1,653 matches
-
de piață respectiv nu este foarte mare. 3.9. Strategii concurențiale specifice firmeitc "3.9. Strategii concurențiale specifice firmei" 3.9.1. Strategii ofensive și strategii defensivetc "3.9.1. Strategii ofensive și strategii defensive" 3.9.1.1. Strategiile ofensive pentru obținerea avantajului concurențialtc "3.9.1.1. Strategiile ofensive pentru obținerea avantajului concurențial" În timp, mărimea avantajului concurențial variază de-a lungul a trei stadii: ridicarea inițială, culegerea beneficiilor și erodarea, cu durate diferite, În funcție de tipul sectorului (fig. 26
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
concurențiale specifice firmeitc "3.9. Strategii concurențiale specifice firmei" 3.9.1. Strategii ofensive și strategii defensivetc "3.9.1. Strategii ofensive și strategii defensive" 3.9.1.1. Strategiile ofensive pentru obținerea avantajului concurențialtc "3.9.1.1. Strategiile ofensive pentru obținerea avantajului concurențial" În timp, mărimea avantajului concurențial variază de-a lungul a trei stadii: ridicarea inițială, culegerea beneficiilor și erodarea, cu durate diferite, În funcție de tipul sectorului (fig. 26): Fig. 26 - Evoluția avantajului concurențial al firmei În „ridicarea inițială
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
lungul a trei stadii: ridicarea inițială, culegerea beneficiilor și erodarea, cu durate diferite, În funcție de tipul sectorului (fig. 26): Fig. 26 - Evoluția avantajului concurențial al firmei În „ridicarea inițială”, firma obține un avantaj concurențial asupra rivalilor săi prin adoptarea unei strategii ofensive. Rezultatele pot apărea Într-un timp scurt (sectorul serviciilor) sau pot necesita un efort susținut (sectoarele intensive În capital, cu tehnologii sofisticate) de lărgire a capacităților de producție și de atragere a clienților. Cu cât ridicarea este mai rapidă, cu
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
În capital, cu tehnologii sofisticate) de lărgire a capacităților de producție și de atragere a clienților. Cu cât ridicarea este mai rapidă, cu atât șansele de succes sporesc, deoarece rivalii au la dispoziție mai puțin timp pentru a repera mișcarea ofensivă și a pregăti un răspuns. Perioada de „culegere a beneficiilor” depinde de timpul de reacție al competitorilor. În acest stadiu, firma Își recuperează investițiile inițiale și câștigă profituri peste medie; În cazul unor contraofensive minore, firma trebuie să-și susțină
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
răspuns. Perioada de „culegere a beneficiilor” depinde de timpul de reacție al competitorilor. În acest stadiu, firma Își recuperează investițiile inițiale și câștigă profituri peste medie; În cazul unor contraofensive minore, firma trebuie să-și susțină avantajul prin noi mișcări ofensive, cât mai spontane. În „erodare”, rivalii contraatacă susținut, iar avantajul firmei scade. Orice avantaj concurențial este, În final, diminuat de acțiunile unui competitor mai bun sau care dispune de resurse mai bune (MacMillan, 1988, p. 111). Din acest motiv, pentru
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
dispune de resurse mai bune (MacMillan, 1988, p. 111). Din acest motiv, pentru a susține avantajul inițial, În perioada de culegere a beneficiilor, firma trebuie să pregătească deja baza de lansare a unei ofensive secundare, inițiind astfel un nou ciclu ofensiv. Această curbă ia forme diferite, În funcție de mărimea avantajului obținut și rezistența sa la atacurile rivalilor. În industria farmaceutică, de exemplu, brevetarea unui nou medicament asigură un avantaj important și ușor aplicabil, dar o bună parte din beneficiile obținute sunt redirecționate
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
bună parte din beneficiile obținute sunt redirecționate spre noi eforturi de cercetare, foarte costisitoare. În schimb, În industria aparatelor electrocasnice, Întotdeauna un design inovativ poate fi preluat rapid de către concurenți; dezvoltarea unui nou model necesită Însă mai puține investiții. Strategiile ofensive sunt, În principal, de șase tipuri (Kotler și Singh, 1981, pp. 30-31): 1) atacul În punctele tari; 2) atacul În punctele slabe; 3) ofensiva globală; 4) saltul pe noi segmente; 5) ofensiva de gherilă; 6) lovitura de anticipare (MacMillan, 1983
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
neapărat să anihileze tentativele de imitare sau copiere. Firma trebuie doar să cucerească o poziție de prim rang, mai ușor de apărat, care Îi asigură un anumit control asupra regulilor jocului concurențial din sectorul respectiv. Firmele care adoptă o strategie ofensivă Își concentrează atacurile asupra a trei tipuri de rivali: lideri, concurenți obișnuiți și firme mici și regionale. Atacarea liderilor implică cele mai mari riscuri, Însă beneficiul potențial este, de asemenea, foarte mare; este indicată În special când liderul nu se
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
final, atacarea firmelor mici locale și regionale care nu Își deservesc În mod corespunzător consumatorii constă În atragerea clienților spre o gamă de produse superioare calitativ (Porter, 1985, p. 518). Domeniile specifice ale avantajului concurențial pe care se fundamentează strategiile ofensive includ: • dezvoltarea unui nou design al produsului; • modificarea operațiunilor de producție pentru a reduce costurile sau a accentua diferențierea; • dezvoltarea trăsăturilor produsului care oferă cumpărătorilor o performanță superioară; • acordarea unui sprijin post-vânzare mai sensibil și mai personalizat; • escaladarea prin marketing
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
performanță superioară; • acordarea unui sprijin post-vânzare mai sensibil și mai personalizat; • escaladarea prin marketing a unei industrii reticente față de reclame și publicitate; • deschiderea unui nou tip de canal de distribuție; • depășirea angrosiștilor și vânzarea directă către consumatorul final. O strategie ofensivă trebuie corelată cu abilitățile interne ale firmei, care constau fie În trăsături-cheie (reducerea costurilor, serviciul la consumator, expertiza tehnică), fie În aptitudini funcționale puternice (ingineria și proiectarea produsului, expertiza În manufacturare, reclamă și publicitate). Majoritatea strategiilor ofensive implică analiza avantajelor
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
final. O strategie ofensivă trebuie corelată cu abilitățile interne ale firmei, care constau fie În trăsături-cheie (reducerea costurilor, serviciul la consumator, expertiza tehnică), fie În aptitudini funcționale puternice (ingineria și proiectarea produsului, expertiza În manufacturare, reclamă și publicitate). Majoritatea strategiilor ofensive implică analiza avantajelor și dezavantajelor efectuării „primei mutări”. Atitudinea de pionierat este avantajoasă atunci când: - ajută la stabilirea imaginii și reputației firmei În rândul consumatorilor; - poate genera reduceri de costuri printr-o fidelizare timpurie a furnizorilor, distribuitorilor sau față de Încorporarea noilor
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
fie atacată, diminuarea intensității eventualelor ofensive și influențarea opțiunii challengerilor spre strategii mai puțin amenințătoare. O strategie defensivă nu accentuează avantajele concurențiale ale firmei, dar Îi consolidează poziția competitivă. Mare parte dintre opțiunile strategice se focalizează pe blocarea posibilelor acțiuni ofensive ale challengerilor (Porter, 2001b, pp. 463-467): • lărgirea liniilor de produse pentru a domina nișele vacante sau potențiale; • introducerea de modele și game de produse cu caracteristici similare produselor rivale actuale sau În dezvoltare, și menținerea unor prețuri sub nivelul concurenței
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
tehnică. Firmele cele mai performante sunt cele care asigură integrarea În jurul funcției primordiale. Ierarhizarea interfeței marketing/cercetare-dezvoltare se face În beneficiul funcției care deține cea mai mare putere de reducere a incertitudinii. Dar nu este suficient: cu cât este mai ofensiv comportamentul firmei pe plan tehnic, cu atât este mai mare succesul politicii sale de integrare precoce a binomului marketing/cercetare-dezvoltare. Aceasta și pentru că specialistul În marketing are tendința de a face să pătrundă În laboratoarele de cercetare-dezvoltare a propunerilor de
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Negociatorul bun nu este cel care evită greșeala, ci acela care, dominând Înțelegerea procesului, va putea negocia combinând eficient cunoștințele, tehnicile și abilitatea. În continuare, vom detalia unele aspecte centrate pe cele patru comportamente de negociere: activ, receptiv, pozitiv și ofensiv. În figura 49 sunt grupate 14 comportamente de negociere. Se regăsesc aici comportamente active și receptive, opuse și complementare două câte două, și comportamente pozitive și ofensive, de asemenea opuse unele altora, dar și În raport cu centrul diagramei. Primele două sunt
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
unele aspecte centrate pe cele patru comportamente de negociere: activ, receptiv, pozitiv și ofensiv. În figura 49 sunt grupate 14 comportamente de negociere. Se regăsesc aici comportamente active și receptive, opuse și complementare două câte două, și comportamente pozitive și ofensive, de asemenea opuse unele altora, dar și În raport cu centrul diagramei. Primele două sunt centrate pe obiective, iar ultimele două, pe gestiunea relației cu altcineva. Studiile efectuate În mediul negociatorilor au evidențiat diferențe, uneori subtile, care există Între negociatorii talentați și
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Profilul comportamentelor negociatorului francez Sursa: Cathelineau (1991, p. 213). Comportamentul pozitiv Negociatorul bun este orientat spre soluții. El este pozitiv În relația cu altcineva Comportamentul receptiv Negociatorul performant Îi ascultă pe ceilalți. El poate astfel să obțină concesii judicioase Comportamentul ofensiv Negociatorul performant evită să-și ofenseze interlocutorul. Aceasta ar putea reorienta sau bloca negocierea Sursa: Cathelineau (1991, p. 262). Fig. 51 - Reprezentarea negocierii În ansamblul sistemelor deciziei Sursa: Dupont (1990, p. 28). Se disting procesele „politice” (3, 4, 5), procesele
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
service sau pentru Îmbunătățirea modelului. Hyundai atacase segmentul cel mai ieftin al pieței potrivit tacticii japoneze, oferind modelul Excel la un preț foarte redus, practic fără nici o marjă de profit. Japonezii Învățaseră cu mult timp În urmă că o strategie ofensivă bazată pe preț nu are șanse de reușită fără beneficii de susținere, obținute fie direct pe piața-țintă, fie pe piața națională a CMN. De asemenea, În anii ’80, companiile GM, Chrysler și Ford au Încercat să-și „cumpere” clienții atrași
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
de interes al cărții sale, acest clivaj ar putea să fie denumit generic paradoxul inadecvării. Autorul insistă asupra rupturii existente în spațiul cultural românesc între modernism(e) și modernitate. Pulverizat într-o galaxie de variante adeseori beligerante, modernismul a fost ofensiv, dinamic, reconfortant. Avangarda românească s-a aflat la un moment dat în avangarda modernismului european, reușind să depășească decalajele și desincronizările naționale cronicizate. Dincolo de ele însă, modernitatea (modernizarea) reală - culturală, socială, politică - a rămas epidermică. Românii au fost zgomotos și
ALEXANDRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285241_a_286570]
-
de diverși factori în cinci sectoare majore: militar, politic, economic, societal și de mediu".89 După cum rezultă din definițiile prezentate mai sus dimensiunile militare și non-militare delimitează din punct de vedere conceptual securitatea, astfel: securitatea militară (reprezintă ansamblul capacităților militare ofensive și defensive ale statelor); securitatea politică (se referă la stabilitatea organizațională a statului, a sistemului de guvernământ și a ideologiei care i-a conferit legitimitatea); securitatea economică și socială (este cea care asigură accesul la resurse, surse de finanțare și
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
cu o populație redusă) care este delimitat (din punct de vedere geografic) de trei state arabe (mult mai mari); acestea constituie argumentele de bază în opțiunea Israelului de a-si gândi doctrina de securitate că o doctrină militară de tip ofensiv și nu defensiv, ceea ce însemna în condițiile date costuri mari în vederea unei fortificații defensive.570 Încă din momentul proclamării statului politică de apărare a Israelului a vizat: desfășurarea și menținerea luptei pe teritoriul inamic și folosirea atacului preventiv (atunci când este
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a Israelului a vizat: desfășurarea și menținerea luptei pe teritoriul inamic și folosirea atacului preventiv (atunci când este posibil),571 Israelul canalizându-și doctrina de securitate națională pe gestionarea conflictului arabo-israelian prin măsuri concrete de prevenirea și reglementarea conflictului, prin strategii ofensive și defensive de descurajare militară. Descurajarea că strategie militară derivă din refuzul israelienilor de a face compromisuri, descurajarea prin slăbirea forțelor militare urmărind împiedicarea arabilor să dobândească noi teritorii; conform doctrinei israeliene, descurajarea (deterrence) înseamnă fie folosirea forței sau a
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
deliberarea (decision, aceasta închide triungiul de securitate și constă în inhibarea capacității militare de atac asupra unei țări).592 Doctrina de securitate a Israelului este structurată în opt capitole distincte: geografie, forța de muncă, cantitate vs. calitate, tehnici de război ofensiv, tehnici pentru descurajarea adversarului, amenințări convenționale vs. neconvenționale, încrederea în propriile forțe (self-reliance), sprijinul/coordonarea unei mari puteri (great power patronage).593 Alte principii directoare ale doctrinei de securitate israeliene se referă la: superioritatea calitativa (conform căreia se are în
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
tot un astfel de caz. Pe plan regional, un aranjament foarte cunoscut este cel asupra Forțelor Convenționale în Europa, din 1990. În epocă, statele membre NATO și cele ale Tratatului de la Varșovia au hotărât în comun o limitare a armamentului ofensiv, precum și o repoziționare a celor rămase, în scopul reducerii riscului unui atac masiv prin surprindere. Chiar dacă între timp Tratatul de la Varșovia s-a desființat, iar NATO este o organizație mult lărgită, angajamentele luate atunci au rămas în vigoare. Pentru ca obiectivele
Regimuri de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1523]
-
al democrației », adică cititorii așteaptă, si pe bună dreptate, ca ziarul pe care îl citesc să scoată la iveală toate nedreptățile și greșelile oficialităților, să îi apere 1. COMUNICAREA - FUNCȚIE VITALĂ A ORGANIZAȚIEI PUBLICE 29 pe cei cinstiți, să fie ofensiv și consecvent în urmărirea adevărului. În general, fiecare publicație scrie pentru un anumit segment de public publicul țintă căruia îi cunoaște așteptările, în urma sondajelor de opinie comandate periodic. Aceste sondaje ajuta ziarul să identifice problemele specifice ale cititorilor, astfel încât informațiile
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]
-
al democrației », adică cititorii așteaptă, si pe bună dreptate, ca ziarul pe care îl citesc să scoată la iveală toate nedreptățile și greșelile oficialităților, să îi apere 1. COMUNICAREA - FUNCȚIE VITALĂ A ORGANIZAȚIEI PUBLICE 29 pe cei cinstiți, să fie ofensiv și consecvent în urmărirea adevărului. În general, fiecare publicație scrie pentru un anumit segment de public publicul țintă căruia îi cunoaște așteptările, în urma sondajelor de opinie comandate periodic. Aceste sondaje ajuta ziarul să identifice problemele specifice ale cititorilor, astfel încât informațiile
COMUNICAREA ORGANIZAŢIONALĂ ÎN SPRIJINUL CALITĂŢII SERVICIILOR by Nicoleta Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/656_a_998]