, dar care l-a făcut îndeajuns de cunoscut. Reintrând în armată, H. ajunge aghiotant domnesc. Boala nu-l cruță, deși se tratează la Viena și la băile din
HRISOVERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
și de înnoire a poeziei. Lumea satului, viziunea și structurile specifice folclorului poetic sunt absorbite de o sensibilitate proaspătă, zguduită de convulsiile unei istorii agresive, care perturbă o ordine străveche, firească. Această atmosferă generală se regăsește în ciclurile Confesiuni, Destinderi, Oda soarelui, Intima comedie din Lupta cu inerția, volum care preia texte apărute în periodice sau găsite în arhiva poetului de Savin Bratu, Aurel Covaci, Eugen Mandric și Lucian Raicu. Se confruntă aici din nou demersul creator energic, înnoitor, și modelul
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
din poezia lui Lenau, în timp ce Ion Gorun transpune Primul monolog din Faust de Goethe (2/1906), iar Teodor Murășanu tălmăcește Cântece triste de Goethe (5/1912) și din Lenau. Din literatura Antichității sunt selectate versiuni realizate de Ion Al. George (Odă la Afrodita de Safo) și de G. Coșbuc (cântul XXIII din Odiseea de Homer). M.Ș.
REVISTA POLITICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289249_a_290578]
-
transpuse din limbile italiană și franceză. În seria din 1944- 1945 pot fi întâlniți Lucian Blaga cu articolul Amintiri despre Titulescu, Ion Pillat cu poezia Steaua, Radu Stanca (Sibiu - Cetatea umbrelor. Mic ghid literar, Anul literar 1944), Ștefan Aug. Doinaș (Odă patriei), I. Negoițescu și Nicolae Balotă. Alți colaboratori: Mihail Pop, Octavian Șireagu, Emil Nicolescu, Petre Pascu, N. Carandino, Emil Zegreanu. I.M.
ROMANIA NOUA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289330_a_290659]
-
La România, G. Baronzi poezia Deputatul, iar G. Crețeanu semnează versurile intitulate Imn în onoarea Unirei. N. T. Orășanu este autorul poeziilor România, Curcubeul ș.a., C. D. Aricescu - al poemei România (7 și 9 octombrie 1857), Radu Ionescu - al înflăcăratei Odă. 9 octombrie. Dedicată la deputații români. Mai scriu în paginile gazetei Gh. Chițu, Eugeniu Carada, I.A. Geanoglu, Gr. Vulturescu, I.C. Fundescu, G. Angelescu. În numărul 5, din 23 aprilie 1857, o notă a redacției însoțea poezia de debut, La
ROMANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289341_a_290670]
-
culegeri colective și în reviste din străinătate (din Belgia, Franța, Italia, Germania, Polonia, Grecia, Cehoslovacia, Spania, URSS, Ungaria, India, Iugoslavia, Suedia, SUA) sau în reviste și volume în limbi străine apărute în țară. Ca traducător, a realizat, în colaborare, antologia Odele Mării Egee. Poeți greci contemporani (1990). A fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1972, 1977), Premiul Uniunii Scriitorilor (1981, 1995), Premiul Academiei Române (1986), Premiul Asociației Scriitorilor din Republica Moldova (1992). Cartea de debut a lui R., Singurătatea în doi, prezentată
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
de poezie, Iași, 1989; Morena, Iași, 1991; Dilatarea timpului, București, 1991; Urania, Iași, 1992; Dilatarea timpului, pref. Costin Tuchilă, București-Iași, 1993; Mississippi, Galați, 1993; Noul Adam, Iași, 1994; Paradisul, postfață Ioan Holban, București, 1996; Lovitura de maestru, Iași, 1997. Traduceri: Odele Mării Egee. Poeți greci contemporani, București, 1990 (în colaborare cu Andreas Rados). Repere bibliografice: Sorianu, Glose, 183-186; Sorianu, Contrapunct, 81-84; Petroveanu, Traiectorii, 296-298; Cândroveanu, Alfabet, 183-186; Mincu, Poezie, 145-147; Barbu, O ist., 95-97; Piru, Poezia, II, 266-271; Raicu, Critica, 363-368; Alexiu
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
perspectivă culturală, morții lui Octavian Goga. Radu Boureanu ia un interviu lui Ion Minulescu, iar în numărul 125/1938 se consemnează pe larg solemnitatea dezvelirii unui bust al lui Mihai Eminescu la Sibiu. Poezia este slab reprezentată, de obicei prin ode dedicate suveranului. Sunt prezenți Profira Sadoveanu, cu rubrica „Fapte și idei”, Al. Rosetti, Dan Petrașincu, alături de Petru Manoliu, Nicolae Roșu, Ion Cazan, Virgil Gheorghiu. Aici Perpessicius își continuă opera de comentator al fenomenului literar curent, susținând rubrica „Mențiuni critice”, unde
ROMANIA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289344_a_290673]
-
Scriitorilor din RSS Moldova (1958-1965). Primele scrieri le-a publicat în 1945, debutând editorial în 1952, cu placheta Bună dimineața!. Încă de la debut, precum și în cărțile de versuri din deceniul următor, R. se dovedește mai degrabă un dibaci „compunător” de ode și reportaje lirice (suprasaturate de patetism, euforie și declarativism) despre „realitățile” satului postbelic. Și în poemele din Vremea cireșelor (1972) și Struguri de foc (1976) el plătește tribut realismului socialist. Când se nutrește din creația populară, din umorul și satira
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]